Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis
ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci în Ziua de Apoi, asupra
companionilor săi şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
لَا
يَغُرَّنَّكَ تَقَلُّبُ الَّذِينَ كَفَرُوا فِي الْبِلَادِ
196. Să nu te înşele peregrinatul prin ţări al celor care nu sunt credincioşi!
مَتَاعٌ قَلِيلٌ
ثُمَّ مَأْوَاهُمْ جَهَنَّمُ ۚ وَبِئْسَ الْمِهَادُ
197. Puţină plăcere [în lumea aceasta] şi apoi refugiul lor este Gheena! Şi ce pat rău este acesta!
Uneori ne întrebăm cum
și de ce îi tolerează Allah subhanahu wa taala pe unii oameni necredincioși,
care săvârșesc păcate și rele împotriva umanității. În versetele anterioare am
vorbit despre răsplata pe care Allah subhanahu wa taala o va oferi credincioșilor
– „Grădini pe sub care curg pâraie”, adică Paradisul.
Aceste versete se
adresează direct profetului Muhammed ﷺ
și indirect tuturor credincioșilor. Allah subhanahu wa taala îi transmite
profetului Muhammed ﷺ că nu trebuie să se
lase înșelat de călătoriile îndepărtate ale necredincioșilor quraiși din Mecca
și nu trebuie să aibă în vedere avuția sau sărăcia acestei lumi atunci când
transmite mesajul Său, deoarece plăcerile acestei lumi sunt trecătoare și
amăgitoare.
Ideea transmisă de
verset este aceea că nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de statutul social sau de
bogăția unor oameni, atât timp cât aceștia sunt necredincioși sau nu împlinesc
fapte bune. De ce? Ne răspunde versetul 197: pentru că plăcerea acestei lumi este
trecătoare și de scurtă durată, iar faptele rele vor fi răsplătite cu Jahannam
(iadul) pentru eternitate. Puterea oferită de bogăție în această lume este
neînsemnată față de câștigul obținut prin împlinirea faptelor bune. Și ce rău
va fi de cei care vor ajunge să aibă focurile iadului drept așternut!
După aceste versete
înspăimântătoare, Allah subhanahu wa taala pogoară următoarele versete, pentru
ca noi să luăm aminte:
لَٰكِنِ الَّذِينَ اتَّقَوْا رَبَّهُمْ لَهُمْ جَنَّاتٌ تَجْرِي مِنْ تَحْتِهَا الْأَنْهَارُ خَالِدِينَ فِيهَا نُزُلًا مِنْ عِنْدِ اللَّهِ ۗ وَمَا عِنْدَ اللَّهِ خَيْرٌ لِلْأَبْرَارِ
198.
Cât despre aceia care au frică de Domnul lor, ei vor avea Grădini pe sub care
curg pâraie, în care vor sălăşlui veşnic: loc de primire de la Allah. Şi, ceea
ce este la Allah, este mai bun pentru cei pioşi!
اتَّقَوْا (au frică) – acest verb, despre care am vorbit adeseori, exprimă de fapt
teama de Allah Preaînaltul. Taqwa (teama) nu este o frică totală, ci o teamă
amestecată cu iubire și speranță trăite la același nivel de intensitate. Teama
de a nu greși prin nerespectarea poruncilor lui Allah trebuie să fie
întotdeauna însoțită de speranța și încrederea totală că Allah Preaînaltul ne
va ajuta să facem tot ceea ce este mai bine pentru noi și credința noastră.
Darul lui Allah
Preaînaltul pentru credincioși este Jannah (paradisul). Când primești un cadou
de la o persoană, te bucuri de două ori: o dată te bucuri că acea persoană s-a
gândit la tine, iar a doua oară te bucuri de cadoul în sine. Același tip de
bucurie îl vom trăi și în Ziua de Apoi, însă la un nivel de intensitate mult
mai mare. Nu putem compara un cadou din această lume cu răsplata oferită de
Allah în Ziua de Apoi și cu faptul că Cel care s-a gândit la noi este chiar
Allah Însuși, cel Atotputernic și Generos, care ne va oferi mulțumirea Sa, in
sha Allah. Atât timp cât ne vom strădui și vom reuși să obținem mulțumirea lui
Allah Preaînaltul, nimic altceva nu ar trebui să mai conteze pentru noi.
Doar ceea ce se află la
Allah subhanahu wa taala este cel mai bun pentru toți cei care sunt pioși,
adică cei care se dedică lui Allah. Ceea ce se află la Allah Preaînaltul este
culmea tuturor răsplăților, nivelul cel mai înalt al răsplăților, modul prin care
Allah oferă darurile Sale drept-credincioșilor.
وَإِنَّ مِنْ
أَهْلِ الْكِتَابِ لَمَنْ يُؤْمِنُ بِاللَّهِ وَمَا أُنْزِلَ إِلَيْكُمْ وَمَا
أُنْزِلَ إِلَيْهِمْ خَاشِعِينَ لِلَّهِ لَا يَشْتَرُونَ بِآيَاتِ اللَّهِ ثَمَنًا
قَلِيلًا ۗ أُولَٰئِكَ لَهُمْ أَجْرُهُمْ عِنْدَ رَبِّهِمْ ۗ إِنَّ اللَّهَ
سَرِيعُ الْحِسَابِ
199.
Printre oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah,
în ceea ce vi s-a trimis vouă şi ceea ce li s-a trimis
lor, smeriţi înaintea lui Allah, care nu vând
versetele lui Allah pe un preţ de nimic. Aceia vor
avea răsplată de la Domnul lor, căci Allah este grabnic la socoteală!
În acest verset, Allah
subhanahu wa taala face referire la oamenii din Neamul Cărții, adică oamenii
Scripturii. El îi ia drept interlocutori pe acei oameni care nu sunt musulmani
(creștinii și evreii), dar care cred în unicitatea Lui Preaînaltul: „Printre
oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah”.
· în ceea ce vi s-a
trimis vouă (Coranul) şi ceea
ce li s-a trimis lor (Tora și Evanghelia) – toți creștinii și evreii care
cunosc Scriptura ce le-a fost trimisă înainte de pogorârea Coranului vor
recunoaște foarte ușor credința islamică și mesajul islamului chiar prin prisma
propriei lor religii (creștinismul și iudaismul).
· care nu vând versetele
lui Allah pe un preţ de nimic – textul se referă atât la musulmani, cât și la creștini și evrei, adică
la toți cei care nu încearcă să obțină diferite avantaje lumești în baza
versetelor divine.
· Aceia vor avea răsplată
de la Domnul lor, căci Allah este grabnic la socoteală! – acest sfârșit de
verset conține două lucruri însemnate: răsplata și socoteala.
Răsplata – Allah subhanahu wa
taala nu pierde nicio faptă, fie ea mare sau neînsemnată, și nu uită nicio
acțiune sau vorbă. Absolut toate vor fi înregistrate în cartea faptelor, iar în
Ziua de Apoi ne va fi prezentată drept dovadă în baza căreia vom fi judecați și
răsplătiți.
Socoteala neîntârziată – gândiți-vă cât de
mulți oameni au existat în trecut, există în prezent și cât de mulți vor mai
exista până în Ziua de Apoi; toți acești oameni se vor prezenta în fața lui
Allah Preaînaltul pentru a da socoteală de faptele lor. Cum va fi să stăm la
rând și să așteptăm Judecata? Cât va dura această așteptare? Oare Allah
Preaînaltul ne va chema la Judecată în ordine cronologică, în funcție de data
nașterii sau în ordine alfabetică? Indiferent care va fi ordinea sau modul în
care Allah Preaînaltul hotărăște, un lucru este cert: Allah subhanahu wa taala
va fi grabnic la socoteală. Acest lucru înseamnă că socoteala va avea loc rapid
– vom fi judecați fără întârziere.
يَا أَيُّهَا
الَّذِينَ آمَنُوا اصْبِرُوا وَصَابِرُوا
وَرَابِطُوا وَاتَّقُوا
اللَّهَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ
200.
O, voi cei care credeţi! Fiţi răbdători şi îndemnaţi la
răbdare, luptaţi statornic şi fiţi cu frică de Allah, pentru ca să aveţi parte
de izbândă!
Fiţi răbdători! Îndemnaţi la răbdare! Luptaţi statornic! Fiţi cu frică de
Allah! – probabil ne-ar trebui o zi întreagă, ba chiar mai mult, pentru a reuși
să redăm toate sensurile acestor verbe imperative.
اصْبِرُوا (fiți răbdători) – este
imperativul verbului „a răbda”. Primul lucru la care ne cheamă Allah
Preaînaltul, după cele 199 de versete din acest capitol, este răbdarea. Omul
trebuie să aibă multă răbdare. Pentru fiecare încercare sau mâhnire din viața
sa, Allah subhanahu wa taala îi iartă păcatele și îl înalță în Grădinile
Paradisului.
وَصَابِرُوا (îndemnați la răbdare)
– înseamnă să vă încurajați unii pe alții la răbdare. Răbdarea este o trăire
interioară, însă ea nu trebuie ținută doar pentru noi, ci Allah ne spune să îi
îndemnăm și pe ceilalți oameni către ea. Când răbdarea se manifestă doar în
interior, la nivel individual, o nenorocire este mult mai greu de suportat
decât atunci când ai alături de tine și ceilalți membri ai comunității. Pentru
a nu simți că purtăm singuri pe umeri povara unei greutăți, Allah Preaînaltul
ne sfătuiește să ne îndemnăm unii pe alții la răbdare. Savanții au spus în
acest sens că „bucuria crește și povara greutăților scade atunci când îi avem
alături pe frații și surorile noastre”.
رَابِطُوا (luptați statornic) –
înseamnă a fi statornic în tot ceea ce faci, în toate acțiunile, vorbele și
faptele tale. Statornicia faptelor noastre arată statornicia față de Allah
Preaînaltul. Cine nu este statornic în viața de zi cu zi nu va fi statornic
nici față de actele de adorare, cum sunt rugăciunea sau postul. Așadar, este
deosebit de important să fim statornici după ce am răbdat și am oferit îndemnul
la răbdare. Această statornicie trebuie să aibă o creștere continuă prin
renunțarea la păcate, prin împlinirea cât mai multor acte benevole (sunnah) pe
lângă cele obligatorii (fard) și prin cât mai multe fapte bune, cu scopul de a
ne apropia de Allah subhanahu wa taala și de a-L mulțumi.
وَاتَّقُوا اللَّهَ (temeți-vă de Allah) –
adică cu teamă și speranță, pentru ca să aveţi parte de izbândă! Taqwa este
singurul lucru prin care oamenii vor putea obține adevărata izbândă, atât în
această viață, cât și în Viața de Apoi.
Allah subhanahu wa taala să ne facă să fim printre cei care rabdă, printre
cei care se îndeamnă unii pe alții către răbdare și printre cei care au taqwa
și astfel izbândesc!
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu