Feriți-vă de pacatele mici!

 


 

Bismillahir  Rahmanir  Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!  Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Profetul Muhammed spune într-o relatare: ”Feriți-vă de păcatele mici, căci ele se adună asupra omului până ce îl duc pe acesta în pierzanie.”

Dragi frați și surori întru Allah, iată că Ramadanul a plecat și toți aveam atunci spor la actele de adorare și eram atât absorbiți de credință! Oare după Ramadan au scăzut aceste puteri ale noastre sau sunt aceleași?

Un credincios adevărat  nu ar trebui să creadă că  păcatele mici nu sunt egale cu păcatele mari și prin urmare nu sunt la fel de grave, ci ar trebui să le privească în mod egal, căci astfel va  conștientiza în fața cui păcătuiește. Un savant a spus că ”este un păcat mare să desconsideri un păcat mic”. Atunci când un păcat mic este desconsiderat, va ajunge la Allah Preaînaltul ca un păcat mare. Nu avem voie să considerăm păcatele mici lipsite de importanță, deoarece tot în fața lui Allah Preaînaltul sunt împlinite. Noi suntem robii lui Allah, Allah vrea ca noi toți să fim supuși și să ne dedicăm Lui Preaînaltul.

Cel mai periculos păcat mic, dar care duce către păcate mari, este ca omul să nu aibă rușine, conștientizare și frică față de Creator. Într-o relatare autentică se spune că profetul Muhammed a zis: ”Cine ia din averea fratelui său musulman fără să aibă voie și pe nedrept, Allah îi va interzice Paradisul. Atunci companionii au întrebat: ”O, Profetule! Chiar dacă este un lucru mic (nesimnificativ)? Și Profetul a spus: ”Chiar dacă ar fi și un vârf de crenguță dintr-un copac.”

Repetarea păcatelor mici – cine repetă păcatele mici și nu se căiește, nu face altceva decât să îi stârnească mânia lui Allah. Poate că Allah a șters păcatele mici din trecut, însă împlinirea lor în mod constant va duce la păcate mari. Un adevărat credincios, apropiat de Allah,  nu are voie să încalce Legile prescrise de Allah Preaînaltul.

Oamenii ajung să cadă în păcate, să cadă în ispita lui Șeitan și să dea răspuns poftelor lumești. Trebuie să ne străduim să ieșim din aceste ”mlaștini”, indiferent de nivelul la care ne aflăm afundați în ele. Desconsideră păcateleor mici îl vor determina pe om să împlinească păcate mari. Au fost oameni care au furat la început câțiva bănuți și mai apoi din ce în ce mai mult; câte priviri nevinovate către lucruri haram nu s-au transformat în priviri vinovate către haram, câți pași s-au făcut către păcate mici și mai apoi acești pași au ”călătorit” către păcate mari! Cu cât omul îl va conștientiza mai mult pe Creatorul său și va rămâne în fața Preamăririi lui Allah, cu atât îi va fi mau greu să păcătuiască. Robul trebuie să rămână statornic, conștient și în Mulțumirea lui Allah subhanahu wa taala.

Majoritatea savanților au vorbit despre oameni care au ascultat de o mică poftă lumească și apoi au fost absorbiți de ”mlaștinile” poftelor din care nu au mai putut ieși și  în care au murit înecați.

Să ne căim cu sinceritate pentru toate păcatele, fie mici, fie mari, așa cum a spus profetul Muhammed în culegerea imamului Ahmad (Allah să fie mulțumit de el!): ”Șeitan se plictisisește să stea lângă oamenii care rămân conștienți pe calea lui Allah în rugăciune, însă acel Șeitan va fi atent la faptele oamenilor, și dacă ei ajung să desconsidere un păcat mic, el va veni imediat lângă ei, bucuros, și le va oferi alte posbilități de a păcătui și a desconsidera alte păcate sau fapte.”

Credinciosule și credincioaselor, rămâneți întotdeauna treji și atenți la faptele voastre și la vorbele oamenilor, pentru că și unii dintre oameni sunt precum unii dintre jinni.

Când vorbim despre autenticitatea păcatelor, avem în fața noastră trei lucruri foarte clare:  Să nu desconsiderăm și repetăm păcatele, tawba (căința) și  Istghfar (cererea iertării).

Dragi frați și surori întru Allah, să nu cumva să ajungem să fim dintre cei care păcătuiesc în fața lui Allah Preaînaltul în pofida cerințelor, așa cum spune Ibn Qayyim (Allah să fie mulțumit de el!): ”Este o mare diferență între un păcat pe care l-ai făcut și căința care te-a apropiat de Allah și păcatul care te-a îndepărtat de Allah”. Păcatul care te apropie de Allah este acel păcat pentru care te-ai căit sincer și ai spus ”Astaghfirullah”. Istighfar nu este o joacă, iar profetul Muhammed ne-a învățat cum să ne cerem iertare pentru a șterge păcatele noastre și a spus: ”Dacă robul împlinește un păcat, apoi se curăță (prin abluțiune) și se roagă două rekat-uri de rugăciune și spune ”Astaghfirullah”, Allah îi iartă acestuia păcatul.”

De unde știm că Allah Preaînaltul primește actele noastre de adorare? Un om a pus această întrebare, venind de la Pelerinaj,  și Profetul i-a zis: ”Privește la comportamentul tău! Dacă ești mai bun decât erai înainte de a împlini acel act de adorare, înseamnă că Allah ți-a primit faptele.” Actele de adorare îl curăță și îl înalță pe om, de aceea , orice act de adorare trebuie să fie un impuls pentru un pas înainte, care să ne ducă mai aproape de Allah subhanahu wa taala.

Un om a venit la Profet pentru a recunoaște un păcat și a cere un sfat în ceea ce privește ispășirea acelui păcat. El a spus: ”O, Trimis al lui Allah! Am intrat într-o livadă, am văzut acolo o femeie, mi-a intrat în inimă o îndoială  și am făcut cu  ea ceea ce Șeitan m-a ademenit să fac, dar nu am făcut zina (nu a preacurtvit). Cum consideri că trebuie să-mi primesc pedeapsa?” Profetul nu i-a răspuns. Omul a plecat, însă după puțin timp Profetul  l-a chemat și i-a spus: ”Împlinește rugăciuni și fapte bune, căci faptele bune duc la ștergerea păcatelor”.  Omar (Allah fie mulțumit de el!) a spus atunci că Allah Preaînaltul l-ar fi acoperit pe acel om dacă nu ar fi venit la Profet să-și recunoască păcatul, însă omul a venit la Profet pentru că a dorit să primească un răspuns clar. Oamenii nu  ar trebui să  se laude cu păcatele lor, căci cine ajunge să se laude cu păcatele mici, le va transforma în păcate mari.

Acel om venise să se plângă Profetului pentru păcatul de care era conștient și pentru care se căia sincer și dorea să se curețe de acel păcat. Toți suntem slabi în fața lui Allah subhanahu wa taala, însă trebuie să rămânem perseverenți în credința noastră, să avem grijă de conștiința noastră, să nu cădem în mrejele lui Șeitan și să ne căim în fața lui  Allah pentru păcatele noastre, fie ele mici, fie mari.

”Faptele bune duc la ștergerea păcatelor și aceasta este o amintire pentru toți cei ce iau aminte”, spune Allah Preaînaltul.

Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a avut parte de o viață foarte lungă, se spune că a trăit 103 ani, astfel că a apucat să îi vadă  pe unii dintre urmașii companionilor, cărora le-a spus: ”Voi faceți niște păcate care sunt mai mici decât un fir de păr în viziunea voastră, însă noi pe vremea Profetului , vremea credinței puternice, le consideram ca fiind dintre păcatele cele mari.”

Oare ce ar spune Anas (Allah să fie mulțumit de el!) astăzi despre faptele noastre?

O, Allah, nu ne încerca pe noi în credință și nu ne încerca cu mai mult decât putem duce!

 

Liga islamică și culturală din România
Șeih Adnan Oun


Traducere din limba arabă 
Profesor Demirel Gemaledin

 
Transcriere audio non-textuală și editare text
Camelia Hejou

Comentarii