Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
وَلِكُلٍّ جَعَلْنَا مَوَالِيَ مِمَّا تَرَكَ الْوَالِدَانِ
وَالْأَقْرَبُونَ ۚ وَالَّذِينَ عَقَدَتْ أَيْمَانُكُمْ فَآتُوهُمْ نَصِيبَهُمْ ۚ
إِنَّ اللَّهَ كَانَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ شَهِيدًا
33.
Tuturor le-am dat moştenitori, pentru ceea ce le lasă părinții şi rudele
apropiate. Şi acelora cu care ați împreunat mâinile voastre drepte, dați-le
partea lor [din moştenire], căci Allah este la toate Martor.
Acest verset a
fost pogorât pentru a reglementa un obicei existent înainte de venirea islamului.
În era preislamică (Jahilia), arabii încheieau diferite acorduri de prietenie
și fraternitate între ei și, în acest sens, fiecare avea dreptul să moștenească
averea celuilalt. Acest obicei al „ignoranței” a fost abolit o dată cu
pogorârea acestui verset și s-a poruncit ca moștenirea să fie împărțită între
moștenitori conform legii prescrise de Allah Preaîaltul. Acordurile de
fraternitate (în ceea ce privea moștenirea)
încheiate până la pogorârea acestui verset puteau fi respectate: Şi acelora cu care ați împreunat mâinile voastre drepte,
dați-le partea lor [din moştenire].
În limba arabă
există o categorie de cuvinte identice
din punct de vedere al ortografiei și
pronunției, însă total opuse ca sens.
مَوَالِيَ
face parte din această categorie și are sens de ”rob” și ”stăpân” în același
timp. Așadar, deși مَوَالِيَ nu
înseamnă strict ”moștenitori”, în acest
verset sensul este de ”moștenitor”.
الرِّجَالُ
قَوَّامُونَ عَلَى النِّسَاءِ بِمَا فَضَّلَ اللَّهُ بَعْضَهُمْ عَلَىٰ بَعْضٍ
وَبِمَا أَنْفَقُوا مِنْ أَمْوَالِهِمْ ۚ فَالصَّالِحَاتُ قَانِتَاتٌ حَافِظَاتٌ
لِلْغَيْبِ بِمَا حَفِظَ اللَّهُ ۚ وَاللَّاتِي تَخَافُونَ نُشُوزَهُنَّ
فَعِظُوهُنَّ وَاهْجُرُوهُنَّ فِي الْمَضَاجِعِ وَاضْرِبُوهُنَّ ۖ فَإِنْ
أَطَعْنَكُمْ فَلَا تَبْغُوا عَلَيْهِنَّ سَبِيلًا ۗ إِنَّ اللَّهَ كَانَ عَلِيًّا
كَبِيرًا
34. Bărbații sunt proteguitori
ai muierilor, datorită calităților deosebite cu care i-a dăruit Allah şi
datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Iar cele evlavioase
[dintre femei] sunt ascultătoare şi păzitoare [ale celor care trebuiesc păzite]
în absența [soților lor], pe care şi Allah le păzeşte. Pe acelea de a căror
neascultare vă temeți, povățuiți-le, părăsiți-le în paturi şi loviți-le! Dar
dacă ele [revin şi] ascultă de voi, atunci nu mai căutați pricină împotriva
lor. Allah este Cel mai Înalt, Măreț ['Aliyy, Kabir].
Un verset prin care Allah subhanahu wa taala
reglementează modalitatea de contribuție financiară și resposabilitatea într-o
familie.
Cuvântul ”qawamuna” (قَوَّامُونَ ) este
pluralul cuvântului ”qaim”, care înseamnă ”responsabilitate, cel care
are grijă, protector”.
În zilele noastre, și nu numai, acest verset a
fost și este interpretat (îndeosebi de
către bărbați) în sensul că aceștia cred că prin acest verset Allah Preaînaltul
le-a acordat un statut de superioritate față de femei, însă islamul a oferit un
loc onorabil atât femeilor, cât și bărbaților, și i-a înzestrat pe fiecare cu
trăsături și roluri distinctive, prin care să se străduiască să câștige răsplata
lui Allah Preaînaltul și să atragă Mulțumirea Lui asupra lor și nu oferă întâietate
niciunuia dintre sexe, mai degrabă, țintește spre binele fiecărui individ în
parte, în particular, și al societății, în general.
În cele ce urmează vom încerca să evidențiem
ce oferă și care este sensul corect al acestui cuvânt, chiar prin explicația pe
care Allah Preaînaltul ne-o oferă în continuarea vesrsetului: calități deosebite
și cheltuieli din bunurile lor.
În fața lui Allah Preaînaltul nu există nici o diferență între soț și soție în ceea ce privește actele de adorare: atât faptele lui, cât și faptele ei sunt primite fără diferențiere de gen. Diferența constă în responsabilități – deși responsabilitatea familiei cade în sarcina ambilor soți, îndeosebi bărbatul este cel căruia i s-a atribuit resposabilitatea financiară, emoțională și a bunăstării familiei. Bărbatul este cel responsabil de liniștea și bunăstarea familiei, atât cât poate. El trebuie facă egalitate și să ofere familiei un trai decent – de exemplu, în cazul în care el mănâncă la restaurant și neglijează sau este zgârcit în ceea ce privește hrana copiilor și a soției sau cheltuie banii pe diferite lucruri inutile în defavoarea familiei, va da socoteală în fața lui Allah subhanahu wa taala pentru această avariție. În această situație, se permite soției să ia din banii soțului fără ca acesta să știe? Legea islamică spune ”Da”, iar dovada este hadisul relatat de Hint, soția lui Abu Sufyan: ea s-a dus la Profet ﷺ și i-a spus că soțul ei este un om zgârcit și l-a întrebat pe Profet ﷺ dacă poate lua din banii lui fără ca el să știe și fără a-i cere permisiunea. Profetul Muhammed ﷺ a răspuns: “Ia pentru tine și pentru copiii tăi cât îți trebuie (pentru un trai decent).”
Iar cele evlavioase [dintre
femei] sunt ascultătoare şi păzitoare [ale celor care trebuiesc păzite] în
absența [soților lor], pe care şi Allah le păzeşte – este descrisă modalitatea în care
ar trebui să se comporte o femeie căsătorită. La predicile profetului Muhammed ﷺ întrunirile erau mixte (bărbați și femei),
iar o dată pe săptămână aveau loc întruniri doar pentru femei. La una dintre
întruniri Profetul ﷺ le-a atenționat pe femei asupra faptului că
nu au voie să vorbească în public despre lucrurile ce se petrec în casa și
familia lor. La un moment dat, una dintre femei a spus că și bărbați se
întâlnesc și vorbesc despre diverse
lucruri petrecute în casa și familia lor. Atunci Profetul ﷺ i-a întrebat pe bărbați: ”Și voi faceți așa?” Iar ei au răspuns
afirmativ. Atunci Profetul ﷺ le-a interzis
bărbaților să procedeze astfel. Conform acestui hadis, lucrurile petrecute în
familie trebuie să rămână în familie, însă sunt și situații în care anumite
lucruri sunt dăunătoare membrilor familiei (copiilor, soțului sau soției) și
atunci trebuie expuse pentru a putea fi remediate în cel mai bun mod. Supunerea
față de Allah Preaînaltul și ascultarea soțului nu înseamnă că o femeie trebuie
să rabde unei situații dăunătoare
psihicului, iar într-o familie nu ar trebui să existe nedreptate sau situații
de încălcare a onoarei.
Pe acelea de a căror neascultare
vă temeți, povățuiți-le, părăsiți-le în paturi şi loviți-le! – dacă se întâmplă ca soția să fie
neascultătoare față de Allah Preaînaltul sau față de soț: primul îndemn este
povața, al doilea îndemn este părăsirea temporară a patului conjugal, iar dacă
neînțelegerile continuă, atât soțul, cât și soția au dreptul să ceară divorțul
și fiecare este liber să meargă pe calea lui.
Referitor la verbul
ضْرِبُوهُنَّ - ” loviți-le” – este primul sens al verbului
ce trebuie luat în considerare – acela
că Allah Preaînaltul nu a îndemnat
niciodată la uz de forță – ”daraba” înseamnă ”a bate calea, a călători, a
merge, a te îndepărta”.
35. Dacă vă temeți de o pricină
între ei doi [cei doi soți], atunci trimiteți un arbitru din neamul lui şi un
arbitru din neamul ei. Dacă voiesc ei [arbitrii] împăcarea, Allah va
readuce înțelegerea între ei [cei doi soți]. Allah este
Atoateştiutor, Bineştiutor ['Alim, Khabir].
Înainte de a
se ajunge la divorț, Allah Preaînaltul îi sfătuie pe soți să găsească soluții pentru
disputele lor în cadrul familiei și să
caute o persoană înțeleaptă din familia fiecărui soț în acest scop. Cei
doi ”arbitrii” ar trebui să cerceteze cauza sau cauzele reale ale disputei, să
fie drepți și sinceri în încercarea lor de a găsi o cale de împăcare între cei
doi soți, cu scopul de a nu se ajunge la
destrămarea familiei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu