Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
19.
O, voi cei care credeți! Nu vă este îngăduit să
moșteniți femei în pofida voinței lor şi nici să le opriți să se căsătorească
[din nou] cu alții, ca să le luați o parte din ce
le-ați dat [ca zestre], decât dacă ele au săvârșit un păcat învederat, ci purtați-vă cu ele după cuviință! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac
un lucru pe care Allah l-a pregătit [să vă aducă] un mare bine.
Acest verset a
fost pogorât pentru a reglementa anumite obiceiuri din perioada preislamică,
cunoscută și sub numele de Jahiliyah – perioada ignoranței, obiceiuri ce s-au
perpetuat de-a lungul timpului, ajungând astfel să fie prezente și în perioada
de început a islamului, când profetul Muhammed ﷺ
adusese deja mesajul de la Allah subhanahu wa taala. Astfel, ori de câte ori exista
o situație ce necesita schimbare, venea un verset din partea lui Allah
subhanahu wa taala sau o hotărâre din partea profetului Muhammed ﷺ, în urma căreia unele obiceiuri ori erau
implementate în islam, ori erau schimbate sau excluse definitiv. Dintre aceste
obiceiuri făcea parte și această formă de moștenire descrisă în versetul de
față, și anume moștenirea soției, pe care Allah Preaînaltul o reglementează
printr-o chemare clară și sinceră încă de la începutul versetului ”O, voi cei care credeți!...”.
Moștenirea soției era un obicei destul de puternic și bine implementat în societatea preislamică sau beduină-arabă, societate în care bărbatul (stâlpul familiei), ba chiar și băiatul cel mare al unei familii, avea dreptul să hotărască în numele mamei sale (dacă tatăl era decedat) cu cine să se căsătorească aceasta, ba chiar el se putea căsători cu ea dacă dorea. Odată cu venirea islamului, profetul Muhammed ﷺ a eliminat definitiv aceste obiceiuri.
În islam este foarte puternic implementată dorința și voința persoanei.
Când vorbim despre căsătorie, până și în zilele noastre (în unele zone) vom găsi diferite obiceiuri și tradiții care nu fac parte din islam. De exemplu, fata nu este întrebată dacă dorește să se căsătorească, nu i se cere consimțământul la căsătorie, totul se face în pofida voinței ei, lucruri ce nu ar trebui să existe în islam. În islam nu există căsătorie aranjată, în islam nu există căsătorie în pofida dorinței sau voinței unei persoane, fie băiat, fie fată. Din punct de vedere islamic, consimțământul trebuie cerut atât fetei, cât și băiatului ce urmează a se căsători.
Persoana sau imamul care urmează să oficieze o căsătorie, ar trebui să aibă o oarecare experiență, în așa fel încât să ”simtă” dacă există un refuz indirect din partea fetei sau a băiatului prezenți la încheierea unei căsătorii. Din păcate, în multe zone din lume, musulmanii fac multe lucruri care nu sunt prescrise de religia islamică, ajungând astfel să facă de rușine comunitatea musulmană (de exemplu, cei care își ”vând” fiicele, căsătorindu-le împotriva voinței lor în schimbul unei sume de bani). Prin aceste practici se încalcă unul dintre cele mai importante scopuri ale islamului, și anume păstrarea și ocrotirea conștiinței omului (alegerile omului). Dacă un om dorește să facă un lucru, are libertatea deplină de a împlini acel lucru; dacă acel lucru nu este conform cerinței lui Allah subhanahu wa taala, omul va răspunde pentru alegerea lui; noi avem obligația de a îndemna către bine, însă fiecare om va fi tras la răspundere pentru propriile alegeri.
Când un om este obligat să facă ceva împotriva voinței lui, acel lucru nu va fi acceptat. De exemplu, dacă un om este obligat să se roage, însă nu are această intenție sinceră și se va ruga din obligație, nu pentru a se apropia de Allah Preaînaltul, nu se va alege cu nimic bun din acea rugăciune, în afară de simple vorbe și mișcări mecanice. Orice lucru ce se dorește a fi împlinit, fie rugăciune, post sau alt act de adorare, trebuie să pornească din impulsul interior datorat credinței și intenției sincere a omului de a se apropia de Allah subhanahu wa taala, nu din obligație sau forțat.
Islamul nu a venit cu ”Nu”, ci
cu ”Citește”, cu ”Oare voi nu pricepeți?”, ”Oare voi nu vedeți, nu vreți să
înțelegeți?”. Dreptul de alegere al fetei care dorește să se căsătorească este
dat de Allah Preaînaltul. Fata este întrebată de trei ori dacă dorește
căsătoria și uneori tăcerea cu zâmbet este considerat un răspuns afirmativ,
însă imamul nu are voie să accepte decât răspunsul verbal, care denotă clar voința
fetei sau a băiatului de a se căsători.
De asemenea, după
moartea soțului, femeia văduvă este
liberă să locuiască oriunde dorește și să se căsătorească cu cine dorește, după expirarea termenului de așteptare (iddah) de patru luni, și nu trebuie
împiedicată - ”ca să le luați o parte
din ce le-ați dat [ca zestre]”. Profetul Muhammed ﷺ spunea într-o relatare: ”...
aceluia care are în grijă trei fiice sau trei surori şi le educă
şi este îndurător cu ele până ce Allah le va face independente, Allah îi
promite Paradisul.” Atunci unul a întrebat: „Chiar dacă sunt două?” A spus:
„Chiar dacă sunt două.”
Când profetul
Muhammed ﷺ a oficiat primele căsătorii în islam, le-a
arătat musulmanilor cum ar trebui să se împlinească o căsătorie: a cerut
consimțământul mirilor, i-a întrebat dacă s-au înțeles între ei asupra dotei
(mahr), pe care viitorul soț este obligat să o dea viitoarei soții (și nu
familiei).
”purtați-vă
cu ele după cuviință!” – islamul ne învață să ne purtăm cu toată lumea cuviincios; dacă o
femeie a rămas văduvă, nu înseamnă că ea și-a pierdut calitatea sau statutul pe
care îl avea atunci când era căsătorită, prin urmare, trebuie tratată cu
același respect.
Iar
dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah
l-a pregătit [să vă aducă] un mare bine – un sfârșit de verset la modul
general: orice alegere din viața noastră trebuie făcută cu încredere în Allah
subhanahu wa taala, apoi ne rugăm la Allah Preaînaltul să ne ajute să iasă
totul bine, și dacă se întâmplă să nu fie cum am dorit, ne încredem în
hotărârile lui Allah, deoarece înseamnă că așa a hotărât El Preaînaltul și așa este mai
bine pentru noi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu