Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
وَلِلَّهِ مُلْكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۗ وَاللَّهُ عَلَىٰ
كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ
189. A lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi El este cu putere peste toate.
Acest verset este
o completare și un răspuns în același timp la afirmațiile oamenilor din Banu
Israil care au spus despre Allah subhanahu wa taala că este sărac și ei sunt
cei bogați ¹. Cerurile și pământul îi
aparțin lui Allah Preaînaltul și doar El este cu putere peste toate.
V-ați întrebat
vreodată dacă aceste creații (cerul și pământul) au legătură cu credința?
Când Allah subhanahu wa taala spune că a Lui este împărăția cerurilor și a pământului, înțelegem în mod direct că El este Stăpânul Universului și (în mod indirect) de la cine trebuie să cerem ajutor și în cine să ne încredem. Oamenii ajung de multe ori în situații în care cer ajutor semenilor săi în loc să ceară doar de la Allah subhanahu wa taala. În fiecare zi recităm sura Al Fatiha și spunem إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ - Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine cerem ajutor, ceea ce înseamnă că nu avem voie să adorăm sau să ne supunem altcuiva în afară de Allah Preaînaltul, iar dacă avem ceva de spus sau avem nevoie de ajutor, să ne adresăm doar lui Allah subhanahu wa taala.
___________________
¹ consultați versetul 181
إِنَّ فِي خَلْقِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ
وَاخْتِلَافِ اللَّيْلِ وَالنَّهَارِ لَآيَاتٍ لِأُولِي الْأَلْبَابِ
Versetul acesta
a fost revelat în contextul unei situații descrise în următorul hadis: ”Umayr și cu mine am mers la Aișa (Allah să fie mulțumit
de ea!)), iar Umayr a întrebat-o: ”Spune-ne despre cel mai uimitor lucru pe
care l-ai vazut la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!). ”Ea a început să plângă și a zis: ”Într-o noapte el era cu mine și
mi-a spus:’O, Aișa, lasă-mă singur ca să mă pot dedica în această noapte Stapânului
Meu.” Ea a spus: ”I-am răspuns: ”O, Mesager al lui Allah - pe Allah - cu adevărat
iubesc să fiu aproape de tine și iubesc ceea ce te face fericit.’ Ea spus: ’El
s-a ridicat și a început să se roage, iar apoi a început să plângă până când
barba lui s-a udat, și a plâns până când veșmântul său s-a udat, și a plâns până
când podeaua s-a udat. Apoi Bilal a venit să-l cheme pentru Rugăciune și l-a găsit
plângând. L-a găsit plângând și i-a spus: ”O, Mesager al lui Allah! Tu suferi
astfel, în timp ce ți-au fost iertate greșelile tale trecute și viitoare? El a
răspuns: ”Atunci, să nu fiu eu un slujitor recunoscator? În noaptea aceasta un
Verset mi-a fost revelat și vai de cel care îl recită si nu reflectă asupra
lui: În crearea cerurilor şi a pământului şi
în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte... și
apoi a continuat Profetul ﷺ și a spus că va fi
vai de cei care nu vor lua aminte la semnele lui Allah din cer și de pe pământ.
Și ce bine va fi de cei care vor lua aminte de aceste semne și vor face în așa
fel încât să-și crească credința!
Cerurile și
pământul din acest verset reprezintă întregul Univers. Allah subhanahu wa taala
ne îndeamnă să luăm aminte la crearea acestui Univers, pe de o parte, iar pe de
altă parte ne îndeamnă să medităm și la crearea noastră ( auzul, văzul,
gândirea, sistemul nervos etc.) sau la crearea plantelor, animalelor și tuturor
vietăților existente pe acest pământ, de exemplu, țânțarul, furnica, albina, cu
al căror nume au fost denumite unele capitole din Sfântul Coran, toate acestea
sunt minuni ale lui Allah asupra cărora trebuie să medităm și să luăm aminte.
Când Allah subhanahu wa taala ne îndeamnă să luăm aminte la semnele Lui, nu
înseamnă că trebuie neapărat să deschidem Coranul pentru a citi și descoperi
aceste semne, căci așa cum v-am mai spus, când vorbim despre Coran, nu vorbim
doar despre o simplă carte scrisă, ci despre Cartea ”citită” și Cartea
”văzută”, adică acest Univers cu tot ceea ce Allah Preaînaltul a creat în
el – soarele, luna, stelele, munții, copacii, plantele, animalele, râurile,
mările și oceanele etc. – să privim la toate aceste creații, să medităm asupra
creației lor și prin această contemplare să reușim să ne ”creștem” credința.
Când Aișa (Allah să fie mulțumit de ea!), soția Profetului ﷺ a fost întrebată ce face acesta noaptea când se trezește, ea a
spus că își curăță dinții cu șiwak-ul, îl pomenește pe Allah și apoi își
ridică privirea către Cer și meditează. De asemenea, Profetul ﷺ a spus că a
petrece un ceas în contemplare este mai bine decât a petrece o noapte în
rugăciune, fiindcă această contemplare asupra creațiilor lui Allah ajută
credința noastră să crească, iar Allah Preaînaltul dorește ca noi să fim
conștienți de tot ceea ce împlinim. Profetul ﷺ a spus că rugăciunea savanatului este mai bună decât a
celui care se roagă din automatism, adică nu participă la rugăciune și cu
conștiința; automatismele pot fi bune în anumite situații, dar nu și în
percepția omului. Allah subhanahu wa taala dorește ca noi să conștientizăm și
să trăim rugăciunea și toate acțiunile sau actele de adorare pe care le
împlinim.
Cine
sunt ”cei dăruiți cu minte”?
Dintre toate creațiile lui Allah
subhanahu wa taala, doar omul a fost înzestrat cu rațiune, voință și puterea
de a planifica orice acțiune în ordinea priorităților; în funcție de aceste alegeri
omul va fi tras la răspundere. Într-un moment de slăbiciune al credinței, omul
poate face alegeri greșite, de exemplu, poate abandona o rugăciune sau orice
alt act de adorare în schimbul unei plăceri lumești, însă chiar și atunci Mila
lui Allah subhanahu wa taala este alături de acesta și îi oferă o ”portiță” de
îndreptare, și anume poarta căinței. Pe lângă rațiune, înzestrarea omului cu voință este deosebit de
importantă, deoarece, de multe ori, din lipsa voinței acesta abandonează
anumite lucruri bune pe care ar avea posibilitatea să le facă, deși situația
este una potrivnică. De exemplu, o persoană are de executat o pedeapsă conform
legii, este închisă și legată, prin urmare este foarte dificil, aproape
imposibil ca aceasta să poată împlini rugăciunea, însă voința îl va ajuta să
găsească o cale pentru a împlini acea rugăciune. Similar, așa cum am
exemplificat și în alte lecții, în cazul interzicerii consumului de carne de
porc, omul trebuie să țină cont de prioritate: viața și păstrarea cugetului sunt
dintre prioritățile pe care Allah le-a stabilit în Coran, prin urmare i se
permite unei persoane să consume carne de porc dacă viața îi este pusă în
pericol de moarte din cauza foametei, însă doar o cantitate necesară
supraviețuirii și nu o cantitate ce i-ar satisface pofta.
Din creațiile lui Allah subhanahu wa
taala fac parte și îngerii, însă ei nu vor fi trași la răspundere pentru
faptele lor deoarece nu au fost înzestrați cu rațiune precum omul, ci ei
împlinesc doar ceea ce poruncește Allah Preaînaltul. Pe lângă intelect, omul a
fost înzestrat cu liber-arbitru. Astfel că Allah Preaînaltul a așezat în fața
omului două căi – una care duce către adevăr, halal și una care duce către
minciună, haram - și i-a oferit libertatea absolută de a acționa și a lua
hotărâri conform propriei voințe. În funcție de aceste alegeri omul va fi tras
la răspundere pentru faptele sale. De asemenea, copiii ce nu au ajuns la vârsta
pubertății, oamenii care nu sunt în deplinătatea facultăților mintale, prin
urmare nu sunt responsabili pentru faptele lor, nu vor da socoteală în fața lui
Allah subhanahu wa taala.
الَّذِينَ
يَذْكُرُونَ اللَّهَ قِيَامًا وَقُعُودًا وَعَلَىٰ جُنُوبِهِمْ وَيَتَفَكَّرُونَ
فِي خَلْقِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ رَبَّنَا مَا خَلَقْتَ هَٰذَا بَاطِلًا سُبْحَانَكَ
فَقِنَا عَذَابَ النَّارِ
191.
Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând
[jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului,
[zicând]: “Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de
chinul Focului!”
În acest verset
Allah subhanahu wa taala ne explică cine sunt ”cei cu minte” menționați în
versetul anterior (190): Care îl pomenesc pe Allah,
stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor
şi a pământului – observăm permisiunea celor bolnavi de a-l pomeni pe
Allah în orice poziție le permite starea de sănătate; din acest verset a fost
extrasă permisiunea împlinirii rugăciunii în pozițiile menționate pentru
oamenii a căror stare de sănătate nu le permite să o împlinească altfel.
Pomenirea
interioară se face și prin vorbe și prin fapte, adică mulțumindu-i lui Allah
Preaînaltul pentru tot ceea ce ne-a dat și oferind la rândul nostru din
lucrurile cu care am fost binecuvântați. Îndemnul la cugetare asupra creării
cerurilor și a pământului este tot o formă de pomenire continuă, precum pomenirea
prin vorbe și fapte. Această cugetare asupra Universului îi va duce pe oameni
la concluzia corectă că există cu siguranță Viața de Apoi, cu pedepsele și
recompensele ei și astfel vor descoperi scopul creării acestui Univers – Allah
subhanahu wa taala a creat acest Univers și l-a pus în slujba omului pentru
perpetuarea siguranței, liniștii, credinței și adevărului pe pământ și în
același timp i-a dat omului responsabilitatea de a avea grijă și de a construi
lucruri bune și folositoare în acest Univers.
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu