Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
مِنَ الَّذِينَ
هَادُوا يُحَرِّفُونَ الْكَلِمَ عَنْ مَوَاضِعِهِ وَيَقُولُونَ سَمِعْنَا
وَعَصَيْنَا وَاسْمَعْ غَيْرَ مُسْمَعٍ وَرَاعِنَا لَيًّا بِأَلْسِنَتِهِمْ
وَطَعْنًا فِي الدِّينِ ۚ وَلَوْ أَنَّهُمْ قَالُوا سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا
وَاسْمَعْ وَانْظُرْنَا لَكَانَ خَيْرًا لَهُمْ وَأَقْوَمَ وَلَٰكِنْ لَعَنَهُمُ
اللَّهُ بِكُفْرِهِمْ فَلَا يُؤْمِنُونَ إِلَّا قَلِيلًا
Printre
cei care au îmbrățişat iudaismul, sunt unii care schimonosesc sensurile
cuvintelor şi zic: "Am auzit şi nu ne-am supus!" şi "Ascultă,
dar să nu auzi!" şi Ra'i-na!", stâlcindu-şi limbile lor şi vătămând
religia. Dacă, dimpotrivă, ei ar zice: "Am auzit şi ne-am supus!" şi
"Ascultă!" şi "Priveşte la noi", ar fi mai bine pentru ei
şi mai drept. Dar Allah i-a blestemat din pricina necredinței lor şi nu cred
decât puțini [dintre ei].
În acest verset
Allah subhanahu wa taala ne spune despre un obicei existent în perioada în care
profetul Muhammed ﷺ a ajuns la Medina.
Companionii se adresau Profetului ﷺ cu expresia ”Raina”, care înseamnă ”Uită-te la noi!” sau
”Fii atent la noi (dacă facem lucrurile bine sau nu), ai milă de noi!”, însă o
parte dintre ipocriții și iudeii (evreii) care locuiau acolo ajunseseră să dea
o conotație urâtă acestui cuvânt (”Raina”), cu sensul ”Scapă-ne pe noi de
credință!”. Acest joc de cuvinte folosit de ipocriți sau de unii dintre evrei
îl întrista foarte mult pe profetul Muhammed ﷺ,
de aceea nu voia să îi lase pe aceștia să fie ”o gumă de mestecat” în gura
celorlalți. De-a lungul vieții și a propovăduirii sale, profetul Muhammed ﷺ a dorit ca musulmanii să aibă o conduită
aparte, pură și cinstită, de neatins, pentru ca nimeni să nu o poată murdări.
La un moment dat profetul Muhammed ﷺ
i-a îndemnat să nu mai folosească cuvântul ”Raina!”, ci să folosească un
sinonim precum ”Nazara!” (adică ”Uitați-vă la noi!”). Atunci, de deasupra
cerurilor, Allah sunhanahu wa taala a vorbit despre aceste cuvinte și a spus că
acești oameni au o boală în inimile lor și orice ar face Profetul ﷺ pentru ca ei să îl urmeze, nu vor dori să
facă acest lucru, ci ei doresc ca Profetul ﷺ
și companionii (Allah să fie mulțumit de ei!) să cadă în această capcană
(derâdere) și să îi urmeze pe ei, însă acest lucru nu s-a întâmplat și nici nu
i-a determinat pe companioni și Profet ﷺ
să îi urască pe ipocriți și iudei sau să devină niște tirani, dimpotrivă,
într-un mod foarte limpede, Profetul ﷺ
s-a rugat pentru ei și i-a îndemnat să nu mai facă acest lucru, deși îl
întrista și îl supăra foarte mult acest comportament. De asemenea, deși a avut
ocazia și puterea de a se răzbuna pe aceștia, Profetul ﷺ nu a făcut acest lucru.
Această formă
de derâdere nu este ceva nou, ci o întâlnim și în ziua de astăzi exprimată prin
diferite caricaturi sau afirmații eronate la adresa credinței islamice și a
profetului Muhammed ﷺ.
Printre
cei care au îmbrățişat iudaismul – observăm că
nu se vorbește de toți iudeii, ci se spune că sunt printre ei ”unii care schimonosesc sensurile cuvintelor”, astfel
că Allah Preaînaltul ne prezintă un aspect foarte important ce face parte din
conduita unui musulman și ne învață că
nu trebuie și nu avem voie să generalizăm (nu toți oamenii sunt necredincioși,
păcătoși, răi etc.), ci trebuie să fim obiectivi.
”Schimonosesc”
– adică stâlcesc cuvintele pronunțându-le prost și le deformează
intenționat, cu scopul de a le strica sensul și a se înțelege cu totul altceva.
De-a lungul
istoriei omenirii au existat Pergamente și Cărți Cerești, pe care Allah
Preaînaltul le-a trimis ca îndrumare pentru oameni, însă aceștia au încercat și
chiar au reușit să să le deformeze, schimbând sensurile cuvintelor lui Allah
subhanau wa taala. Urmare acestui fapt,
vom găsi diferite traduceri ale Torei, Evangheliei, Psalmilor sau
Pergamentelor, care sunt foarte diferite între ele.
Acest lucru nu
s-a mai putut întâmplat după venirea profetului Muhammed ﷺ și pogorârea Coranului cel Sfânt, deoarece Allah Preînaltul a
spus: ” إِنَّا نَحْنُ نَزَّلْنَا الذِّكْرَ
وَإِنَّا لَهُ لَحَافِظُونَ - Într-adevăr, Noi
am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” (15:9)
Prin urmare,
nimeni nu a putut schimba (deși încercări au existat) și nu va putea schimba
cuvintele Coranului cel Sfânt ca formă, citire sau sens, iar aceasta este una
dintre minunile pe care Allah Preaînaltul și le-a asumat și care va dăinui până
în Ziua de Apoi.
"Am
auzit şi nu ne-am supus!" – este evidențiată falsitatea unora
dintre ipocriți și iudei.
سَمِعْنَا وَعَصَيْنَا – înseamnă de fapt ”Am ascultat și ne-am împotrivit”, iar un musulman nu ar trebui să spună așa, ci ”سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا” - "Noi auzim și ne supunem!” (2:285)
Cei despre care se vorbește în
acest verset că au ”schimonosit” – au schimbat
cuvintele lui Allah Preaîaltul – au făcut acest lucru cu intenția de a
împiedica comunitatea să își dea seama de venirea profetului Muhammed ﷺ - iar aceasta este o forma prin care putem înțelege acest
verset. O altă formă prin care putem înțelege acest verset este aceea că unii
oamenii ”stâlcesc” intenționat cuvintele după poftele lor și pentru a se
potrivi propriilor interese.
Dar
Allah i-a blestemat din pricina necredinței lor şi nu cred decât puțini [dintre
ei].
Cum se
manifestă blestemul lui Allah Preaînaltul asupra unei persoane?
Allah subhanahu wa taala nu se răzbună pe oameni în această viață, ci îi va lipsi de binecuvântările Lui, iar în Ziua de Apoi aceștia nu vor mai beneficia de Mila Sa, chiar dacă Mila Sa cuprinde Cerurile și Pământul și umple spațiul dintre acestea. Există unii dintre oamenii Cărții care sunt sinceri și unii dintre ipocriți care se căiesc și se apropie apoi de Allah Preaînaltul, iar alții care se dedică întru totul lui Allah, de aceea Allah nu le închide ușa căinței și spune că totuși mai sunt ”unii dintre ei” ( care au batjocorit și păcătuit) ce pot veni să ”bată” la această ușă prin împlinirea unei căințe sincere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu