Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
يَا
أَيُّهَا الَّذِينَ أُوتُوا الْكِتَابَ آمِنُوا بِمَا نَزَّلْنَا مُصَدِّقًا لِمَا
مَعَكُمْ مِنْ قَبْلِ أَنْ نَطْمِسَ وُجُوهًا فَنَرُدَّهَا عَلَىٰ أَدْبَارِهَا
أَوْ نَلْعَنَهُمْ كَمَا لَعَنَّا أَصْحَابَ السَّبْتِ ۚ وَكَانَ أَمْرُ اللَّهِ
مَفْعُولًا
47. O, voi cei
cărora vi s-a dăruit Cartea! Credeți în ceea ce am pogorât Noi, întărind ceea
ce voi aveați deja, înainte ca Noi să mutilăm chipuri şi să le întoarcem pe
dosurile lor sau să-i blestemăm aşa cum i-am blestemat şi pe oamenii Sabatului,
căci porunca lui Allah este [întotdeauna] împlinită!
Versetul
se adresează celor trei comunități cărora li s-a dăruit ”Cartea”: creștinii,
evreii și musulmanii; făcând legătura cu
subiectele versetelor anterioare, vom înțelege că adresarea este
îndreptată mai mult către cei din neamul Banu Israil.
Credeți în ceea ce
am pogorât Noi, întărind ceea ce voi aveați deja -
آمِنُو (Credeți!) este un verb imperativ, iar ”ceea
ce aveați voi deja” face referire la Tora și Evanghelia.
Acest verset a fost pogorât
într-o perioadă în care comunitățile erau destul de restrânse, însă acest lucru
nu înseamnă că mesajul său se rezumă la o anumită perioadă de timp sau este
adresat doar unei anumite categorii de oameni. Mesajul Coranului este universal
și se adreseaza tuturor oamenilor indiferent de timp si loc, rasă si nație,
indiferent de culoare și gen sau de statut si avere și a venit să întărească
mesajul Cărților precedente. Cărțile precedente erau complete pentru vremea în
care au fost pogorâte, însă nu îndeplineau dimensiunea timpului precum Coranul,
despre care Allah subhanahu wa taala a spus că va rămâne neschimbat în orice
loc și perioadă de timp.
Prin urmare, versetul se
adresează oamenilor care au altă religie decât islamul, dar care află ulterior
despre islam și îl înțeleg în varianta
sa curată și nedeformată (rămâne la alegerea acestora dacă resping sau
îmbrățișează islamul) - dacă ei acceptă
adevărul, se căiesc pentru faptele lor și îi cer iertare lui Allah subhanahu wa
taala, li se șterg toate păcatele și li
se deschide o nouă Carte a faptelor, însă trebuie să fie sinceri în căința lor
și nu trebuie să se reîntoarcă la
faptele din perioada pre-islamică. Întâlnim oameni care rămân musulmani doar cu
numele, cu același comportament pre-islamic și cu aceeași gândire urâtă pe care
o aveau înaintea islamului, prin urmare, fără o căință sinceră, islamul nu va
fi o soluție salvatoare pentru aceștia, fiindcă salvarea constă în cererea de
iertare lui Allah subhanahu wa taala.
- înainte ca Noi să
mutilăm chipuri şi să le întoarcem pe dosurile lor – nu putem
spune ”a mutila”, așa cum regăsim în traducerea sensurilor, ci mai
degrabă ”a deforma, a stâlci”, iar Allah Preaînaltul poate face acest lucru,
însă ne întrebăm dacă acest verb are sens literal sau metaforic. Atât timp cât
sensul literal nu poate fi pus în practică, vom lua în considerare sensul
metaforic (prezent și în acest verset), deoarece Allah subhanahu wa taala nu
”mutilează” fața nimănui, ci folosește această metaforă pentru a scoate în
evidență gravitatea unui păcat, și anume
respingerea conștientă a adevărului. Noi, ca musulmani, nu avem voie să
forțăm pe cineva să accepte adevărul (islamul), dar avem obligația de a
prezenta islamul în forma lui corectă, atât cât știm, cât putem, cu
înțelepciune și conform capacității de a înțelege a persoanei cu care
interacționăm.
- sau să-i
blestemăm aşa cum i-am blestemat şi pe oamenii Sabatului – în versetul
anterior am spus că blestemul lui Allah Preaînaltul asupra unui om sau unei
comunități înseamnă privarea de binecuvântări și ni se reamintește ce
s-a întâmplat cu ”oamenii Sabatului”, adică evreii care nu au respectat porunca
lui Allah și au început să lucreze sau să facă negoț în ziua de sâmbătă. Povestea o regăsim în capitolul Al- Araaf: ”Întreabă-i pe ei despre cetatea care era aşezată lângă
Mare, când ei au călcat Sabatul! Peştii au venit la ei în ziua Sabatului,
ieşind la suprafaţă; dar în ziua când nu era Sabat, n-au venit la ei. Astfel
i-am încercat Noi pentru abaterea lor din drum. (163) ...” Şi pentru că totuşi au
călcat ceea ce le fusese oprit, le-am zis Noi: "Fiţi maimuţe demne de
dispreţ!" (166)
De asemenea, și în capitolul
Al-Baqara se reamintește despre pedeapsa celor din Banu Israil, care au
nesocotit porunca lui Allah: Voi ştiţi ce au păţit
aceia dintre voi care au nesocotit Sabatul şi le-am zis lor: "Să fiţi
maimuţe dispreţuite!"- Şi i-am făcut pildă pentru
cei din vremea lor şi pentru cei de după ei, îndemnare pentru cei cu frică. (2:63-65)
- porunca lui Allah este [întotdeauna] împlinită! – singura poruncă care se împlinește imediat, fără absolut nici o întârziere, fără a fi contrazisă sau pusă la îndoială, este porunca lui Allah subhanahu wa taala.
إِنَّ
اللَّهَ لَا يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَٰلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ
ۚ وَمَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدِ افْتَرَىٰ إِثْمًا عَظِيمًا
48. Allah nu iartă
să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte. Iar acela
care pune în rând cu Allah un părtaş, născoceşte un mare păcat!
Meditând la aces verset, după ce
anterior ne-am îngrozit aflând ce se
întâmplă cu cei care nu se supun Poruncilor Divine, cititorul de rând descoperă
că Allah Preaînaltul îi va ierta pe cei care se căiesc, cu excepția celor care
Îi fac asociați (șirk – a-L adora pe Allah alături de altceva sau
altcineva). În limba arabă, atunci când un verset începe cu o negație – ”cu
siguranță, Allah nu iartă” - se
scoate în evidență importanța unui lucru și gravitatea păcatului (în cazul de
față șirkul).
El iartă cui
voieşte –
despre a cui voință este vorba? Voința lui Allah sau voința omului?
Omul păcătuiește și Allah
Preaînaltul îl iartă, dacă și omul voiește, dacă omul nu își aduce aminte de
Creatorul lui și nu vrea să se căiască, Allah
ce să mai ierte? Allah Preaînaltul și-a asumat primirea căinței omului, însă
primul pas trebuie să îl facă omul, deoarece el a greșit. Allah iartă cui
voiește El (celor care se căiesc și se întorc la Allah Preaînaltul).
Sfârșitului versetului subliniază
din nou gravitatea păcatului de a-i face asociați lui Allah și aflăm că șirkul este unul dintre cele mai mari păcate - إِثْمًا عَظِيمًا
(un păcate mare).
Comentarii
Trimiteți un comentariu