Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
29.
O, voi cei care credeți! Nu vă mâncați averile voastre unii altora pe nedrept,
doar dacă este un negoț [legal], cu bună învoială între voi! Şi nu vă ucideți
voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!
Versetul se
adresează tuturor celor care cred. ”Nu vă mâncați averile voastre” este
o exprimare metaforică deosebită – dacă un om ajunge să ”mănânce” pe nedrept
(să fure, să înșele) din averea fratelui său, înseamnă că și din averea lui va
fura altcineva la un moment dat. Allah subhanahu wa taala nu abordează în acest
verset o problemă individuală, ci la nivel de societate; dacă acest verset este implementat în mod
individual, atunci și societatea se va curăța de acele persoane care fură sau
înșală.
Şi
nu vă ucideți voi înşivă! – ”a te ucide pe tine însuți” are mai
multe sensuri:
- primul sens ar fi forma literară a verbului,
adică ”nu vă sinucideți”;
- dacă privim
verbul din perspectiva nedreptățirii unei persoane, atunci și cel care a făcut
nedreptatea, va fi nedreptățit la rândul său de altcineva – de exemplu,
nepăsarea față de sinuciderea unei persoane atrage răspunderea. Odată, profetul
Muhammed ﷺ s-a întâlnit cu niște îngeri care mergeau
să distrugă o cetate locuită de oameni necredincoși, la porunca lui Allah
Preaînaltul, și când a aflat sarcina îngerilor, le-a spus că acolo locuiesc și
oameni credincioși, dar îngerii au spus: ”Cu ei o să începem”. De ce? Pentru că
acei oameni au rămas nepăsători la toate
păcatele și relele ce se petreceau în comunitatea lor.
De
ce Allah subhanahu wa taala a folosit verbul ”a mânca” și nu a spus ”nu vă
înșelați, nu vă furați unii pe alții, nu vă bateți” sau orice alt îndemn în
acest sens?
Omul are grijă întotdeauna, înainte de toate,
de stomacul și hrana lui, de aceea Allah Preaînaltul a expus forma cea mai
simplă de recunoaștere a nevoilor omului. Omul nu poate îndura foamea, sau dacă
îndură un timp, nu poate îndura să-și vadă copiii, familia, lipsiți de hrană și
înfometați. În asemenea situații este nevoie de o putere de credință foarte
mare. Mai bine puțin și halal, decât
mult și haram. În acest sens, un îndemn din partea soției către soțul
său, când acesta pleca la muncă, era: ”Noi putem răbda foametei, însă nu vom
putea răbda focurilor Iadului, așa că ai grijă ce aduci acasă!” De ce să ne
bucurăm pentru o sumă mare de bani câștigată ilicit și apoi să ne întrebăm de
ce Allah nu răspunde rugilor noastre, de ce nu ne dă sănătate sau avere? Și nu
pentru că Allah ar fi răzbunător sau se bucură de boala unui om, ci din cauza
faptelor noastre. Celui care a mâncat și a băut halal, a trăit halal, s-a
îmbrăcat halal, i se va răspunde rugilor.
- un negoț [legal], cu bună învoială între voi –
dacă la începutul capitolului a fost abordată tema legăturilor sociale, și anume latura familială, o altă latură socială ne este prezentată în
acest verset, și anume negoțul halal – latura materială. Aceste două
lucruri sunt ispitele omului în această viață, cărora trebuie să le facă față,
străduindu-se să rămână ”în picioare”. Un negoț legal înseamnă să vinzi sau să
cumperi din lucrurile permise (halal). Orice contract de vânzare-cumpărare
trebuie încheiat cu ”bună învoială” – adică de comun acord între cei care
participă la respectiva tranzacție.
Cine împlinește aceste două laturi (familială
și materială) așa cum a prescris Allah subhanahu wa taala, va fi fericit atât
în această viață, cât și în Viața de Apoi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu