Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
16.
Pe cei doi dintre voi [bărbați sau femei] care se împreună între ei pedepsiți-i
cu asprime. Dar dacă ei se căiesc şi se îndreaptă, atunci lăsați-i în pace,
căci Allah rămâne Primitor al căinței şi
Îndurător.
În versetul 15 a
fost descrisă pedeapsa celor care trăiesc o viață imorală, fie bărbați, fie
femei, condiționată de mărturia a patru martori care trebuie să vadă fapta în
sine în același timp. Acest verset continuă cu aceeași prescripție, însă
deschide poarta căinței: aceia dintre ei
(bărbați sau femei) care se căiesc pentru păcatele lor, să fie lăsați în pace,
să nu li se mai aplice pedeapsa; dacă acele persoane nu au practicat în mod
repetat acest păcat, s-au căit pentru greșeala lor, iar această căință se
reflectă în comportamentul și faptele lor, să nu li se mai aplice pedeapsa
descrisă în aceste versete și poate Allah îi va ierta, căci Allah rămâne Primitor al căinței şi Îndurător. Aceste
două epitete par să exprime același lucru, și anume Mila lui Allah, însă
Îndurător înseamnă că Allah subhanahu wa taala își exprimă
Mila Sa față de toți oamenii, iar Primitor al căinței înseamnă că Allah este
Iertător numai în cazul în care omul face primul pas către această iertare,
adică se va căi pentru păcatele sale și va cere iertare (tawbah și instighfar).
Allah Preaînaltul are întotdeauna poarta căinței și a iertării deschise, dar
dacă nimeni nu ciocăne la aceste porți? Allah subhanahu wa taala promite și
oferă, dar dacă nimeni nu cere? În
relația oamenilor cu Allah Preaînaltul, oamenii sunt cei care au datoria de a
face primul pas în absolut orice doresc să facă. În momentul în care
conștientizăm nimicnicia noastră și ne îndreptăm către Allah subhanahu wa taala
măcar printr-o mică rugă (dua), înseamnă că am făcut primul pas și cu siguranță
al doilea pas, mai devreme sau mai târziu, va veni de la Allah Preaînaltul, așa
cum spune și profetul Muhammed ﷺ într-un hadis qudsi (nobil)
mai lung: ”... Oricine se apropie de Mine cu o palmă, Eu Mă voi
apropia de el cu un cot. Şi oricine se apropie de Mine cu un cot, Eu Mă voi
apropia de el cu un stânjen. Şi oricine vine la Mine mergând, Eu Mă voi duce la
el în fugă...”
إِنَّمَا
التَّوْبَةُ عَلَى اللَّهِ لِلَّذِينَ يَعْمَلُونَ السُّوءَ بِجَهَالَةٍ ثُمَّ
يَتُوبُونَ مِنْ قَرِيبٍ فَأُولَٰئِكَ يَتُوبُ اللَّهُ عَلَيْهِمْ ۗ وَكَانَ
اللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمًا
17. Însă Allah primește doar căința acelora care săvârșesc
răul întru neștiință, dar se căiesc de îndată. Pe
aceia Allah îi iartă, căci Allah este Atoateștiutor,
Înțelept [‘Alim, Hakim].
Definiția
căinței și definiția celui care greșește (deoarece suntem oameni și greșim).
Când citim
aceste versete minunate și aflăm că Allah nu lasă pe nimeni de izbeliște și
primește căința, ne întrebăm: Oare și noi putem reuși să fim dintre cei cărora
Allah le primește căința? Oare ce este căința? Cum am putea să împlinim această
căință? Astfel, până ce omul va reuși să-și răspundă la aceste întrebări, va
primi deja răspunsul citind acest verset: إِنَّمَا
(doar așa, numai așa) - إِنَّمَا
التَّوْبَةُ عَلَى اللَّهِ
– Allah Preaînaltul își impune, se obligă a primi căința celor care
fac rele, păcate sau orice lucru ce îi displace lui Allah subhanau wa taala.
بِجَهَالَةٍ - întru neștiință, din ignoranță – de
ce Allah Preaînaltul consideră că o persoană poate săvârși un păcat în
necunoștință de cauză, din moment ce, în mod normal, un om când păcătuiește
este conștient că greșește? De exemplu, dacă o persoană nu are cunoștință
despre faptul că rugăciunea există și a fost impusă de Allah, nu se va ruga și
nu va fi tras la răspundere, însă dacă află că trebuie să se roage și nu se
roagă, atunci va da socoteală pentru acest lucru.
بِجَهَالَةٍ - ignoranță față de ce sau de cine?
Ignoranță față de Creator, față de neacordarea importanței necesare
conștientizării existenței lui Allah subhanahu wa taala. Când o persoană are un
”val de cădere” în credința sa, atunci ajunge să îl desconsidere pe Allah,
păcătuind conștient și considerând că nu face decât un păcat mic, se va ruga
pentru iertare, se va căi și Allah îl va ierta, însă această gândire nu este
corectă. Păcătuind din ignoranță nu înseamnă că persoana respectivă nu știe că
fapta sa este păcat, ci înseamnă ”a trece cu vederea” conștientizarea lui
Allah. Profetul Muhammed ﷺ a spus într-o relatare că Allah
Preaînaltul nu va scrie păcatele ”celui care nu știe (este ignorant), celui
care doarme sau celui care a uitat”.
ثُمَّ
în limba arabă înseamnă ”ordine imediată” – ceea ce înseamnă că
Allah îi va ierta pe cei care greșesc din ignoranță, dar se căiesc imediat,
fără nicio întârziere. Pentru a se specifica și mai clar că această căință
trebuie să aibă loc imediat după împlinirea păcatului, s-a folosit termenul مِنْ قَرِيبٍ - cu
cât căința este mai aproape (قَرِيبٍ ) de
împlinirea păcatului, cu atât mai mult acel păcat are șansa de a fi iertat. De
ce? Pentru că un om care își cere iertare și se căiește imediat după împlinirea
unui păcat, înseamnă că va conștientiza ulterior faptul că nu este bine și nu
trebuie să împlinească acel păcat, însă un om care conștientizează după
douăzeci de ani, de exemplu, un păcat împlinit în mod repetat (și elhamdulillah
că îl conștientizează și atunci), are șanse mult mai mici ca acel păcat să îi
fie iertat în comparație cu cel care s-a căit ثُمَّ
(imediat) după ce a păcătuit.
Repetarea
numelui ”Allah” de două ori la finalul acestui verset subliniază faptul că doar
Allah cunoaște absolut toate păcatele oamenilor și nu există nimeni în afara
lui Allah care să poată ierta păcatele: Pe
aceia Allah îi iartă, căci Allah este Atoateștiutor,
Înțelept [‘Alim, Hakim].¹
___________________________________
¹pentru explicații suplimentare legate de sensul înțelepciunii și legătura dintre Alim și Hakim consultați versetul 8 din Surat Al Hujurat
O persoană care nu îl conștientizează pe Allah nu va considera necesară și importantă căința. Un mare savant spunea: ”Și câte căințe nu au dat roade în apropierea față de Allah mai mult decât împlinirea faptelor bune și actelor de adorare împlinite cu smerenie!”. Cel mai prețios dar pe care l-a primit omul de la Allah Preaînaltul este conștiința, înțelepciunea, această formă prin care poate discerne câte și care sunt prioritățile lui. Și ce înseamnă a fi înțelept? A fi înțelept înseamnă a pune fiecare lucru la locul potrivit și a spune fiecare vorbă la timpul potrivit.
18.
Însă iertare nu este pentru aceia care săvârșesc fapte rele până în clipa când
moartea se ivește la unul dintre ei şi atunci el strigă “M-am căit acum!” şi
nici pentru aceia care mor necredincioși. Pentru aceia Noi am pregătit chin
dureros.
Nu este primită
căința celor care împlinesc păcate până în momentul în care moartea vine la ei
– și oare până când ne putem căi? Profetul Muhammed ﷺ a spus despre credință și căință, că acestea sunt primite
atât timp cât sufletul nu părăsește trupul omului și până ce soarele nu răsare
de la Apus.
'Abdullah
ibn 'Umar al-Khattab (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui
Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Allah acceptă
căința unui credincios până când acesta își dă ultima suflare (până când îl
cuprind fiorii morții). (Tirmizi)
O adeverire a
acestui verset este Faraon, care a vrut să devină credincios abia atunci când a
vazut moartea cu ochii și pe care Allah Preaînaltul nu l-a iertat și l-a facut
un semn pentru întreaga omenire până în Ziua de Apoi: ”Noi
i-am trecut pe fiii lui Israel prin mare. Şi i-au urmărit pe ei Faraon şi
oştenii săi ca să-i prigonească şi să-i nimicească. Iar când l-a ajuns pe el
înecul a zis: “Eu cred că nu există altă divinitate în afară de cel în care
cred fiii lui Israel şi eu sunt [acum] printre cei supuşi [musulmani]!” [A
zis Allah]: "Acuma?! După ce mai înainte tu te-ai răzvrătit şi ai
fost dintre stricători?!” Astăzi te mântuim Noi, cu trupul tău, pentru ca să
fii un semn pentru cei [care vor veni] în urma ta!" Însă mulţi dintre
oameni sunt nepăsători faţă de semnele noastre!”
De asemenea, nu
este primită căința celor care mor necredincioși -كُفَّارٌ ² ; Allah subhanahu
wa taala le-a pregătit acestora un chin dureros.
________________
²
pentru explicații suplimentare ale termenului”kufar” consultați
versetul 4 din Surat Al Imran
Comentarii
Trimiteți un comentariu