Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
لَا يَغُرَّنَّكَ تَقَلُّبُ الَّذِينَ كَفَرُوا
فِي الْبِلَادِ
196. Să nu te înşele peregrinatul prin ţări al celor care nu sunt credincioşi!
مَتَاعٌ قَلِيلٌ ثُمَّ مَأْوَاهُمْ جَهَنَّمُ ۚ
وَبِئْسَ الْمِهَادُ
197. Puţină plăcere
[în lumea aceasta] şi apoi refugiul lor este Gheena! Şi ce pat rău este acesta!
Uneori ne
întrebăm cum și de ce îi tolerează Allah subhanahu wa taala pe unii oameni
necredincioși, care fac păcate și rele împotriva umanității.
În versetele
anterioare am vorbit despre răsplata pe care Allah subhanahu wa taala o va
oferi credincioșilor – ”Grădini pe sub care curg
pâraie” – Paradisul.
Aceste versete
se adresează direct profetului Muhammed ﷺ
și indirect tuturor credincioșilor.
Allah subhanahu wa taala îi spune profetului
Muhammed ﷺ că nu trebuie să
se lase înșelat de călătoriile îndepărtate ale necredincioșilor quraiși din
Meca și nu trebuie să aibă în vedere avuția sau sărăcia acestei lumi atunci
când transmite mesajul Său (dawah), deoarece plăcerile acestei lumi sunt
trecătoare și înșelătoare.
Ideea transmisă
de verset este aceaa că nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de statutul social sau
bogăția unor oameni, atât timp cât aceștia sunt necredincioși sau nu împlinesc
fapte bune. De ce ? Ne răspunde versetul 197: pentru că plăcerea acestei lumi
este trecătoare și de scurtă durată, iar
faptele rele vor fi răsplătite cu Jahannam (Iadul) pentru eternitate. Puterea
oferită de bogăție în această lume este neînsemnată față de câștigul obținut
prin împlinirea faptelor bune. Și ce rău
va fi de cei care vor ajunge să aibă Focurile Iadului drept așternut!
După aceste
versete ”înspăimântătoare”, Allah subhanahu wa taala pogoară următoarele
versete, pentru ca noi să luăm aminte:
لَٰكِنِ الَّذِينَ اتَّقَوْا رَبَّهُمْ لَهُمْ جَنَّاتٌ تَجْرِي مِنْ تَحْتِهَا الْأَنْهَارُ خَالِدِينَ فِيهَا نُزُلًا مِنْ عِنْدِ اللَّهِ ۗ وَمَا عِنْدَ اللَّهِ خَيْرٌ لِلْأَبْرَارِ
198.
Cât despre aceia care au frică de Domnul lor, ei vor avea Grădini pe sub care
curg pâraie, în care vor sălăşlui veşnic: loc de primire de la Allah. Şi, ceea
ce este la Allah, este mai bun pentru cei pioşi!
اتَّقَوْا – au frică –
acest verb, despre care am vorbit adeseori, exprimă de fapt teama de Allah
Preaînaltul; taqwa (teama) nu este o frică totală, este o teamă amestecată cu iubire
și speranță trăite la același nivel de intensitate: teama de a nu greși
nerespectând poruncile lui Allah trebuie să fie întotdeauna însoțită de
speranța și încrederea totală că Allah Preaînaltul ne va ajuta să facem tot
ceea ce este mai bine pentru noi și credința noastră.
Darul lui Allah Preaînaltul pentru credincioși
este Jannah (Paradisul).
Când primești un cadou de la o persoană te
bucuri de două ori: o dată te bucuri că acea persoană s-a gândit la tine și a
doua oară te bucuri de cadoul în sine. Același tip de bucurie îl vom trăi și în
Ziua de Apoi, însă la un nivel de intensitate mult mai mare, căci nu putem
compara un cadou din această lume cu răsplata oferită de Allah în Ziua de Apoi
și cu faptul că Cel care s-a gândit la noi este chiar Allah Însuși cel
Atotputernic și Generos, care ne va oferi mulțumirea Sa, in sha Allah. Atât
timp cât ne vom strădui și vom reuși să obținem mulțumirea lui Allah
Preaînaltul, nimic altceva nu ar trebui să mai conteze pentru noi.
Doar ceea ce se află la Allah subhanahu wa
taala este cel mai bun pentru toți ce care sunt pioși - cei care se dedică lui
Allah; ceea ce se află la Allah Preaînaltul este ”culmea” tuturor răsplăților,
nivelul cel mai înalt al răsplăților, modul prin care Allah oferă darurile Sale drept-credincioșilor.
وَإِنَّ مِنْ أَهْلِ الْكِتَابِ لَمَنْ يُؤْمِنُ بِاللَّهِ وَمَا أُنْزِلَ إِلَيْكُمْ وَمَا أُنْزِلَ إِلَيْهِمْ خَاشِعِينَ لِلَّهِ لَا يَشْتَرُونَ بِآيَاتِ اللَّهِ ثَمَنًا قَلِيلًا ۗ أُولَٰئِكَ لَهُمْ أَجْرُهُمْ عِنْدَ رَبِّهِمْ ۗ إِنَّ اللَّهَ سَرِيعُ الْحِسَابِ
199. Printre
oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah, în
ceea ce vi s-a trimis vouă şi ceea ce li s-a trimis lor, smeriţi înaintea
lui Allah, care nu vând versetele lui Allah pe un preţ
de nimic. Aceia vor avea răsplată de la Domnul lor,
căci Allah este grabnic la socoteală!
În acest verset Allah subhanahu wa taala face
referire la oamenii din Neamul Cărții – oamenii Scripturii - și îi ia drept interlocutori pe acei oameni care
nu sunt musulmani (creștinii și evreii) dar care cred în unicitatea lui Lui
Preaînaltul - Printre oamenii Scripturii sunt unii
care cred în Allah.
- în ceea ce vi s-a trimis vouă (Coranul) şi
ceea ce li s-a trimis lor (Tora și Evanghelia) –
toți creștinii și evreii care cunosc Scriptura ce le-a fost trimisă
înainte de pogorârea Coranului, vor recunoaște foarte ușor credința islamică și
mesajul islamului chiar prin prisma religiei lor (creștinismul și iudaismul);
- care nu vând versetele lui Allah
pe un preţ de nimic – se face
referire atât la musulmani, cât și la creștini și evrei, adică toți cei care nu
încearcă să obțină diferite avantaje lumești în baza versetelor divine;
- Aceia vor avea răsplată de la
Domnul lor, căci Allah este grabnic la socoteală! – acest sfârșit de verset conține
două lucruri interesante: răsplata și socoteala.
Răsplata – Allah subhanahu wa taala nu
pierde nicio faptă, fie mare, fie neînsemnată, nu uită nicio acțiune sau vorbă;
absolut toate vor fi înregistrate în Cartea faptelor, iar în Ziua de Apoi ne va
fi prezentată drept dovadă în baza căruia vom fi judecați și răsplătiți.
Socoteala neîntârziată – gândiți-vă cât de mulți oameni au
existat în trecut, există în prezent și cât de mulți vor mai exista până în
Ziua de Apoi; toți acești oameni se vor prezenta în fața lui Allh Preaînaltul
pentru a da socoteală pentru faptele lor. Cum va fi să stăm la rând și să
așteptăm Judecata? Cât va dura această așteptare? Oare Allah Preaînaltul ne va
chema la Judecată în ordine cronologică, în funcție de data nașterii sau în
ordine alfabetică? Indiferent care va fi ordinea sau modul în care Allah
Preaînaltul hotărăște, un lucru este cert: Allah subhanahu wa taala va fi
grabnic la Socoteală. Acest lucru înseamnă că Socoteala va avea loc rapid
- vom fi judecați fără întârziere.
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا اصْبِرُوا وَصَابِرُوا وَرَابِطُوا وَاتَّقُوا اللَّهَ
لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ
200. O,
voi cei care credeţi!
Fiţi răbdători şi îndemnaţi la răbdare, luptaţi statornic şi fiţi cu
frică de Allah, pentru ca să aveţi parte de izbândă!
Acest verset
este o concluzie a povestirilor
și înțelepciunilor regăsite de-a lungul acestui capitol și este dedicat tuturor
celor care cred. Prin apelativul ”O, voi cei care
credeţi!” Allah Preaînaltul nu formează o anumită categorie de
credincioși și nu se referă la un anumit
nivel de credință al acestora, ci îi încadrează în această categorie pe toți oamenii,
indiferent de nivelul (maxim sau minim) de credință.
Fiţi răbdători! Îndemnaţi la răbdare! Luptaţi
statornic! Fiţi cu frică de Allah! – probabil ne-ar trebui o zi întreagă, ba
chiar mai mult, pentru a reuși să redăm toate sensurile acestor verbe
imperative.
اصْبِرُو – este
imperativul verbului ”a răbda”. Primul lucru la care ne cheamă Allah
Preaînaltul, după cele 199 de versete din acest capitol, este răbdarea. Omul
trebuie să aibă multă răbdare. Pentru fiecare încercare sau mâhnire din viața unui om, Allah subhanahu wa taala
îi iartă acestuia păcatele și îl înalță în Grădinile Paradisului.
وَصَابِرُوا – înseamnă
înrăbdați-vă (îndemnați la răbdare) - răbdarea este un lucru interior, însă ea nu
trebuie ținută doar pentru noi, ci Allah ne spune să îi îndemnăm și pe ceilalți
oameni către răbdare. Când răbdarea se manifestă în interior, la nivel
individual, este mult mai greu de suportat o nenorocire decât atunci când ai
alături de tine și pe ceilalți membrii ai comunității; pentru a nu simți că
purtăm individual pe umeri povara unei
greutăți, Allah Preaînaltul ne sfătuie să ne îndemnăm unii pe alții la răbdare.
Savanții au spus în acest sens că ”Bucuria crește și povara greutăților
scade atunci când îi avem alături pe frații și surorile noastre”.
رَابِطُوا – înseamnă a
fi statornic în tot ceea ce faci, în toate acțiunile, vorbele și faptele tale.
Statornicia faptelor noastre arată statornicia față de Allah Preaînaltul. Cine
nu este statornic în viață, nu va fi statornic față de actele de adorare (rugăciune,
post etc.). Așadar, este foarte important să fim statornici după ce am răbdat
și am oferit îndemnul la răbdare. Această statornicie trebuie să aibă o
creștere continuă prin renunțarea la păcate, prin împlinirea cât mai multor
acte sunnah (benevole) pe lângă cele fard și cât mai multe fapte bune cu scopul
de a ne apropia cât mai mult și a-L mulțumi pe Allah subhanahu wa taala.
وَاتَّقُوا اللَّهَ – temeți-vă de Allah – cu teamă și
speranță, pentru ca să aveţi parte de izbândă!
Taqwa este singurul lucru prin care oamenii
vor putea obține adevărata izbândă atât în această viață, cât și în Viața de
Apoi.
Allah subhanahu wa taala să ne facă să fim
dintre cei ce rabdă, dintre cei care se îndeamnă unii pe alții către răbdare și
dintre cei care au taqwa și astfel izbândesc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu