Surat Al-Baqara 2:253

Bismillahir  Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

253. Printre acești trimiși, Noi i-am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vorbit Allah, pe alții i-a ridicat mai sus cu câteva trepte. I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi și l-am întărit pre el prin duhul sfânt. Și de-ar fi voit Allah, nu s-ar fi războit cei de după ei, în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alții dintre ei au tăgăduit. Și de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit, dar Allah face ceea ce voiește El.

Începutul versetului scoate în evidență faptul că nu toți profeții sunt egali în fața lui Allah Preaînaltul; unii sunt mai apropiați de Allah subhanahu wa taala decât alții. Allah i-a ales pentru a răspândi mesajul Său pe pământ: cei care aduc o revelație nouă se numesc Mesageri, iar cei care completează mesajele anterioare se numesc Profeți.

Dintre toți, Profetul Muhammed ﷺ ocupă poziția cea mai înaltă, fiind cel care a încheiat șirul profețiilor. Superioritatea sa a fost manifestată deplin în Noaptea de Al-Isra wal Mi’raj, când i-a condus în rugăciune pe toți ceilalți profeți în moscheea Al-Aqsa. El ﷺ a confirmat acest statut spunând: „Voi fi liderul fiilor lui Adam în Ziua Învierii, primul asupra căruia se va deschide mormântul și primul a cărui mijlocire va fi acceptată.” [Muslim]

Versetul menționează că „unora dintre ei le-a vorbit Allah”, referindu-se la Profetul Musa (Moise  - Pacea lui Allah fie asupra sa), singurul cu care Creatorul a vorbit direct. De asemenea, alții au fost ridicați pe trepte înalte, precum Profetul Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa), trimis fiilor lui Israel.

Despre Isus, fiul Mariei (Pacea lui Allah fie asupra lor), ni se spune că a primit „semne limpezi”. Acestea sunt minunile înfăptuite cu voia lui Allah: plămădirea unei păsări din lut care prindea viață, tămăduirea bolnavilor și învierea morților. Mai mult, el a vorbit încă din leagăn, mărturisind că este robul lui Allah și că a primit Scriptura. Faptul că a fost întărit cu „Duhul Sfânt” se referă la intervenția Îngerului Gavril (Pacea lui Allah fie asupra sa), cel care i-a adus vestea nașterii sale miraculoase, căci în fața lui Allah, Isus este asemenea lui Adam — creat prin cuvântul „Fii!”.

„Și de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit...” — Ori de câte ori era trimis un profet, oamenii reveneau pentru o vreme pe calea cea bună. Însă, după moartea trimișilor, mulți se întorceau la vechile obiceiuri și se războiau, deși aveau dovezi clare. Această dezbinare, menționată în verset, rămâne și astăzi marele neajuns al comunității noastre. Unii au ales să creadă, în timp ce alții au tăgăduit adevărul pe care deja îl cunoșteau, căci a tăgădui înseamnă a contesta ceva ce ți-a fost deja arătat.

Când vorbim despre ceea ce „voiește Allah”, trebuie să fim atenți să nu cădem într-o stare de pasivitate, dând vina pe destin (qadar). Omul are datoria de a depune un efort maxim, tocmai pentru că nu își cunoaște destinul. Allah subhanahu wa taala trasează liniile mari ale existenței, dar omul, înzestrat cu rațiune, hotărăște cum completează această „hartă”.

Dacă am fi fost programați de la început să facem doar păcate sau să fim dintre cei care ajung în Paradis, ce rost ar mai fi avut trimiterea ultimului Profet ﷺ și a Coranului? Ce sens ar mai fi avut Ziua Judecății și Socoteala, dacă am fi fost doar niște ființe „formatate”?

Faptul că omul nu cunoaște viitorul este garanția că trebuie să se dedice cât de mult poate lui Allah și să împlinească cât mai multe fapte bune. Allah face ceea ce voiește El, iar noi, necunoscând hotărârile Sale ascunse, avem datoria de a alege întotdeauna calea cea mai ușoară dintre cele permise de religie.

 

Exegeza Coranului

Profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou