Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
255. Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Veșnicul [Al-Qayyum]! Nici ațipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduința Lui? El le ştie pe cele din fața lor şi pe cele din urma lor. Şi ei nu pricep nimic din Ştiința Sa în afară de ceea ce El voiește. Tronul Lui se întinde peste ceruri şi peste pământ şi nu-I este grea păzirea lor. El este Preaînaltul, Mărețul [Al-Aliyy, Al-’Azim]!
Acesta este numit Ayat al-Kursi — Versetul Tronului — după cuvântul kursi, care înseamnă tron sau jilț. Există numeroase hadisuri care scot în evidență importanța și beneficiile recitării acestui măreț verset. Profetul Muhammed ﷺ l-a numit „cel mai măreț verset din Cartea lui Allah”, confirmând știința companionului său, Abu Mundhir, care a oferit acest răspuns.
Printre
binecuvântările sale, aflăm că cel care îl recită după rugăciunea obligatorie
se află în paza lui Allah Preaînaltul până la următoarea rugăciune, iar
recitarea lui înainte de culcare oferă protecție divină împotriva lui Șeitan pe
tot parcursul nopții. De asemenea, s-a menționat că între cel care recită acest
verset după fiecare rugăciune și intrarea în Paradis nu stă decât moartea.
Profetul ﷺ a mai
spus că acest verset are 50 de cuvinte și pentru fiecare cuvânt sunt rânduite
50 de binecuvântări.
„Allah!
Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Veșnicul [Al-Qayyum]!”
Începutul versetului
subliniază importanța Unicității lui Allah (Tawhid). Allah subhanahu wa taala
ne avertizează să nu ajungem în situația de a diviniza sau de a iubi pe
altcineva mai mult decât pe El. Aceasta este esența declarației de credință,
Kalimat at-Tawhid: „La ilaha illa Allah” — nu există nicio altă entitate divină
în afară de Allah.
Versetul începe cu
două Nume deosebite: „Cel Viu” și „Veșnicul” (Al-Qayyum). Savanții consideră că
acestea au fost alese deoarece redă dimensiunea absolută a existenței Sale: El
a existat înaintea timpului și va exista și după sfârșitul acestuia. În timp ce
fizicienii afirmă că înainte de Univers nu exista nici măcar timpul,
credinciosul înțelege că Allah este Cel care dăinuie dincolo de orice formă de
spațiu.
Conștientizarea
faptului că Allah este Viu și Veșnic oferă omului o putere imensă în fața
încercărilor, știind că sprijinul său nu moare niciodată. Această veșnicie
înlătură orice limitare umană: „Nici ațipirea, nici somnul nu-L cuprind!”. Spre
deosebire de om, pentru care ațipirea este un somn ușor, iar somnul profund îi
suspendă simțurile, Allah subhanahu wa taala veghează neîncetat asupra
Creației.
„Cine
este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduința Lui?”
În timp ce unii
refuză ideea de mijlocire, iar alții o atribuie oricui, adevărul este la
mijloc: Allah oferă acest drept de a interveni doar cui voiește El ﷻ
(așa cum am văzut în versetele 253-254 referitor la Profeți și cei aleși).
Allah Preaînaltul
cunoaște tot ceea ce fac oamenii, atât pe față, cât și în ascuns, în această
viață și în cea viitoare. Nimeni nu poate cuprinde Știința Sa, decât în măsura
în care El îngăduie. La final, regăsim alte două epitete: „Preaînaltul,
Mărețul” (Al-Aliyy, Al-’Azim). Acestea redă o dimensiune a înălțimii și a
măreției care este de necuprins pentru mintea umană, amintindu-ne de distanța
infinită dintre Creator și creatură.
Exegeza
Coranului
Profesor
Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu