Ziua de Apoi




Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Vom găsi în Sfântul Coran că Allah subhanahu wa taala dă diferite nume Zilei de Apoi: uneori o numește As-Sa’ah (Ceasul), alteori îi spune Al-Haaqqa (Cea care aduce adevărul) sau Al-Zalzala (Cea care se cutremură), o descrie ca fiind Yaum Al-Nasrata (Ziua suspinului) sau Al-Uaaqi’a (cea care trebuie să se întâmple), Yaum Al-Hisaab (Ziua Socotirii) și multe alte denumiri.

În limba arabă, atunci când unui lucru i se dă mai multe denumiri înseamnă că acel lucru este foarte important. Toți profeții trimiși de Allah Preaînaltul pe pământ au vorbit despre Ziua de Apoi, despre această Zi în care oamenii vor da socoteală, prin urmare, vom regăsi în toate credințele și religiile că Ziua de Apoi este o certitudine și că ea va veni cu siguranță.

De asemenea, profetul Muhammed ne vorbește în multe hadisuri despre Ziua de Apoi. Găsim în ”hadisul Jibril” că profetul Muhammed a fost vizitat de însuși îngerul Jibril (Gabriel, pacea lui Allah fie asupra sa!)  sub înfățișarea unui om,  s-a așezat în fața lui, și-a pus mâinile pe coapse și a zis: ”O, Muhammed, vorbește-mi despre Islam!” Profetul i-a răspuns, iar apoi l-a întrebat despre iman (credință), ihsan (faptele bune) și Profetul a răspuns din nou, apoi l-a întrebat despre Ziua de Apoi și semnele prevestitoare ale acesteia și Profetul a răspuns. Când a fost întrebat despre credință, profetul Muhammed a zis: ”Aceasta înseamnă să crezi în Allah și în Scripturile Sale, în Profeții Săi, în îngerii Săi, în Ziua de Apoi, precum și în predestinare – atât în rău cât și în bine.” Aceștia sunt cei șase stâlpi ai credinței islamice.

În Sfântul Coran, printre primele versete din  sura Al-Baqara, există un verset care impune această credință;  ”(Cei)Care cred în cele nevăzute...” (2:3). Este foarte simplu să crezi într-un lucru palpabil, pe care îl vezi în fața ta, însă pentru aceasta nu există nici o răsplată; răsplata există atunci când credem în cele nevăzute – nu îl vedem pe Allah, dar credem în El Preaînaltul pentru că vedem Semnele Sale, credem în destin, în Ziua de Apoi, credem în existența Raiului și a Iadului, în Sirat (podul așezat deasupra Focului Iadului), deși nu le-am văzut niciodată, credem în judecată și încercarea din mormânt, în balanța faptelor și în toate celelalte evenimente care se vor întâmpla în Ziua de Apoi și care sunt pomenite în Coran și Sunnah. Așadar, Ziua de Apoi face parte din lucrurile nevăzute, în care noi avem obligația de a crede.

Oare este necesar ca oamenii să creadă în Ziua de Apoi?

Dacă răspunsul este ”da”, ne întrebăm ”de ce”?

Să presupunem că Ziua de Apoi nu ar exista!

Ce s-ar întâmpla cu întreaga omenire? Cum ar fi comportamentul oamenilor? Dacă nu ar exista Ziua de Apoi, unde ar fi dreptatea lui Allah subhanahu wa taala? Ce am face noi când ne vedem oropsiți, nedreptățiți sau obligați să facem un lucru pe care nu dorim să îl facem?

Unul dintre cele mai importante motive pentru care oamenii ar trebui să creadă în  dreptatea absolută a lui Allah subhanahu wa tala în Ziua de Apoi este un verset foarte simplu din Sfântul Coran, dar cu o semnificație profundă: ”Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb, îl va vedea ~ După cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb, îl va vedea.” Acest verset îl va face pe om să se gândească la faptul că va primi de la Allah Preaînaltul o răsplată, iar acest gând va genera în mintea și personalitatea credinciosului ceva ce se numește  autocontrol. Cine crede cu tărie în existența lui Allah și în Ziua de Apoi va avea grijă de vorbele sale, va avea grijă la ce lucruri  privesc ochii lui, ce  ascultă cu urechile și ce apucă cu mâinile sale, pe scurt, va avea grijă de toate faptele și comportamentul său. Îi vei vedea pe cei care cred în Ziua de Apoi că se tem de Allah subhanahu wa taala și astfel faptele lor vor fi doar dintre cele bune, dintre cele ce îi plac lui Allah și cele care îl urmează pe profetul Muhammed .

Dreptatea Divină

Nu există un om pe acest pământ care să nu fie nedreptățit, mai mult sau mai puțin, și nu există un om de pe acest pământ care, după ce a fost nedreptățit, să nu se îndrepte către Allah Praînaltul și să spună: ”Ya, Rabb! Eu nu mai pot îndura și las această socoteală  în seama Ta!” Sunt multe lucruri nedrepte care vin în fața unui om de-a lungul vieții sale și, la un moment dat, acesta nu mai poate face față acestor nedreptăți, însă în fața lui Allah el va găsi dreptatea divină absolută.

De ce există Ziua de Apoi?

De ce există Yawm al-Qiyamah?

Deoarece Allah este Al-Adl – Cel Drept. De multe ori încercăm să găsim dreptatea pe acest pământ, însă de cele mai multe ori nu reușim, dar avem convingerea că vom găsi această dreptate în Ziua de Apoi.

De ce există Ziua de Apoi?

Deoarece contrabalansează destinul. A crede în destin înseamnă a crede ceea ce a scris Allah Preaînaltul. Dacă destinul nostru este deja scris de Allah Preaînaltul, de ce vom mai fi trași la socoteală pentru faptele noastre, de ce vom fi răsplătiți sau pedepsiți? Pentru că pe de o parte există destinul scris de Allah, însă avem libertatea de a  alege,  pe de altă parte există Yaum Al-Hisaab (Ziua Socotirii) – prin urmare, în funcție  de ceea ce vom alege în această viață și de comportamentul sau faptele noastre, vom fi răsplătiți sau pedepsiți.

Când va sosi Ceasul?

Profetul Muhammed era întrebat adeseori dacă știe când va sosi Ziua de Apoi. El  le-a răspuns celor care-l întrebau despre momentul exact când va veni Ceasul, că acesta se numără printre Cele  Nevăzute, despre care numai Allah are cunoştinţă,  că venirea sa  este o certitudine, însă momentul exact când se va întâmpla nu este dezvăluit de Allah.

Profetul a dat  detalii despre foarte multe semne ale Zilei de Apoi.

Jabir ibn Abdullah,  a spus că l-a auzit pe Profet că a zis:  «Ceasul de pe Urmă şi eu am fost trimişi precum acestea două.» şi îşi unea degetul arătător cu cel mijlociu. (Muslim, Nisai şi Ibn Majah)

Într-un alt hadis,  se relatează că Profetul se afla într-o adunare și un beduin l-a întrebat când va sosi ”Ceasul”. Profetul nu a răspuns și a continuat să vorbească, fapt pentru care beduinul a întrebat din nou. Când a întrebat a treia oară, Profetul i-a zis: ”Ce ai pregătit pentru această Zi?”.

Când începe Socoteala?

Pentru fiecare dintre noi, Yawm al-Qiyamah, Ziua de Apoi, Socoteala începe în momentul în care sufletul părăsește trupul, din acel moment în care nu vom mai putea spune nimic, nici măcar să mișcăm un deget, să zâmbim sau să clipim, să spunem  ”La ilaha illallah”   sau ”Bismillah”. Acest lucru se poate întâmpla  în orice clipă şi noi toţi trebuie să fim întotdeauna pregătiţi.

Pentru unii oameni ”Socoteala” va fi ușoară, pentru alții va fi foarte grea.

Cum ne vom simți când vom sta în fața lui Allah și vom da socoteală pentru faptele noastre?

Gândiți-vă că superiorul dumneavoastră vă cheamă să răspundeți pentru o greșeală minoră la locul de muncă. Doar gândul că o să stați în fața lui vă face să transpirați, nu-i așa? Dar cum va fi când vom sta în fața Creatorului lumilor și vom da socoteala pentru fiecare organ al corpului nostru, chiar și pentru un mic gest de încruntare,  pentru fiecare  clipă și faptă din viața noastră?

Credința în Yawm al-Qiyamah implică tot ceea ce ne-a spus profetul Muhammed că se va întâmpla în acea Zi.

Ce se va întâmpla în Ziua de Apoi?

► Primul lucru care se va întâmpla va fi ”Încercarea din mormânt”. Testul din mormânt este ultima încercare la care credinciosul este supus și va fi întrebat: ”Cine este Stăpânul Tău?”, ” Care este religia ta?”, ”Cine este Profetul tău?”.  În ceea ce-l privește pe dreptcredincios, va răspunde că Stăpânul lui este Allah Preaînaltul, religia îi este Islamul, iar profetul este Muhammed . În acel moment, se va striga din ceruri: "Robul meu a crezut". Apoi mormântul i se va lărgi atât cât îi duce privirea, i se va așterne un așternut din Paradis și i se va deschide o ușă spre Paradis de unde îi vor veni binefacerile acesteia. În cazul în care cel întrebat este necredincios sau ipocrit, nu va putea răspunde la întrebări și va spune: "Ăăă..să..Nu știu, i-am auzit pe oameni spunând ceva, așa că am repetat și eu."

Este relatat de către Anas (Allah să fie mulțumit de el!) că Profetul a zis: „Când un om este pus în mormânt şi prietenii săi îl părăsesc, le poate auzi paşii. Când ei au plecat, doi îngeri intră, îl trezesc şi îi spun: „Ce ştii despre acest om, Muhammed?”  Credinciosul spune: ”Mărturisesc că este sclavul şi Mesagerul lui Allah…”, dar ipocritul spune: ”Nu ştiu. Obişnuiam să spun ce spuneau oamenii despre el”.  I-a fost spus ”Să nu şti niciodată şi să nu spui niciodată ce au zis oamenii!”  (Bukhari, Muslim, Abu Dawood şi Nasaa’i)

Urmează ”Ieșirea din mormânt” –  întreaga omenire și toate vietățile care au trăit pe pământ vor fi readuse la viață și întreaga omenire se va aduna la Mahșar (Locul adunării pentru Judecata de Apoi),  începând de la Adam (pacea lui Allah fie asupra sa!) și până la ultimul om care a trăit pe acest pământ.

După ce oamenii au fost adunați la Mahșar, oamenii își vor primi Cartea  în care sunt scrise toate faptele împlinite  de-a lungul vieții. Cei care au împlinit fapte bune  vor primi cartea în mâna dreaptă, iar cei care au împlinit păcate și fapte rele vor primi cartea în mâna stângă. Cel care va primi cartea în mâna dreapta va fi fericit:   În ce-l priveşte pe acela căruia i se va da cartea sa în dreapta lui, el va zice: "Ţineţi, citiţi cartea mea! Eu am crezut că voi primi răsplata mea!" (69:19, 20) și Allah le va zice lor: ~ "Mâncaţi şi beţi cu plăcere pentru ceea ce aţi făcut mai înainte, în zilele trecute!" (69:24)

Cel care va primi cartea în mâna stângă va fi trist și va regreta că nu a împlinit fapte bune: ”În ce-l priveşte pe cel căruia i se va da cartea sa în stânga lui, acela va zice: "Vai mie! Mai bine de nu mi s-ar fi dat cartea mea ~ Şi de n-aş fi ştiut care este răsplata mea!” (69:25, 26)

După Mahșar urmează  Așteptarea Socotelii  Socoteala va fi foarte grea și atât de lungă încât oamenii nu vor mai putea rezista și  își vor dori ca Socoteala să înceapă mai repede.

După o așteptare lungă și grea,  Socoteala începe – toți oamenii vor răspunde individual pentru faptele lor, care vor fi așezate și cântărite pe cântarul faptelor:  Allah Preaînaltul a spus: ”În Ziua Învierii, Noi vom pune balanţa dreaptă şi nici un suflet nu va fi urgisit câtuşi de puţin. Şi de ar fi ceva, chiar şi numai cât greutatea unui bob de muştar, Noi îl vom aduce. Şi Noi suntem îndeajuns ca socotitori.” (21:47)

”Şi cântărirea în ziua aceea va fi dreaptă, iar aceia ale căror talere vor atârna mai greu, aceia vor fi cu izbândă.” ~”Iar aceia ale căror talere vor fi uşoare, aceia îşi vor pierde sufletele, căci ei au fost nedrepţi faţă de semnele Noastre.” (7:89, 9)

După aceea oamenii vor trece peste Sirat (podul de deasupra Focului Iadului) – cine va reuși să treacă peste acest pod va intra în Paradis, cine nu va reuși, va intra în Iad.

Așadar, ultimul lucru care se va întâmpla în Ziua de Apoi va fi  Intrarea în Paradis sau Iad – Oamenii care au împlinit fapte bune vor intra în Paradis, iar cei păcătoși, care au împlinit fapte rele, vor intra în Iad.

Să ne rugăm, cu voia lui Allah,  ultima noastră faptă să fie una dintre cele îndrăgite de El Preaînaltul.


   

Profesor Demirel Gemaledin


Transcriere audio non-textuală și editare text
Camelia Hejou


Comentarii