Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra
companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
Cea mai sinceră
vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Spune Allah
Preînaltul în Sfântul Coran: ” Cei ce-şi fac din necredincioşi aliați în locul
credincioşilor, oare aceştia caută putere la ei? Puterea se află numai la
Allah, în întregime!” (4:139)
În
ziua de astăzi situația musulmanilor este tristă.
Ce
anume te-a determinat, o, popor musulman, să ajungi la coada societății, când
tu ai clădit de fapt această civilizație deosebită, ai dat nume la numeroase
științe, de ce ai ajuns să trăiești la capătul puterilor tale, când înainte te
mândreai că îl urmezi pe profetul Muhammed ﷺ și trăiai cu
demnitate credința ta?
Islamul
ne-a modelat și ne-a învățat să trăim cinstit și să fim oameni de onoare.
Privind la Coran și la viața Profetului ﷺ,
Omar ibn Khatab (Allah să fie mulțumit de el!) ne-a arătat foarte concis ce
înseamnă islamul și ce înseamnă să fii
un adevărat musulman, spunând: ”Allah Preaînaltul ne-a onorat cu
islamul și dacă vom alege onoarea alături de orice altceva în afară de islam, nu
vom ajunge decât niște oameni josnici.” Aceasta este pedeapsa alegerii pe
care noi am cerut-o, atât la nivel individual, cât și la nivel de societate,
atunci când ne-am îndepărtat de Coran, de islam și de profetul Muhammed ﷺ.
Allah
subhanahu wa taala ne-a ales să fim dintre cei buni, credincioși și a spus: ”Voi
sunteți cei deosebiți, dacă sunteți credincoși”. Vom ajunge să
fim gloria umanității și dintre cei apropiați de Allah Preaînaltul, dacă vom
împlini doar fapte bune și vom avea o
credință sinceră și curată, și doar Allah ne va înnobila cu această
glorie, cu putere și cinste.
De
ce credincosul de astăzi a ajuns să se umilească în fața altcuiva decât a lui
Allah Preaînaltul, care l-a creat și i-a dăruit nenumărate binecuvântări?
Profetul
Muhammed ﷺ ne-a atras atenția în acest sens și a
spus: ”Va veni o vreme în care credinciosul se va
delăsa de funia lui Allah, de credința sa, de noblețea pe care Allah a
manifestat-o față de el.” Și care va fi rezultatul acestei delăsări?
Spune Profetul ﷺ: ”Credinciosul va ajunge să se rușineze cu credința sa și
necredința va prinde putere?”
Oare cum s-a întâmplat de am ajuns la acest
nivel? Ar trebui ca fiecare dintre noi să ne punem această întrebare, să avem
grijă să nu cădem pradă deșertăciunii și să ne reînnoim credința, căci ce poate
fi mai rău decât să-i urmăm pe alții în necredință, deși avem un drum atât de
clar!
Oare așteptăm onoare și glorie de la
altcineva în afară de Alah Preaînaltul? Adevărata cinste și glorie este a lui
Allah, a Profetului ﷺ și a credincioșilor.
Dacă vom căuta gloria în altă parte decât la Allah, Allah ne va înjosi,
indiferent ce aliați vom avea și indiferent de persoanele cărora le vom face pe
plac.
Să privim la situația în care a ajuns
comunitatea islamică în zilele noastre și la ipostazele din perioada în care
Profetul ﷺ și companionii au trăit și au reușit să arate umanități adevăratele valori ale islamului. Ce
mare nevoie avem în aceste zile, atât la nivel de societate, cât și la nivel
individual, de personalități demne de onoare, care să ducă comunitatea către
izbăvire!
Patru personalități demne de urmat, care au
trăit în vremea profetului Muhammed ﷺ
1. Ubaira ibn Șamargea, din tribul Kilabi
Ubaira (Allah să fie mulțiumit de el!) a fost
un pion important în armata lui Kutaib
al-muslim. Kutaiba a primit ordin de la Khaled ibn Walid să plece cu armata în
China. Când au ajuns la graniță, Ubaira a fost delegat să se întâlnească cu
regele Chinei, care l-a întrebat ce dorește. Ubaira i-a spus regelui că
musulmanii vor doar trei lucruri: să fie lăsați să intre pe pământurile Chinei,
să-i cunoască pe locuitori și poporul chinez să-i cunoască pe
musulmani. ”Am văzut că sunteți puțini și vă doriți lucrurile lumești și nu dintre
cele din Ziua de Apoi, a zis regele, dacă nu îndreptați aceste lucruri,
noi vom începe război împotriva voastră.” Ubaira a spus: ”Faptul că noi suntem puțini
nu este adevărat. ”Puținul” pe care îl vezi este doar începutul armatei, care
se termină la rădăcinile locului din care am venit. Noi suntem îndreptățiți să
vă cunoaștem și voi sunteti îndreptățiți să ne cunoașteți. Nu ne este frică de
moarte, fiindcă moartea ne va ajunge oriunde, iar de vom muri pe calea lui
Allah, va fi o onoare pentru noi.” Ulterior,
musulmanii și urmașii acestora au rămas și au studiat pe pământurile Chinei.
2. Uqba ibn Nafaa (Allah să fie mulțiumit de el!) a fost unul dintre epigonii profetului
Muhammed ﷺ, un om deosebit de evlavios, datorită
căruia toți locuitorii Africii de Nord au îmbrățișat islamul. Uqba este
fondatorul orașului cultural Kairouan din Tunisia, care înainte nu era decât un
pământ pustiu unde trăiau doar animalele sălbatice. Se spune că atunci când Uqba
a intrat în acest oraș pustiu, le-a vorbit animalelor și le-a spus că ei sunt
companionii Profetului ﷺ și dacă nu vor părăsi
acele pământuri vor avea de suferit. Relatatorul spune că în acel moment
animalele sălbatice s-au strâns grupuri-grupuri și au părăsit orașul. Uqba a
primit gloria de la Allah, fiindcă el era apropiat de Allah Preaînaltul.
3. Harun al-Rashid (Allah să fie
mulțumit de el!) a fost al patrulea conducător din
dinastia Abbasid, urcând pe tron de tânăr, la vârsta de douăzeci și doi de
ani, în anul 786. Harun este amintit nu pentru construirea imperiului său, ci
pentru construirea edificiului unei civilizații strălucitoare. A fost epoca de
aur a islamului. Puterea ideilor sale și contribuțiilor sale la gândirea umană
l-au făcut renumit. Harun a primit la un moment dat o scrisoare din partea lui Nukfor, regelui Romei, ce conținea expresii
dure și cerințe greu de îndeplinit, printre care înapoierea averilor cucerite
pe teritoriul roman. El s-a sfătuit cu oamenii săi și i-a răspuns regelui: ”De
la Harun Rashid, către câinele Romei! Răspunsul meu va fi cel pe care îl vei
vedea, și nu ceea ce ai cerut.” El a trimis o numeroasă armată să ducă
scrisoarea și când soldații au ajuns la porțile Romei, regele s-a simțit
rușinat și situația stânjenitoare l-a obligat să ofere scuzele de rigoare și multe daruri. Așa erau conducătorii musulmani din acele vremuri, ei nu s-au delăsat
niciodată de onoarea pe care Allah Preaînaltul le-a oferit-o.
4. Salaheddin - Salah al-Din Yusuf ibn
Ayyub (Allah să fie mulțiumit de el!) – a fost cinstit de
Allah Preaînaltul în bătălia de la Hittin, în ziua în care a fost eliberat
orașul Ierusalim și s-au pierdut multe
vieți umane. Salaheddin a pregătit
sufletele oamenilor înainte de
luptă, doar că palestinienii de atunci își aleseseră un conducător foarte rău și dur, pe nume Arnat, care bloca drumurile pelerinilor, îi
jefuia, îi lua prizonieri sau îi omora; Arnat a spus că va merge la mormântul profetului Muhammed ﷺ
și va dovedi puterea lui. La un moment dat, Arnat a ajuns prizonierul
musulmanilor. Salaheddin l-a invitat în cortul său și i-a dat să mănânce din
mâncarea prinților, spunând apoi musulmanilor: Acest om este fără de nume și
fără de omenie și merită pedeapsa capitală pentru toate relele pe care le-a
făcut pelerinilor și musulmanilor.
Comunitățile din trecut erau formate din
oameni care se dedicau islamului pe drumul și de dragul lui Allah Praînaltul. Astăzi, situația musulmanilor este tristă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu