Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
43. O, voi cei care credeți! Nu vă apropiați de Rugăciune
[As-Salat] atunci când sunteți beți, ca să ştiți ce spuneți [lui Allah],
nici atunci când sunteți necurățați - doar dacă sunteți călători pe drum - până
ce nu vă veți curăța! Iar dacă sunteți bolnavi sau în călătorie, ori dacă unul
dintre voi se întoarce din locul unde şi-a făcut nevoile, sau ați atins
muierile şi nu găsiți apă, atunci căutați țărână măruntă curată şi treceți-vă
palmele peste față şi peste mâini, căci Allah este Îngăduitor,
Iertător [‘Afuww, Ghafur].
1.
Nu vă apropiați de rugăciune atunci când sunteți beți!
Prin Înțelepciunea lui
Allah, anumite lucruri folositoare sau
nefolositoare omului au fost interzise sau permise treptat. Alcoolul face parte
din categoria lucrurilor interzise treptat.
De asemenea, au existat mai multe etape până ce islamul a fost pus în practică, de exemplu, în
ceea ce privește rugăciunea, aceasta a fost impusă ca o îndatorire obligatorie
(fard) în noaptea înalțării (Miraj), după doisprezece ani de la revelare și cu
un an și câteva luni înainte de Hejira (emigrare), postul a devenit fard la doi ani după Hejira
(în luna Șaban), dania (zekat) a fost impusă în anul când a devenit fard
și postul, iar pelerinajul (hajj) a devenit
fard la nouă ani după Hegira.
Allah Preaînaltul a trimis Profeți la diferite
comunități cu două elemente:
- dogma – credința, care a fost
întotdeauna unică și nu a suferit niciodată o formă de etapizare;
-
lucrurile ce trebuiau a fi împlinite sau de care omul trebuia să se
îndepărteze.
Referitor la alcool, când a apărut islamul, Allah Preaînaltul a adoptat
faţă de musulmani o metodă educativă foarte înţeleaptă, procedând la interzicerea
treptată a acestuia. Mai întâi le-a arătat lor că ”răul din el este mai mare decât folosul” (Al-Baqara 219),
vinul nefiind interzis categoric. Mai apoi, aceștia au continuat să
bea, iar Allah le-a arătat că alcoolul
îi împiedică de la împlinirea rugăciunii şi pomenirea lui Allah (ei venind beți
la moschee), revelând versetele din sura Al-Ma'ida şi întrebându-i: "Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea] ?’’ (90/91)
Versetul despre care vorbim astăzi
face parte din etapa de interzicere
categorică a alcoolului.
În Coran se vorbește doar despre vin
(khamr), nu şi despre alte băuturi alcoolice sau droguri, dar acest lucru nu înseamnă că drogurile sau
alte băuturi alcoolice existente în zilele noastre sub diferite denumiri, sunt
permise. Savanții au folosit analogia și au stabilit pe această cale că vinul
(khamr) înseamnă orice substanță care produce amețire sau beție (droguri, alcool). Califul Omar (Allah să fie
mulțumit de el!) a spus, adresându-se oamenilor: ’”Khamr este ceea ce
influenţează mintea.”
Unul dintre foloasele cele mai importante pentru musulmani provenite din
folosirea alcoolului la acea vreme era comerțul, câștigurile materiale fiind
destul de consistente, de aceea, prin analogie a fost interzisă şi comercializarea, vânzarea, cumpărarea
alcoolului etc. Atunci când Profetul Muhammed ﷺ le-a adus la cunoștință musulmanilor despre aceste lucruri, cei
care făceau comerț cu alcool au aruncat pe străzile din Medina toată băutura pe
care o aveau în case. Tot prin analogie a fost interzisă vânzarea de struguri,
dacă cel care vinde cunoaște faptul ca scopul celui care cumpără este
transformarea acestora în vin, iar in acest sens Tabarani spune într-un hadis
că Profetul Muhammed ﷺ a zis: “Cel care vinde struguri evreului, creștinului sau
chiar unui musulman pentru a face vin, acela săvârșește un mare păcat.”
Islamul a fost categoric şi atunci când a
privit la cantitatea de vin ( khamr ) consumată, oricât de mare sau mică ar fi
aceasta, arătând că este de ajuns ca piciorul omului să alunece pe această cale
pentru ca el să meargă mai departe şi să se ducă în jos, fără să-i mai pese de
nimic. Referitor la acest aspect, profetul Muhammed ﷺ a
zis:
’”Ceea ce îmbată când este în
cantitate mare, este oprit (haram) şi
când este în cantitate mică.”, iar când a fost întrebat despre băuturile care se
prepară din miere, mei sau orz, a dat un răspuns cuprinzător, spunând: ’”Orice îmbată este khamr, iar
khamr-ul este oprit (haram).”
2. Nu vă apropiați de
rugăciune când sunteți necurățați!
”… nici atunci când sunteți necurățați - doar dacă
sunteți călători pe drum - până ce nu vă veți curăța! – din punct de vedere islamic există două
tipuri de murdărie: murdăria minoră, când este necesară abluțiunea și murdăria
majoră (junub), care necesită spălarea generală (gusl).
3. Permisiunea abluțiunii uscate (tayammum) și modul efectuării
- dacă sunteți bolnavi sau în călătorie: Jabir (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat: „Am plecat
într-o călătorie, iar unul dintre noi s-a rănit la cap cu o piatră. Apoi, el a
avut un vis umed. El i-a întrebat pe cei alături de care călătorea:
«Considerați că pot beneficia de îngăduința de a efectua tayammum?» Ei i-au
răspuns: «Nu credem că poți beneficia de această îngăduință, pentru că ai apă
la dispoziție.» Omul a făcut baie și a murit. Când ne-am întors la Profet ﷺ și i-am povestit
această întâmplare, el ﷺ a spus: «L-au omorât!
Fie ca Allah să-i omoare! Nu puteau să întrebe dacă nu știau? Ar fi fost
suficient ca el să efectueze tayammum, să bandajeze rana cu o cârpă și să se șteargă peste ea,
spălându-se pe restul corpului.»” (Abu Dawud)
- dacă unul dintre voi se întoarce din locul
unde şi-a făcut nevoile;
- dacă ați atins muierile şi nu găsiți apă (impuritatea majoră – junub): Într-o zi, profetul Muhammed ﷺ a văzut un om stând singur și neîmplinind rugăciunea alături de ceilalți oameni și l-a întrebat: ”Ce te-a împiedicat să te rogi alături de ceilalți oameni?» El i-a răspuns: «O, Mesager al lui Allah, mă aflu în stare de impuritate majoră (junub) și nu este apă.» Profetul صلى الله عليه وسلم i-a spus: «Foloseşte pământ (pentru a îndeplini tayammum), deoarece acesta va fi suficient pentru tine.»” (Bukhari)
În situaţiile când nu există apă sau există, dar nu poate fi
utilizată pentru efectuarea abluţiunii şi a abluţiunii generale, se utilizează
ţărână curată, nisip, var şi piatră. Purificarea “uscată” uşurează mult
efectuarea abluţiunii şi a abluţiunii generale.
Purificarea cu ţărână este la fel ca purificarea cu apă: se spune
„Bismillah” (În Numele lui Allah) şi se loveşte praful o dată cu palmele mâinilor,
apoi se șterge fața o singură dată și
mâinile până la încheieturi cu ajutorul palmelor: „Este
suficient să lovești pământul cu palmele tale, apoi să sufli praful de pe ele
și să îți ștergi fața și mâinile.” (Muslim)
Comentarii
Trimiteți un comentariu