Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
42. În ziua aceea, vor dori aceia care nu au crezut şi nu i-au
dat ascultare Trimisului să fie pământul întins peste ei şi ei nu vor putea să
ascundă de Allah nici un cuvânt!
Similar
versetului anterior, Allah Preaînaltul dorește să ne atragă atenția asupra unei
ipostaze din Ziua de Apoi, în care se
vor afla oamenii ” care nu au crezut și nu i-au dat
ascultare Trimisului” – adică cei care au crezut doar în Coran și nu au
crezut în Tradiția Profetului ﷺ (Sunnah). Coranul nu
se poate separa de Sunnah, și oricine face acest lucru, face o mare greșeală.
”Coraniștii” sunt cei care urmează Coranul exclusiv și susțin, pe baza unor
versete, că mesajul său este clar și complet și că poate fi pe deplin înțeles
fără a fi nevoie și de alte surse; ei acceptă textul sfânt al Coranului, însă
resping Sunnah. Allah Preaînaltul și-a asumat ocrotirea Coranului până în Ziua
de Apoi: ”Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi
Noi îi vom fi păzitori!” (Al-Hijr, 9), însă versetul nu vorbește și
despre Sunnah. Așadar, deoarece Allah
Preaînaltul nu a vorbit și despre
ocrotirea divină a Sunnei, acești coraniști au ajuns la concluzia că
trebuie să elimine și să nu mai pună în practică vorbele și faptele Profetului ﷺ, mai ales datorită faptului că unii oameni au
mințit și au schimbat cuvintele Profetului ﷺ.
În
Coran ni se spune să facem rugăciune, însă nu ni se explică cum să efectuăm
rugăciunea. Din punct de vedere lingvistic, rugăciune înseamnă ”dua – chemare,
implorare – a-l implora pe Allah”, însă din punct de vedere teologic rugăciunea
implică anumite mișcări, vorbe, timpul stabilit, totul conform Tradiției
profetului Muhammed ﷺ. Dacă îl excludem pe
Profet ﷺ, cum anume mai efectuăm rugăciunea? Unii
oameni spun că sunt ”conectați” cu inima de Allah subhanahu wa taala, și acest
lucru este de ajuns, însă ei trebuie să
urmeze Tradiția Profetului ﷺ. Companionii (Allah
să fie mulțumit de ei!) și Profetul Muhammed - iubitul, îndrăgitul,
Mesagerul lui Allah Preaînaltul - nu au avut permisiunea de a se delăsa de vreo
rugăciune, așadar, cum să avem noi această permisiune?
Ce
înseamnă ”nu i-au dat ascultare Trimisului”?
Vom
întâlni numeroase versete în Sfântul Coran, în care Allah Preaînaltul spune:
أَطِيعُوا
اللَّهَ وَأَطِيعُوا الرَّسُولَ - “Supuneți-vă lui Allah și supuneți-vă Trimisului Său!”
Unii
oameni spun că se supun și îl adoră doar pe Allah Preaînaltul și întreabă de ce ar trebui
să se supună și profetului Muhammed ﷺ.
Când
vorbim despre Profet ﷺ, vorbim despre
Tradiția autentică, ceea ce înseamnă că ne supunem unui hadis autentic și voinței
Profetului Muhammed ﷺ, însă niciodată în mintea unui musulman nu se
va naște ideea că ar trebui să îl pună pe Profet ﷺ
la același nivel cu Allah subhanahu wa taala. Viața și actele de adorare ale Profetului ﷺ sunt exemplul clar al versetelor din
Coran, care trebuie să prindă viață și să se manifeste printre oameni.
În
”Ziua aceea” (Ziua de Apoi), oamenii vor regreta că nu au făcut mai multe fapte
bune și vor dori ca pământul să fie întins peste ei, însă nu vor putea ascunde
nici un cuvânt față de Allah Preaînaltul, și nu spune Allah că nu vor putea
ascunde nici o faptă, ci ”nici un cuvânt”, deoarece cele mai multe păcate și
cel mai ușor de împlinit sunt păcatele limbii: ”
Oricine își păzește ceea ce are între fălci și între picioare va intra în
Paradis.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu