Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost
trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi,
asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
Cea
mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu
este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie,
iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi
autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a
promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Dragi
frați și surori întru islam, când profetul Muhammed ﷺ se apropia de vârsta de 40 de ani, urma să primească
Revelația de la Allah subhanahu wa taala; el ﷺ avea
viziuni noaptea și știa ce se va întâmpla a doua zi; petrecea zilele în
singurătate, în peștera Hira, din muntele An-Nur, medita asupra
tuturor aspectelor creației din jurul lui și se ruga așa cum văzuse că se roagă
câțiva oameni din Mecca, conform Tradiției autentice moștenită de la profetul
Ibrahim (Avram, pacea lui Allah fie asupra lui). Inima Profetului ﷺ era neliniștită din cauza păcatelor morale și
a idolatriei care făcea ravagii printre semenii săi și se simțea
neajutorat, fiindcă nu avea la îndemână nici o învățătură sau o metodă anume
care să-l ajute să corecteze practicile păgâne din jurul lui. În
timp ce mergea, copacii și pietrele îl salutau pe Profet ﷺ cu salutul islamic ”Assalamu alaykum, ya Rasulullah!” –
”Pacea fie asupra ta, o, Trimis al lui Allah!”; Profetul ﷺ nu vedea în jurul lui nici un om, însă toate
acestea făceau parte dintr-o etapă preliminară perioadei marilor
responsabilități pe care, foarte curând, avea să le poarte pe umerii săi, era
începutul misiunii pentru a cărei îndeplinire a fost trimis pe pământ.
În
luna Ramadan, Voința lui Allah a făcut ca îndurarea Sa să se coboare
pe pământ și, astfel, profetul Muhammed ﷺ să
primească Profeția, prin intermediul îngerului Jibril (Gabriel, pacea fie
asupra sa!), care i-a adus primele versete ale Nobilului Coran.
Îngerul
Jibril a venit pe neașteptate și i-a spus Profetului ﷺ: “Citește!” “Nu știu să citesc.”, a răspuns el ﷺ. Profetul ﷺ a
descris această întâmplare astfel: “Atunci, el m-a apucat și m-a
scuturat puternic și mi-a poruncit din nou: "Citește!" I-am repetat
că nu știu să citesc, dar m-a strâns din nou și a
zis: "Citește!" "Citește! În numele Domnului Tău care a
creat, Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citește! Domnul tău este cel
mai Nobil." (96:1-3)
Aceste
versete reprezintă titlul Revelației pe care Allah Preaînaltul a ales-o pentru
întreaga umanitate: ”Iqra!”, ”Citește!”. Noi suntem poporul
”Iqra!”, suntem poporul care a adus cele mai mărețe realizări în
știință, cele mai importante invenții de-a lungul
istoriei omenirii și contribuții pozitive asupra lumii și a
Renașterii europene. Cu toate acestea, astăzi suntem poporul care am
rămas la coada societății. Care sunt lucrurile ce ne-au despărțit de atunci și
până acum de știință, de cunoaștere? De ce am ajuns să fim astăzi dintre cei
care nu mai citesc și învață?
Profetul ﷺ a repetat aceste versete, tremurând de frică.
El s-a întors la soția lui, Khadija (Allah să fie mulțumit de ea!), și i-a
spus: “Acoperă-mă ..... acoperă-mă!”. Ea l-a acoperit până ce s-a simțit
din nou în siguranță. El a informat-o pe Khadija despre incidentul din peșteră
și a adăugat că era înspăimântat. Soția lui a încercat să-l liniștească și l-a
asigurat, spunându-i: “Allah nu te va face de rușine niciodată. Tu îți
ajuți neamurile, tu porți povara celor slabi, tu îi ajuți pe cei săraci și
nevoiași, tu întâmpini oaspeții și tot tu înduri multe greutăți pe calea
Adevărului.”
Această
relatare scoate în evidență un lucru foarte important, și anume
statutul special pe care femeia îl are în islam, cât și rolul deosebit de
important al acesteia în societate și familie, atât ca soție, dar și ca mamă.
Khadija i-a fost sprijin, l-a sfătuit și l-a încurajat pe Profet ﷺ și i-a spus că vor merge a doua zi la vărul
ei, Uaraqa bin Naufal bin Asad bin ‘Abd Al-‘Uzza, care îmbrățișase creștinismul
în perioada preislamică și transcria acum Biblia în limba ebraică, cu toate
că era bătrân și orb. A doua zi când au ajuns, Khadija a
spus: “Vere al meu! Ascultă-l pe nepotul tău!” Uaraqa a spus: “O,
nepoate! Ce ai văzut?” Profetul Muhammed ﷺ i-a
povestit ce i se întâmplase. Uaraqa a răspuns: “Acesta este Namus, îngerul pe
care Allah l-a trimis la Moise. Aș vrea să fi fost mai tânăr. Aș vrea să pot
trăi până în ziua în care poporul tău se va lepăda de tine”. Profetul ﷺ l-a întrebat: “Mă vor alunga ei?”
Uaraqa a răspuns afirmativ și a spus: “Oricine a venit cu un asemenea Mesaj a
fost tratat cu dușmănie și, dacă aș mai trăi până în ziua aceea, atunci te-aș
sprijini cu putere”.
Într-adevăr,
dacă vom citi viața Profetului ﷺ,
vom afla că el nu a plecat din Mecca de plăcere, a îndurat multe răutăți și
persecuții din cauza mesajului pe care îl propovăduia, astfel că a părăsit Meka
pentru a putea duce mai departe mesajul pe care Allah Preaînaltul i l-a
transmis.
Cuvintele
din aceste versete sunt foarte profunde. Allah subhanahu wa taala putea să
trimită ca primă poruncă rugăciunea, sau postul, dar El Preaînaltul a spus
”Citește!”. Oare de ce este așa important cititul, cunoașterea, învățarea?
Pentru că Allah ﷻ nu vrea ca noi să
fim precum niște roboți, ci vrea să simțim, să trăim, să conștientizăm orice
acțiune, dorind astfel să scoată în evidență cel mai deosebit lucru cu care l-a
înzestrat pe om, și anume mintea: omul are o minte cu care să gândească, o inimă
cu care să iubească și un trup cu care să se miște și să împlinească lucrurile
pe care Allah i le-a poruncit. Hrana minții este citirea, hrana sufletului este
iubirea față de Allah subhanahu wa taala și apropiații Lui, iar hrana trupului
este mâncarea, băutura, odihna. Așadar, atunci când a trimis prima poruncă,
Allah Preaînaltul a trimis hrana minții, poruncindu-ne să citim, să
învățăm, să studiem.
La
acea vreme, în timpul vieții Profetului ﷺ,
toți oamenii aveau cunoștință de existența lui Allah Preaînaltul. Și în trecut,
și în prezent, la întrebarea ”Cine a creat omul?”, toată lumea va răspunde că
omul a fost creat de Allah . Pornind de la acest verset - ”Citește!
În numele Domnului Tău care a creat...”, savanții au spus că ori de câte
ori vom deschide Coranul cu intenția de a citi, trebuie să spunem ”Bismillahir
Rahmanir Rahim”.
În
continuarea versetului vom descoperi una dintre minunile Coranului în
medicină: Care l-a creat pe om din sânge închegat!
”Sângele
închegat” face referire la embrionul uman și reprezintă una dintre
fazele dezvoltării acestuia, etape descrise detaliat în Sfântul Coran și pe
care profetul Muhammed ﷺ nu avea de
unde să le cunoască în urmă cu mai bine de 14 secole; oamenii de ştiinţă au
descoperit abia de curând, folosindu-se de aparatura de specialitate şi
microscopuri foarte puternice care nu existau în acel timp, cum se dezvoltă
embrionul uman în uterul femeii, prin urmare, descrierea embrionului uman în
Coran nu se putea baza pe cunoștinte științifice.
Profetul ﷺ ne-a transmis aceste versete exact așa cum
le-a primit de la Allah ﷻ și nu
există nicio îndoială asupra faptului că acestea sunt parte a Revelației
Divine. La prima vedere și citire vom crede că versetele descriu lucruri la
modul general, însă privind în profunzimea lor, vom observa particularitățile
fiecărui cuvânt. La finalul versetelor menționate anterior, spune Allah
Preaînaltul că El ﷻ este cel mai
Darnic cu fiecare dintre noi, robii Săi. De ce a legat Allah ﷻ Dărnicia Sa de aceste versete? Răspunsul este
simplu: pentru ca oamenii să conștientizeze, prin citire și
gândire, toate darurile cu care Allah ﷻ i-a
binecuvântat. Avem puterea de a vedea, de a merge, de a auzi. Imaginați-vă cum
ar fi să nu vedem o zi pe an, să nu auzim timp de o oră, să nu putem merge sau
să nu ne putem folosi mâinile! Ar fi groaznic, nu-i așa?
Allah
subhanahu wa taala a creat prima dată calemul și apoi i-a poruncit să scrie. Și
a întrebat calemul: “Ce să scriu?” Allah a spus: ”Scrie
tot ceea ce se va întâmpla până în Ziua de Apoi!” A creat apoi
Universul, și L-a creat pe om, L-a înzestrat cu minte și L-a învățat
tot ceea ce nu știa. Mintea este opusul ignoranţei, ce dar minunat! Mintea este
însuşirea cu ajutorul căreia omul poate să înveţe trăsăturile lucrurilor, să le
distingă pe cele bune dintre ele de cele rele, însă doar Allah Preaînaltul este
Cel care deține Știința absolută, în vreme ce oamenii dețin doar o foarte mică
parte din această știință, și de aceea ar trebui să fim recunoscători
și să-I mulțumim.
Legat
de cunoaștere, Allah Preaînaltul mai spune: ”Deci să ştii că nu există
altă divinitate afară de Allah...” și ne îndeamnă să citim, să cercetăm,
să descoperim că nu există altă divinitate în afară de El; nu ne spune El
Preaînaltul că trebuie să spunem Șahada de zece ori pe zi, ci că trebuie să
învățăm că El este Unicul Creator. Avem datoria de a citi, de a învăța, de a
studia, și când spun că avem această obligație, nu mă refer doar la domeniul
teologic, ci la oricare alt domeniu de cunoaștere, pentru că avem nevoie de cei
mai buni medici, cei mai buni brutari, avem nevoie de oameni care să stpânească
foarte bine orice meserie din această lume și pentru că profetul Muhammed ﷺ a spus: ”Dacă vreunul dintre voi dorește
să facă ceva, atunci să facă acel lucru perfect, pentru că lui Allah îi plac
lucrurile perfecte.”
Astăzi,
din păcate, comunitatea musulmană s-a transformat în ”comunitatea maleși”, așa
cum o numesc adeseori. Și ce înseamnă ”maleși” în limba română? Echivalentul
aproximativ al sensului ”maleși” ar fi: ”Lasă, că merge și așa!” - un
lucru fără standarde de excelență, un lucru făcut pe jumătate,
lipsit de calitate, un lucru făcut de mântuială. Ar trebui să
depunem efort maxim și constant pentru a face orice lucru bine; dacă nu îl
putem face perfect, să tindem întotdeauna către perfecțiune.
”A
învăța este fard ayn (obligație individuală)”, spune profetul Muhammed ﷺ, chiar dacă el nu a știut să citească
și să scrie. Poate vă întrebați de ce ne-a transmis o asemenea obligație, din
moment ce el nu nu știa să scrie și să citească. După 1444 de ani cunoaștem
răspunsul: pentru ca oamenii să nu nege autenticitatea Coranului și a
Profeției și să spună că Profetul a citit Cărțile creștinilor sau evreilor și
s-a inspirat din acestea pentru a compune Sfântul Coran. Într-adevăr,
Profetul ﷺ nu a fost lăsat să știe a
scrie și a citi, însă memorase întreg Coranul și avea scribii săi, cărora le
dicta versetele coranice și le spunea în ce ordine și în ce capitole să le
așeze. De asemenea, erau foarte mulți companioni (Allah să fie mulțumit de ei!)
care memoraseră Coranul, pentru ca acesta să nu poată fi modificat și să ajungă
la noi în forma lui autentică. Drept urmare, Coranul nu a putut fi modificat,
deși încercări au existat de-a lungul timpului, și nici măcar o
literă din el nu va putea fi schimbată până în Ziua de Apoi, deoarece Allah
Însuși și-a asumat protejarea lui: „Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul și
Noi îi vom fi păzitori!” (15:9)
De
asemenea, spune Allah Preaînaltul în Sfântul Coran: ”Spune
(Muhammed): “Oare sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu?” (39:9)
”Diferența
dintre cel care are cunoaștere și cel care nu are cunoaștere este
precum diferența dintre strălucirea unei stele mici și strălucirea
lunii într-o noapte cu cer senin”, spune profetul Muhammed ﷺ.
Învățarea
a fost evidenţiată în Coran, în învățăturile și practicile profetului
Muhammed ﷺ și ale succesorilor săi.
"Învățații
sunt moștenitorii Profeților ce lasă moștenire, nu dinari, și nici dirhami
(bani), ci numai știința, iar cel ce o dobândește are parte de mare
răsplată."
În
timp ce prin secolul al VII-lea principalele civilizații antice erau în declin
și Europa se afla în Evul Mediu, expansiunea islamului era cuprinsă de
entuziasm intelectual și cultural. Totul se concentra asupra cunoașterii, iar
Coranul a fost un stimulent foarte puternic în acest sens.
Din păcate, astăzi nu ne mai putem bucura de același respect de care s-au bucurat savanții musulmani în trecut. Se pare că acest verb imperativ " ٱقْرَأْ - Citește! ” din primul verset al Sfântului Coran trimis de Allah ﷻ pe pământ, a fost înlăturat din viața musulmanului sau chiar uitat.
Profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu