RUGA - DUA - partea I -

Legătura robului cu Allah Preaînaltul

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Dragi frați și surori întru islam, fiecare dintre noi trecem prin diferite încercări în această viață.  Încercările din această viață constituie motivul pentru care am fost lăsați să trăim pe pământ și vom da socoteală în fața lui Allah în funcție de comportamentul nostru în fața  acestor încercări. Indiferent de forma de încercare la care vom fi supuși,  fapta bună pe care vom dori să o împlinim sau orice altă formă prin care ne vom exterioriza, întotdeauna vom avea nevoie de ajutorul lui Allah subhanahu wa taala și de rugă (dua).

Astăzi, cu voia lui Allah Preaînaltul, vom vorbi despre legătura armonioasă pe care un rob o poate crea cu Allah subhanahu wa taala prin rugă (dua). Cu toții vrem să vorbim  și să îl vedem pe Allah și ne dorim ca Allah să fie mulțumit de noi în Ziua de Apoi, prin urmare, primul pas pe care ar trebui să îl facem pentru a ne îndeplini aceste dorințe este ruga (dua).

Într-o zi, unul dintre companioni a venit la profetul Muhammed ﷺ şi l-a întrebat cum trebuie să se roage  atunci când vorbește cu Allah: trebuie să vorbească tare pentru ca Allah să îl audă sau este de ajuns să vorbească ca pentru sine însuși? “Chemaţi-L Allah sau chemaţi-L Milostivul, oricum L-aţi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase! Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!” (17:110)

Se spune că unii dintre beduini chiar țipau destul de tare atunci când se rugau la Allah, crezând că în acest fel Allah îi va auzi mai bine. La întrebarea companionului, Allah Preaînaltul a revelat un verset și l-a îndemnat pe Profet ﷺ să-i răspundă companionului:

 وَإِذَا سَأَلَكَ عِبَادِي عَنِّي فَإِنِّي قَرِيبٌ ۖ أُجِيبُ دَعْوَةَ الدَّاعِ إِذَا دَعَانِ ۖ فَلْيَسْتَجِيبُوا لِي وَلْيُؤْمِنُوا بِي لَعَلَّهُمْ يَرْشُدُونَ

”Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le, (Muhammed!)] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine. Poate că ei vor fi bine călăuziţi!” (2:196)

”Sunt aproape, răspund” spune Allah Preaînaltul - faptul că între adverbul ”aproape” și verbul ”răspund” nu s-a introdus nici măcar o literă, înseamnă că Allah dorește să ne transmită că El Preaînaltul răspunde imediat celor care îl cheamă și pentru acest lucru nu trebuie decât ca omul să se roage, să facă dua la Allah și imediat va primi răspuns.  Și pentru a întări această afirmație, Allah Preaînaltul îi îndeamnă pe oameni să-I răspundă și să creadă în El ﷻ și poate că ei vor fi bine îndrumați.

Acest verset ar trebui să ne marcheze viața, este un verset ce nu ar trebui să dispară din mintea noastră, din ochii și urechile noastre nici măcar pentru o clipă.

Într-un hadis qudsi, Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) relatează că Profetul ﷺ a spus: „Allah Preaînaltul a spus: «Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomeneşte într-un grup, îl pomenesc şi Eu într-un grup mai bun (al îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, Mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă»”. 

Hadis  autentic (sahih) relatat de Bukhari şi Muslim

Când Allah spune ”Eu sunt împreună cu el” înseamnă că El Preaînaltul este alături de robul Său imediat ce acesta își amintește  de Creatorul Său. Să nu desconsiderăm puterea rugii (dua) și să nu ne îndepărtăm de dua niciodată, cu atât mai mult atunci când avem probleme mari. În ziua de astăzi, de cele mai multe ori musulmanii apelează la oameni cu relații sau funcții înalte  pentru a-și rezolva o problemă, uitând că ar trebui să se îndrepte mai întâi către Allah Preaînaltul. Profetul Muhammed ﷺ a fost pus la încercare de foarte multe ori, însă cea mai grea încercare prin care a trecut a fost cea din bătălia de la Badr: Sufletul Profetului ﷺ și ale  credincioșilor erau deznădajduite, căci urma să aibă loc o confruntare în care  musulmanii formau un grup mic de oameni care trebuia să înfrunte o numeroasă armată. Profetul ﷺ se ruga lui Allah insistent și fără încetare atât ziua, cât și noaptea, pentru a veni în ajutorul lor spunând: “O, Allah! Dacă acest grup de musulmani va fi înfrânt astăzi, Tu nu vei mai fi lăudat (adică, dacă musulmanii vor muri, nu vor mai exista credincioși care s-L slăvească pe Allah)”.  El a continuat să-L strige pe Domnul său, întinzându-și mâinile cu fața spre Al-Qibla, până când mantia i-a căzut de pe umeri. Atunci, Abu Bakr a venit, a ridicat mantia și i-a pus-o înapoi pe umeri, spunând: “O, Profet al lui Allah, ai strigat destul după Domnul tău. Cu siguranță, El va îndeplini ce ți-a promis”. Tot atunci a venit răspunsul de la Allah, care și-a trimis îngerii din ceruri pentru a-i ajuta și sprijini pe Profet ﷺ și pe companionii săi. Și spune Allah Preaînaltul: “...”Eu sunt cu voi! Întăriți-i, așadar, pe cei care cred! Ei vor arunca spaimă în inimile celor care nu cred!...” (8:12)

Allah Atotputernicul a mai inspirat un alt mesaj Trimisului Său (ﷺ ) spunând: “Eu voi să vă vin în ajutor cu o mie de îngeri, rânduiți unul după altul!” (8:9) Și o mie de îngeri au venit în sprijinul Profetului ﷺ și al companionilor (Allah să fie mulțumit de ei!), conduși de însuși îngerul Jibril (Gabriel, pacea lui Allah fie asupra sa!). Inimile musulmanilor au devenit pline de credință, fiindcă au văzut că Allah subhanahu wa taala este împreună cu ei.

O altă formă minunată de răspuns la ruga (dua) înălțată către Allah Preaînaltul o regăsim în capitolul Al-Buruj (85), legat de unul dintre numeroasele evenimente menționate în Sunnah, referitoare la cei care au preferat să moară decât să renunțe la credință,  în care se relatează că un rege avea la curtea sa un vrăjitor, care i-a cerut regelui să numească un băiat pe care să îl învețe arta magiei. În consecință, regele a numit un băiat. Pe drumul dintre casa vrăjitorului și casa sa, băiatul a întâlnit un om foarte  credincios și,  influențat de învățătura acestuia, băiatul a devenit  atât de credincios încât  a dobândit puteri miraculoase și se spune că îi vindeca pe orbi și pe leproși. Când regele a aflat de credința băiatului, mai întâi l-a omorât pe călugăr cu o sabie, apoi a vrut să-l omoare și pe băiat. Băiatul a făcut dua la Allah Preaînaltul și i-a cerut să îl salveze  și niciun instrument tăios sau altă tentativă de ucidere  nu a avut vreun efect asupra lui. Hadisul este unul foarte frumos și plin de învățături în ceea ce privește răbdarea și sacrificiul în numele credinței, dragostea pentru Allah și credință vie în inimi și este relatat de  Suhaib (Allah să fie mulțumit de el!) astfel:  Profetul Muhammed ﷺ a zis: ”Înaintea noastră trăia un rege și la curtea sa avea un mag. Când magul a îmbătrânit, i-a spus regelui: Eu am îmbătrânit, trimite la mine un tânăr, ca să-l pot învăța vrăjitoria. Regele i-a trimis un tânăr ca să învețe vrăjitoria. În drum spre mag, tânărul s-a întâlnit cu un călugăr. El a fost impresionat de discuția pe care a avut-o cu călugărul. Așa și-a făcut un obicei ca în drum spre mag să se întâlnească cu acel călugăr astfel că, de fiecare dată ajungea la mag târziu. Magul îl bătea din pricina întârzierii sale. Tânărul s-a plâns călugărului de acest lucru, iar călugărul i-a spus: Când te cuprinde frica de mag, spune: "Membrii familiei mele m-au reținut". Iar când ți-e frică de familia ta să spui: "Magul m-a oprit mai mult decât de obicei". Și așa s-a întâmplat că a apărut un animal de pradă uriaș care aținea calea oamenilor, iar tânărul a zis: Astăzi voi afla cine este mai bun, magul sau călugărul. Apoi a ridicat de jos o piatră și a zis: O, Allah, dacă lucrurile pe care le face călugărul sunt mai plăcute Ție decât îndeletnicirile magului, trimite moartea asupra acestui animal, astfel ca oamenii să poată umbla nestingheriți după treburile lor. El a aruncat cu piatra în bestie și a ucis-o, iar oamenii au început să umble (nestingheriți pe acea potecă). Tânărul a mers apoi la călugăr și l-a înștiințat, iar călugărul a zis: Fiule, astăzi ai devenit mai bun ca mine. Îndeletnicirea ta a ajuns într-o fază de unde eu cred că vei fi pus în curând la încercare și în cazul în care vei fi încercat să nu-mi trădezi secretul. Acel tânăr a început să lecuiască orbii și pe cei ce sufereau de lepră și a început, de fapt, să vindece lumea de (tot felul) de boli. Când un însoțitor de-al regelui care orbise a aflat despre el, a venit la el cu o mulțime de daruri și a zis: Dacă mă vindeci, toate aceste lucruri adunate în fața ta, vor fi ale tale. El a zis: Eu însumi nu pot vindeca pe nimeni. Allah este cel care vindecă și dacă ai credință în Allah, Îl voi implora și eu pe Allah sã te vindece. Omul și-a declarat credința în Allah, iar Allah l-a vindecat și el s-a dus la rege și a șezut lângă el, așa cum fãcea înainte. Regele i-a zis: Cine ți-a redat vederea? El a zis: Stăpânul meu. La care el a zis: Asta înseamnă că Domnul tău este Cel de lângă mine. El a zis: Domnul meu și Domnul tău este Allah, la care el (regele) l-a înhățat și l-a supus la chinuri, până când acesta i-a spus despre tânăr. Tânărul a fost, așadar, chemat și regele i-a zis: O, tinere, am fost înștiințat că tu ai devenit atât de priceput în magia ta încât îi vindeci pe orbi și pe cei suferinzi de lepră și faci cutare și cutare lucruri. La care el a  zis: Eu nu vindec pe nimeni; Allah este Acela care vindecă, dar regele l-a prins și a început să-l chinuie. Așa că tânărul i-a spus despre călugăr. A fost chemat călugărul și i-au zis: Ar trebui să renunți la religia ta. Însă el a refuzat. Regele a poruncit să i se aducă un ferăstrău pe care i l-a așezat pe mijlocul capului și a început să taie până ce o bucatã din el a căzut jos. Apoi a fost adus curteanul regelui și i s-a spus: Renunță la religia ta. El a refuzat și atunci i s-a așezat ferăstrăul pe mijlocul capului și i-au zis din nou: Renunță la religia ta. El iarăși a refuzat și atunci a fost predat unui grup de curteni. El le-a spus: Duceți-l la cutare și cutare munte; obligați-l să urce pe muntele acela și când ajungeți în vârf, cereți-i să renunțe la credința lui, iar dacă refuză, aruncați-l (de pe munte). Atunci l-au luat și l-au dus pe munte unde el a zis: "O, Allah, salvează-mă de ei pe calea pe care voiești Tu!"; la care, muntele a început să se cutremure și ei au căzut toți jos, iar omul acela s-a întors la rege umblând pe picioare. Regele l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi? El a răspuns: Allah m-a scăpat de ei. Regele l-a dat iar în seama unor curteni de-ai lui și a zis: Luați-l și puneți-l într-o barcă mică, iar când ajungeți în mijlocul mării, cereți-i să renunțe la religia lui, dar dacă nu vrea, aruncați-l (în apă). Așa că ei l-au luat și el a zis: ”O, Allah, scapă-mă de ei și de ce vor ei să-mi facă!” La puțin timp, barca s-a răsturnat și ei s-au înecat, iar el a venit la rege, umblând pe picioare. Acesta l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tãă? El a răspuns: Allah m-a scăpat din mâinile lor, după care a adăugat: Nu mă poți ucide înainte să împlinești ceea ce îți cer eu. El a zis: Care este lucrul acela? Și omul a răspuns: Adună lumea pe o câmpie și leagă-mă de trunchiul unui copac. Apoi să iei o săgeată din tolbă și să spui: În numele lui Allah, Stăpânul lumilor, pe urmă să slobozi săgeata. Prin urmare, regele a chemat lumea pe o câmpie întinsă și l-a legat (pe băiat) de trunchiul unui copac. A scos o săgeată din tolbă, a potrivit-o în arc și a zis: În numele lui Allah, Domnul acestui tânăr, după care a slobozit săgeata care i-a lovit tâmpla. Băiatul și-a dus mâinile la tâmpla unde-l lovise săgeata și apoi a murit, iar oamenii au zis: Ne mărturisim credința în Domnul acestui tânăr. Curtenii au mers la rege și i-au zis: Să știi că Allah ți-a făcut voia doar ca să te prevină. Ei (oamenii) și-au mărturisit credința în Domnul. Regele a poruncit să se sape gropi în care au fost aprinse focuri și le-a zis (oamenilor): Cel care nu renunță la religia acestui băiat, va fi azvârlit în foc sau va primi porunca să sară în foc. (Oamenii au preferat moartea, dar nu au renunțat la religie) până a venit o femeie cu copilul ei, care se codea să sară în foc și copilul ei a zis: O, maică! Îndură (aceastã nenorocire) pentru că este bine ceea ce faci. (Muslim)

 Prin urmare, să luăm aminte și să ne aducem aminte că ori de câte ori suntem supuși la încercări și greutățile se abat asupra noastră, nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne aducem mai întâi aminte de Allah subhanahu wa taala, să facem dua și să-I cerem Lui ﷻ ajutor.

Pentru ca Allah Preaînaltul să răspundă rugilor noastre, există câteva condiții:

- să fim devotați lui Allah Preaînaltul,  sinceri în evlavie și în rugile noastre;

- să fim încrezători și să avem speranță că ni se va răspunde – orice dua vom face, va fi în folosul nostru, adică, dacă ceea ce am cerut este bine pentru noi, Allah Preaînaltul ne va răspunde și ne va da ceea ce am cerut, ori va amâna răspunsul pentru un timp favorabil pentru noi, ori va transforma această rugă în fapte bune în Ziua de Apoi: „Nu există musulman care să-L roage pe Allah, (şi să nu existe nici o răutate în ruga sa), fără ca Allah Preaînaltul să-i dea în schimb una dintre cele trei: „fie îi grăbeşte acceptarea rugii, fie îi dă în Viaţa de Apoi, fie îi îndepărtează ceva rău care era scris pentru el." Iar companionii au spus: „Atunci să ne rugăm mai mult.”  Profetul a spus: „Allah Preaînaltul este Cel mai Generos.”;

- să ne dorim din suflet ca ruga să fie acceptată, să avem  teamă, dar și speranță în același timp;

- să nu facem lucruri rele, să nu nedreptățim pe nimeni, să înapoiem lucrurile luate pe nedrept și să ne căim pentru greșelile noastre.

Dragi frați și surori, ori de câte ori ridicăm mâinile către Allah pentru a ne ruga, să ne aducem aminte că noi suntem lipsiți de însemnătate  în fața Lui ﷻ, să conștientizăm că Allah este Cel care are puterea de a schimba orice, dacă El voiește , să avem un secret pe care nu trebuie să-l știe nimeni în afară de Allah, adică să facem o faptă bună pe care să o știe doar Allah și să ne rugăm în virtutea acelei fapte bune pentru a ni se răspunde rugii noastre. Vă amintiți  povestea celor trei oameni care au rămas blocați într-o peșteră și fiecare dintre ei s-a rugat la Allah în virtutea unei fapte pe care ei au considerat că au împlinit-o cu sinceritate pentru Allah?

” 'Abdullah ibn 'Umar ibn Al-Khattab, relatează că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (ﷺ) spunând: Trei persoane dintr-o nație ce era înaintea noastră se aflau într-o călătorie, când au fost surprinse de o furtună și s-au adăpostit într-o peșteră. O stâncă a alunecat și a blocat ieșirea din peșteră. Una din cele trei persoana a zis: Amintiți-vă de faptele bune pe care le-ați făcut cu sinceritate pentru  Allah. Implorați-l pe Allah să vă elibereze (din această nenorocire) în virtutea unei fapte drepte (El poate îndepărta stânca). La care unul dintre ei a zis: părinții mei erau foarte bătrâni și eu aveam obiceiul să le ofer lapte înainte ca pruncii mei și ceilalți membri ai familiei mele să-și primească porția. Într-o zi, am mers mai departe în căutarea unor copaci verzi și n-am reușit să mă întorc la timp acasă, înainte ca părinții mei să meargă la culcare. După ce am muls ca de obicei și le-am adus laptele, ei erau deja adormiți. N-am vrut să-i deranjez, dar nici n-am vrut să dau copiilor mei să bea lapte înaintea lor (a părinților mei). Copiii mei plângeau de foame la picioarele mele, dar eu am așteptat trezirea lor până la ivirea zorilor. (Această stare de lucruri a durat până dimineața). Când s-au trezit au băut lapte. O, Doamne! Tu știi dacă am procedat astfel ca să fac voia Ta, atunci scapă-ne de nenorocirea ce s-a abătut asupra noastră prin această stâncă. La care, stânca s-a mișcat puțin, dar nu destul ca ei să poată trece. Celălalt a spus: O, Doamne! Eu am avut o verișoară pe care am iubit-o cu dragostea profundă a bărbaților pentru femei. Am încercat să o ademenesc, dar ea a refuzat. După care, într-un an cu foamete, ea s-a apropiat de mine. I-am dat o sută douăzeci de dinari, cu condiția ca ea să mi se dea. Ea a fost de acord, dar când am fost împreună (pentru raport sexual) ea a spus: O, slujitor al lui Allah! Teme-te de Allah și nu rupe sigiliul mișelește. De-atunci încolo m-am ferit de ea, în ciuda faptului că o iubeam înfocat; și i-am îngăduit să păstreze și banii pe care îi dădusem. O, Allah! Tu știi dacă am făcut astfel ca să împlinesc voia Ta, atunci îndepărtează nenorocirea de care suferim. Din nou stânca s-a mutat puțin, dar tot n-au putut ieși afară. Al treilea a zis: Doamne! Eu am tocmit niște muncitori să-mi lucreze și le-am plătit simbrie, dar unul dintre ei a plecat fără să vină și să ia ce i se cuvenea. Eu am investit partea lui în negoț, care a prosperat foarte mult. După multă vreme, el a venit la mine și a zis: O, slujitor al lui Allah! Plătește-mi ce mi se cuvine. Eu am zis: Tot ceea ce vezi este al tău - cămile, vite, capre și sclavi. El a zis: O, slujitor al lui Allah! Nu face glume pe seama mea. Eu l-am asigurat că nu glumeam. Atunci el a luat toate lucrurile și a plecat. Nu a lăsat nimic. Doamne! Dacă  am procedat astfel încercând să fac voia Ta, atunci scapă-ne de nenorocirea noastră. Stânca a alunecat într-o parte și ei au pășit afară liberi.”

Și Allah Preaînaltul știe mai bine ce se află în rugile și inimile noastre și nu există un om care să nu aibă o greutate sau o încercare în această viață!

De ce am ajuns să cerem ajutor de la  altcineva în afară de Allah, de ce am ajuns să nu mai ridicăm mâinile în rugile noastre către Allah? Fie că avem datorii sau suntem bolnavi, fie că avem diverse probleme, tristețe, sărăcie, toate acestea ar trebui să ne conducă către Allah subhanahu wa taala și nu către altceva sau altcineva. Să ne îndreptăm către Allah  de fiecare dată, doar El Preaînaltul ne poate scoate din orice impas și  ne poate ajuta să obținem ceea ce dorim, dacă El voiește, așa cum ne-aînvățat  Profetul ﷺ:

Abu Dhar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa !) a spus: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «O, slujitorii Mei! Eu am interzis nedreptatea pentru Mine, deci vă este interzisă printre voi. Aşadar nu fiţi nedrepţi unul faţă de celălalt! O, slujitorii Mei! Voi toţi sunteţi rătăciţi, cu excepţia celui pe care Eu îl călăuzesc pe calea cea dreaptă. Aşa că (întotdeauna) cereţi călăuzirea de la Mine ca Eu să vă călăuzesc. O, slujitorii Mei! Voi toţi sunteţi flămânzi, cu excepţia celui pe care Eu îl hrănesc. Aşadar de la Mine cereţi hrană şi Eu vă voi hrăni. O, slujitorii Mei! Voi toţi sunteţi goi (aveţi nevoie de veşminte), cu excepţia celui pe care Eu îl îmbrac. Aşadar cereţi-Mi să vă îmbrac şi Eu vă voi îmbrăca. O, slujitorii Mei! Săvârşiţi greşeli (păcate) zi şi noapte şi Eu vă iert toate păcatele. Aşadar rugaţi-vă pentru iertare şi Eu vă voi ierta (păcatele). O, slujitorii Mei! Nu veţi reuşi să-Mi dăunaţi cu ceva şi nu veţi reuşi să-Mi fiţi de ajutor. O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii, pietatea celui mai pios dintre voi, aceasta nu va spori cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii, ticăloşia celui mai ticălos dintre voi, aceasta nu va diminua cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă s-ar aduna primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii la un loc şi ar cere de la Mine şi Eu aş dărui fiecăruia ceea ce el a cerut, aceasta nu ar descreşte cu nimic ceea ce Eu am, nici măcar cât ar pierde oceanul dacă s-ar introduce şi s-ar scoate un ac din el. O, slujitorii Mei ! Faptele voastre va sunt scrise şi pentru ele vă voi răsplăti. Aşa că acela care găseşte bine să Îl slăvească pe Allah, iar cel care întâmpină altceva să nu învinuiască pe nimeni altul decât pe sine»”.    Hadis  autentic (sahih)  relatat de Muslim

 

 

Profesor Demirel Gemaledin

Transcriere  audio non-textuală și editare

Camelia Hejou