Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
12.
Voi aveți jumătate din ceea ce lasă după ele soțiile voastre, dacă ele nu au
nici un copil. Dar dacă ele au un copil, vă revine un sfert din ceea ce lasă în
urma lor, după testament sau plata datoriilor. Iar lor le revine un sfert din
ceea ce lăsați voi [moştenire], dacă nu aveți nici un copil. Dar dacă aveți un
copil, lor le revine a opta parte din ceea ce lăsați, după testament sau plata
datoriilor. Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea nici un moştenitor
direct, dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a şasea
parte. Dacă ei însă sunt mai mulți de-atât, atunci ei toți sunt părtași la o
treime, după legatele testate sau plata datoriilor, fără prejudicierea
[vreunuia]. [Aceasta este] porunca lui Allah, iar
Allah este Atoateștiutor [și] Blând [‘Alim, Halim].
O continuare a
versetelor anterioare despre regulile împărțirii moștenirii.
Observăm că
este menționată din nou plata datoriilor și testamentul, chiar de două ori în
acest verset. Împărțiriea unei moșteniri se face în etape:
1. Se plătesc
mai întâi datoriile;
2. Nu se dă mai
mult de o treime prin testament;
3. Se împarte
moștenirea conform prescripțiilor din Sfântul Coran și Tradiției profetului
Muhammed ﷺ.
Există și unele
recomandări, conform versetelor anterioare, de a se oferi din această moștenire
și rudelor îndepărtate sau persoanelor aflate la ceremonia de înmormântare,
chiar dacă este ceva simbolic.
[Aceasta
este] porunca* lui Allah – *pentru explicațiile
termenului ”wassia” consultați versetul 11.
Allah
este Atotștiutor și Blând – ce legătură are Blândețea lui
Allah cu împărțirea moștenirii? Orice cuvânt din Sfântul Coran este ales cu
deosebită atenție. Allah subhanahu wa taala nu a ales întâmplător blândețea,
deoarece în cazul evenimentelor de deces este important ca blândețea să
reprezinte spiritul general, atât al
persoanelor care împart moștenirea, cât și al celor care particpă la
ceremonia de înmormântare, iar această blândețe se va exterioriza sub formă de
milă, căci cine este blând este și milos. Atributul lui Allah ”Alim” se repetă
în mai multe versete pentru ca oamenii să conșientizeze faptul că El
Preaînaltul știe absolut tot ceea ce ei fac.
13.
Acestea sunt orânduielile lui Allah, iar acela care este supus lui Allah și
Trimisului Său, pe acela îl va face [Allah] să intre în
Grădini pe sub care curg pâraie, pentru a rămâne veșnic în ele, iar aceasta
este mare izbândă.
În limba arabă ”hudud”
înseamnă ”granițe, limite” , însă în cazul de față ”hudud” reprezintă
”orânduielile, legiferările” lui Allah, așa cum ne-au fost prezentate în
versetul anterior. Cine respectă și împlinește aceste legiferări înseamnă că se
supune lui Allah Preaînaltul și Profetului Său (ﷺ).
De ce este menționată supunerea față de Profet ﷺ,
din moment ce Allah Preaînaltul este Cel care stabilește tot ceea ce este
permis și interzis? Per general, toate poruncile și lucrurile necesare pentru
împlinirea actelor de adorare, ce țin strict de religie și credință, le găsim
în Sfântul Coran, însă sunt lucruri ce aduc o explicație totală și întregesc
forma acestor porunci, pe care le regăsim în viața profetului Muhammed ﷺ (exemplu: rugăciunea – în Coran este
poruncită împlinirea rugăciunii, însă nu este detaliat modul în care ar trebui
împlinită această rugăciune). Toate detaliile referitoare la împlinirea
rugăciunii le regăsim în Sunnah: ”Rugați-vă așa cum
m-ați văzut pe mine rugându-mă!” spune Profetul ﷺ într-o relatare autentică. Același principiu este valabil și în
cazul postului, pelerinajului, zekat-ului etc. Astfel, cine se supune teoriei
lui Allah Preaînaltul și practicii profetului Muhammed ﷺ, pe acela îl va face [Allah] să
intre în Grădini pe sub care curg pâraie. Profetul Muhammed ﷺ a fost primul care a pus în practică
metodologia teoriei islamului și Coranului și un exemplu pentru companionii săi
– primii pionieri ai islamului. Din acest verset învățăm că nu avem voie să
disociem Coranul de Sunnah.
14.
Însă pe acela care nu este supus lui Allah şi Trimisului Său şi calcă
orânduielile Lui, îl va face [Allah] să intre în Foc, rămânând veșnic în el şi
el va avea parte de chinuri înjositoare.
Aceasta este
metodologia Coranului, pe care Allah subhanahu wa taala o aplică oamenilor.
Credinciosul nu este lăsat să ”se culce pe-o ureche” gândind că Allah Preaînaltul îl va ierta indiferent de
ceea ce va face, și lângă mângâiere găsește imediat și dojană, pentru a
conștientiza faptul că, deși Allah este Milos și Iertător, este și grabnic la
pedeapsă. Credinciosul nu ar trebui să cadă în cealaltă extremă și să gândească
că nu are rost să mai spere la Iertarea lui Allah deoarece are foarte multe
păcate și nu va fi iertat oricum; trebuie păstrat un echilibru între aceste
două laturi – speranța continuă în Mila lui Allah și teama de pedeapsa lui
Allah subhanahu wa taala. Numai trăind în acest spirit credința noastră va
crește continuu. ”Orânduielile Lui” sunt legile lui Allah Preaînaltul. Profetul
ﷺ nu vorbește nimic de la sine, ci doar ceea
ce Allah Preaînaltul îi poruncește.
15.
Împotriva acelora care preacurvesc dintre muierile voastre, chemați să facă
mărturie patru dintre voi. Iar de au mărturisit, atunci țineți-le închise în
case până la moarte sau Allah va porunci pentru ele altă cale.
Acest verset
face parte din versetele ce orânduiesc anumite pedepse în urma anumitor păcate.
În acest verset
este descrisă pedeapsa celor care trăiesc o viață imorală, fie bărbați, fie
femei (fără a fi menționat faptul că ea/el sunt sau nu sunt căsătoriți).
Prescripțiile pentru pedepse și interdicția preacurviei au fost implementate
treptat, precum interdicția alcoolului și ribei, așa cum vom descoperi pe
parcursul versetelor coranice.
Preacurvia este
considerată a fi un păcat dintre cele mari, iar pedeapsa este condiționată de
mărturia a patru martori – toți cei patru martori trebuie să vadă fapta în sine
în același timp. Logic, această condiție este una destul de greu de împlinit,
dacă nu aproape imposibil de realizat. Astfel, ne întrebăm de ce Allah
Preaînaltul a pus această condiție? Din această condiție nu reiese faptul că Allah vrea să-i pedepsească pe
oameni, ci dimpotrivă, că Allah vrea să-i trezească la realitate pe oameni,
să-i determine să-și folosească rațiunea cu care au fost înzestrați și să
judece corect. De-a lungul istoriei islamului nu a existat un caz în care un
act de desfrâu să împlinească această condiție – adică să fie văzut de patru
oameni în același timp la momentul săvârșirii, însă a existat un caz de
recunoaștere, adică cei în cauză au venit la Profet ﷺ,
și-au recunoscut fapta și au cerut să fie pedepsiți.
Oare în zilele
noastre putem înlocui această pedeapsă cu alta? Dacă în vremurile de dinainte
existau aceste pedepse (biciuirea, lapidarea cu pietre, tăierea mâinii), ele ar trebui
aplicate la fel și în zilele noastre?
Să înțelegem
mai întâi de ce a venit islamul și care sunt scopurile islamului. Prin aceste pedepse se urmărește un scop anume
– păstrarea și ocrotirea proprietății individuale, păstrarea și ocrotirea
onoarei umane. Aceste pedepse aveau scopul de a-i înspăimânta pe oameni și ne
întrebăm: această înspăimântare poate primi astăzi același nivel din trecut, însă
sub o altă formă? Mulți savanți au spus că dacă acese pedepse au fost aplicate
în trecut, ele fiind clar menționate în Coran, trebuie puse în practică pentru
lucrul clar dovedit, existând un precedent îm viața profetului Muhammed ﷺ în acest sens: Imran ibn Husain
al Khaza'i (Allah să-l aibă în mila Sa!) relata: "O femeie din tribul
Juhaina, care a rămas gravidă după ce a preacurvit, s-a prezentat dinaintea
Trimisului lui Allah și a zis: O, Trimis al lui Allah! Am făcut un păcat supus
la Hadd, îndrumă, deci, executarea pedepsei. El și-a chemat straja și a zis:
Poartă-te blând cu ea. Ad-o la mine după ce naște pruncul. Și omul acesta a
îndeplinit poruncile. La urmă, Trimisul lui Allah a poruncit să se execute
pedeapsa și ea a fost legată, apoi bătută cu pietre până ce a murit. Trimisul
lui Allah a condus rugăciunile de la îngropăciunea ei. 'Umar a remarcat: O,
Trimis al lui Allah! Ea a preacurvit dar tu ai făcut rugăciuni la îngropăciunea
ei. El a răspuns: Ea a suferit atât de mult încât căința ei ar fi de ajuns
pentru șaptezeci de oameni din Medina. Ce căință poate fi mai mare, decât aceea
că ea și-a dat viața de bunăvoie pentru a câștiga plăcerea lui Allah, Stăpânul
Laudelor și Gloriei? (Muslim)
Desigur,
Profetul ﷺ era Trimisul lui Allah Preaînaltul și
trebuia să împlinească poruncile prescrise, așa cum fiecare dintre noi trebuie
să le împlinim, de asemenea.
Prin urmare,
savanții din trecut și de astăzi relatează aceste versete sub o formă prin care
se urmărește de fapt împlinirea scopurilor ce reies din aceste versete. De
exemplu, într-un an, Omar (Allah să fie mulțumit de el!)
nu a pedepsit oamenii care au furat în anumite împrejurări, însă acest
lucru nu încurajează furtul și nici nu înlătură pedeapsa. În islam furtul este
interzis sub orice formă, de aceea să nu se înțeleagă, urmare exemplului
menționat, că furtul minor ar fi permis. În acel an fusese secetă mare și
oamenii nu aveau ce să mănânce; cei săraci au furat de la cei bogați (cărora nu
le păsa de soarta celor nevoiași) hrană pentru a-și potoli foamea, de aceea
Omar nu i-a pedepsit. Unii oameni îl blamează pe Omar (Allah să fie mulțumit de
el!) pentru acest lucru, alții spun că
ceea ce s-a întâmplat a fost o chestiune de viață și moarte și că Omar a pus pe
primul plan ocrotirea vieții și existenței omului pe pământ (similar
permisiunii de a consuma carne de porc doar atât cât omul să nu moară de foame
și doar dacă nu există un alt aliment cu care s-ar putea hrăni pentru a
supraviețui). Astfel că putem observa cum islamul și profetul Muhammed ﷺ încearcă să salveze omenirea, să ofere o societate curată, plină de puritate.
Așadar, legile dure au rolul lor în societatea umană și au fost prescrise cu
scopuri clare și înțelepciune divină, iar în lipsa acestora oamenilor le va fi
foarte ușor să păcătuiască.
Comentarii
Trimiteți un comentariu