Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra
companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
Cea mai sinceră
vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al
Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi
duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este
mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi
tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Dragi frați și
surori întru islam, când profetul Muhammed ﷺ se apropia de vârsta de
40 de ani, urma să primească Revelația de la Allah subhanahu wa taala; el ﷺ avea viziuni noaptea și
știa ce se va întâmpla a doua zi; petrecea zilele în singurătate, în peștera Hira, din muntele An-Nur, medita
asupra tuturor aspectelor creației din jurul lui și se ruga așa cum văzuse că
se roagă câțiva oameni din Mecca, conform Tradiției autentice moștenită de la
profetul Ibrahim (Avram, pacea lui Allah fie asupra lui). Inima
Profetului ﷺ era neliniștită din
cauza păcatelor morale și a idolatriei care făcea ravagii printre semenii săi
și se simțea neajutorat, fiindcă nu avea la îndemână nici o învățătură sau
o metodă anume care să-l ajute să corecteze practicile păgâne din jurul lui. În timp ce mergea, copacii și pietrele îl salutau
pe Profet ﷺ cu
salutul islamic ”Assalamu alaykum, ya Rasulullah!” – ”Pacea fie asupra ta, o,
Trimis al lui Allah!”; Profetul ﷺ nu vedea în jurul lui
nici un om, însă toate acestea făceau parte dintr-o etapă preliminară perioadei
marilor responsabilități pe care, foarte curând, avea să le poarte pe umerii
săi, era începutul misiunii pentru a cărei îndeplinire a fost trimis pe pământ.
În luna
Ramadan, Voința lui Allah a făcut ca
îndurarea Sa să se coboare pe pământ și, astfel, profetul Muhammed ﷺ
să primească Profeția, prin intermediul îngerului Jibril (Gabriel,
pacea fie asupra sa!), care i-a adus
primele versete ale Nobilului Coran.
Îngerul Jibril a
venit pe neașteptate și i-a spus Profetului ﷺ:
“Citește!” “Nu știu să citesc.”, a răspuns el ﷺ. Profetul ﷺ a descris această întâmplare astfel: “Atunci,
el m-a apucat și m-a scuturat puternic și mi-a poruncit din nou:
"Citește!" I-am repetat că nu știu să citesc, dar m-a strâns din nou
și a zis: "Citește!" "Citește! În
numele Domnului Tău care a creat, Care l-a creat pe om din sânge închegat!
Citește! Domnul tău este cel mai Nobil." (96:1-3)
Aceste versete reprezintă titlul Revelației pe care Allah Preaînaltul a ales-o pentru întreaga umanitate: ”Iqra!”, ”Citește!”. Noi suntem poporul ”Iqra!”, suntem poporul care a adus cele mai mărețe realizări în știință, cele mai importante invenții de-a lungul istoriei omenirii și contribuții pozitive asupra lumii și a Renașterii europene. Cu toate acestea, astăzi suntem poporul care am rămas la coada societății. Care sunt lucrurile ce ne-au despărțit de atunci și până acum de știință, de cunoaștere? De ce am ajuns să fim astăzi dintre cei care nu mai citesc și învață?
Profetul ﷺ a repetat aceste
versete, tremurând de frică. El s-a întors la soția lui, Khadija (Allah să fie
mulțumit de ea!), și i-a spus: “Acoperă-mă .....
acoperă-mă!”. Ea l-a acoperit până ce s-a simțit din nou în siguranță.
El a informat-o pe Khadija despre incidentul din peșteră și a adăugat că era
înspăimântat. Soția lui a încercat să-l liniștească și l-a asigurat,
spunându-i: “Allah nu te va face de rușine
niciodată. Tu îți ajuți neamurile, tu porți povara celor slabi, tu îi ajuți pe
cei săraci și nevoiași, tu întâmpini oaspeții și tot tu înduri multe greutăți
pe calea Adevărului.”
Această relatare
scoate în evidență un lucru foarte
important, și anume statutul special pe care femeia îl are în islam, cât și
rolul deosebit de important al acesteia în societate și familie, atât ca soție, dar și ca mamă. Khadija i-a fost sprijin, l-a sfătuit și l-a încurajat pe
Profet ﷺ și
i-a spus că vor merge a doua zi la vărul ei, Uaraqa bin Naufal bin Asad bin
‘Abd Al-‘Uzza, care îmbrățișase creștinismul în perioada preislamică și transcria
acum Biblia în limba ebraică, cu toate că
era bătrân și orb. A doua zi când au ajuns, Khadija a spus: “Vere al meu! Ascultă-l
pe nepotul tău!” Uaraqa a spus: “O, nepoate! Ce ai văzut?” Profetul Muhammed ﷺ i-a
povestit ce i se întâmplase. Uaraqa a răspuns: “Acesta este Namus, îngerul pe
care Allah l-a trimis la Moise. Aș vrea să fi fost mai tânăr. Aș vrea să pot
trăi până în ziua în care poporul tău se va lepăda de tine”. Profetul ﷺ l-a
întrebat: “Mă vor alunga ei?” Uaraqa a răspuns afirmativ și a spus: “Oricine a
venit cu un asemenea Mesaj a fost tratat cu dușmănie și, dacă aș mai trăi până
în ziua aceea, atunci te-aș sprijini cu putere”.
Într-adevăr, dacă
vom citi viața Profetului ﷺ,
vom afla că el nu a plecat din Mecca de plăcere, a îndurat multe răutăți și
persecuții din cauza mesajului pe care îl propovăduia, astfel că a părăsit Meka
pentru a putea duce mai departe mesajul pe care Allah Preaînaltul i l-a
transmis.
Cuvintele din aceste
versete sunt foarte profunde. Allah subhanahu wa taala putea să trimită ca
primă poruncă rugăciunea, sau postul, dar El Preaînaltul a spus ”Citește!”.
Oare de ce este așa important cititul, cunoașterea, învățarea? Pentru că Allah ﷻ nu vrea ca noi să fim
precum niște roboți, ci vrea să simțim, să trăim, să conștientizăm orice acțiune, dorind
astfel să scoată în evidență cel mai deosebit lucru cu care l-a înzestrat pe om,
și anume mintea: omul are o minte cu care să gândească, o inimă cu care să
iubească și un trup cu care să se miște și să împlinească lucrurile pe care
Allah i le-a poruncit. Hrana minții este citirea, hrana sufletului este iubirea
față de Allah subhanahu wa taala și apropiații Lui, iar hrana trupului este
mâncarea, băutura, odihna. Așadar, atunci când a trimis prima poruncă, Allah
Preaînaltul a trimis hrana minții,
poruncindu-ne să citim, să învățăm, să studiem.
La acea vreme, în
timpul vieții Profetului ﷺ,
toți oamenii aveau cunoștință de existența lui Allah Preaînaltul. Și în trecut,
și în prezent, la întrebarea ”Cine a creat omul?”, toată lumea va răspunde că
omul a fost creat de Allah
În continuarea
versetului vom descoperi una dintre minunile Coranului în medicină: Care l-a creat pe om din sânge închegat!
”Sângele închegat” face referire la embrionul uman și reprezintă una dintre fazele
dezvoltării acestuia, etape descrise detaliat în Sfântul Coran și pe care
profetul Muhammed ﷺ
nu avea de unde să le cunoască în urmă cu mai bine de 14 secole; oamenii de
ştiinţă au descoperit abia de curând, folosindu-se de aparatura de specialitate
şi microscopuri foarte puternice care nu existau în acel timp, cum se dezvoltă
embrionul uman în uterul femeii, prin urmare, descrierea embrionului uman în
Coran nu se putea baza pe cunoștinte științifice.
Profetul ﷺ ne-a transmis aceste versete exact așa cum le-a primit de la Allah ﷻ și nu există nicio
îndoială asupra faptului că acestea sunt parte a Revelației Divine. La prima
vedere și citire vom crede că versetele descriu lucruri la modul general, însă
privind în profunzimea lor, vom observa particularitățile fiecărui cuvânt. La
finalul versetelor menționate anterior, spune Allah Preaînaltul că El ﷻ este cel mai Darnic cu
fiecare dintre noi, robii Săi. De ce a legat Allah ﷻ Dărnicia Sa de aceste
versete? Răspunsul este simplu: pentru ca oamenii să conștientizeze, prin
citire și gândire, toate darurile cu
care Allah ﷻ i-a
binecuvântat. Avem puterea de a vedea, de a merge, de a auzi. Imaginați-vă cum
ar fi să nu vedem o zi pe an, să nu auzim timp de o oră, să nu putem merge sau
să nu ne putem folosi mâinile! Ar fi groaznic, nu-i așa?
Allah subhanahu wa
taala a creat prima dată calemul și apoi i-a poruncit să scrie. Și a întrebat
calemul: “Ce să scriu?” Allah a spus: ”Scrie tot ceea ce se
va întâmpla până în Ziua de Apoi!” A creat apoi Universul, și L-a creat
pe om, L-a înzestrat cu minte și L-a
învățat tot ceea ce nu știa. Mintea este opusul ignoranţei, ce dar minunat!
Mintea este însuşirea cu ajutorul căreia omul poate să înveţe trăsăturile
lucrurilor, să le distingă pe cele bune dintre ele de cele rele, însă doar Allah
Preaînaltul este Cel care deține Știința absolută, în vreme ce oamenii dețin
doar o foarte mică parte din această știință, și de aceea ar trebui să fim
recunoscători și să-I mulțumim.
Legat de cunoaștere,
Allah Preaînaltul mai spune: ”Deci să ştii că nu
există altă divinitate afară de Allah...” și ne îndeamnă să citim, să
cercetăm, să descoperim că nu există altă divinitate în afară de El; nu ne
spune El Preaînaltul că trebuie să spunem Șahada de zece ori pe zi, ci că
trebuie să învățăm că El este Unicul Creator. Avem datoria de a citi, de a
învăța, de a studia, și când spun că avem această obligație, nu mă refer doar
la domeniul teologic, ci la oricare alt domeniu de cunoaștere, pentru că avem
nevoie de cei mai buni medici, cei mai buni brutari, avem nevoie de oameni care
să stpânească foarte bine orice meserie din această lume și pentru că profetul
Muhammed ﷺ a
spus: ”Dacă vreunul dintre voi dorește să facă
ceva, atunci să facă acel lucru perfect, pentru că lui Allah îi plac lucrurile
perfecte.”
Astăzi, din păcate,
comunitatea musulmană s-a transformat în ”comunitatea maleși”, așa cum o numesc
adeseori. Și ce înseamnă ”maleși” în limba română? Echivalentul aproximativ al
sensului ”maleși” ar fi: ”Lasă, că merge și așa!” - un lucru
fără standarde de excelență, un lucru făcut pe jumătate, lipsit de
calitate, un lucru făcut de mântuială. Ar trebui să depunem efort maxim și constant
pentru a face orice lucru bine; dacă nu îl putem face perfect, să tindem întotdeauna către
perfecțiune.
”A
învăța este fard ayn (obligație individuală)”, spune profetul
Muhammed ﷺ, chiar dacă el nu a știut să citească și să scrie. Poate vă
întrebați de ce ne-a transmis o asemenea obligație, din moment ce el nu nu știa
să scrie și să citească. După 1444 de ani cunoaștem răspunsul: pentru ca
oamenii să nu nege autenticitatea Coranului și
a Profeției și să spună că Profetul a citit Cărțile creștinilor sau
evreilor și s-a inspirat din acestea pentru a compune Sfântul Coran.
Într-adevăr, Profetul ﷺ
nu a fost lăsat să știe a scrie și a citi, însă memorase întreg
Coranul și avea scribii săi, cărora le dicta versetele coranice și le spunea în
ce ordine și în ce capitole să le așeze. De asemenea, erau foarte mulți
companioni (Allah să fie mulțumit de ei!) care memoraseră Coranul, pentru ca
acesta să nu poată fi modificat și să ajungă la noi în forma lui autentică.
Drept urmare, Coranul nu a putut fi modificat, deși încercări au existat de-a
lungul timpului, și nici măcar o literă
din el nu va putea fi schimbată până în Ziua de Apoi, deoarece Allah Însuși
și-a asumat protejarea lui: „Într-adevăr, Noi am
pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!”
(15:9)
De asemenea, spune Allah
Preaînaltul în Sfântul Coran: ”Spune (Muhammed): “Oare
sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu?” (39:9)
”Diferența dintre cel care are cunoaștere și cel care
nu are cunoaștere este precum diferența
dintre strălucirea unei stele mici și strălucirea lunii într-o noapte cu cer
senin”, spune profetul Muhammed ﷺ.
Învățarea a fost evidenţiată în Coran, în învățăturile și
practicile profetului Muhammed ﷺ
și ale succesorilor săi.
"Învățații sunt moștenitorii Profeților ce lasă
moștenire, nu dinari, și nici dirhami (bani), ci numai știința, iar cel ce o
dobândește are parte de mare răsplată."
În timp ce prin secolul al VII-lea principalele civilizații antice
erau în declin și Europa se afla în Evul Mediu, expansiunea islamului era
cuprinsă de entuziasm intelectual și cultural. Totul se concentra asupra
cunoașterii, iar Coranul a fost un stimulent foarte puternic în acest sens.
Din păcate, astăzi nu ne mai putem bucura de același respect de
care s-au bucurat savanții musulmani în trecut. Se pare că acest verb
imperativ " ٱقْرَأْ
- Citește! ” din primul verset al Sfântului
Coran trimis de Allah ﷻ pe pământ, a fost
înlăturat din viața musulmanului sau chiar uitat.
Profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu