Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
وَلِلَّهِ مُلْكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۗ وَاللَّهُ
عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ
189.
A lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi
El este cu putere peste toate.
Acest verset este o
completare și, în același timp, un răspuns la afirmațiile celor din Banu Israil
care au spus despre Allah subhanahu wa taala că este sărac și că ei sunt cei
bogați. Cerurile și pământul îi aparțin lui Allah Preaînaltul și doar El are
putere peste toate.
V-ați întrebat vreodată
dacă aceste creații, cerul și pământul, au legătură cu credința?
Când Allah subhanahu wa taala spune că a Lui este împărăția cerurilor și a pământului, înțelegem în mod direct că El este Stăpânul Universului și, în mod indirect, de la cine trebuie să cerem ajutor și în cine să ne încredem. Oamenii ajung de multe ori în situații în care cer ajutor semenilor lor în loc să ceară doar de la Allah subhanahu wa taala. În fiecare zi recităm sura Al Fatiha și spunem: إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ (Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine cerem ajutor). Acest lucru înseamnă că nu avem voie să ne adorăm sau să ne supunem altcuiva în afară de Allah Preaînaltul, iar dacă avem nevoie de ajutor sau vrem să ne descărcăm sufletul, să ne adresăm doar lui Allah subhanahu wa taala.
إِنَّ فِي
خَلْقِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَاخْتِلَافِ اللَّيْلِ وَالنَّهَارِ لَآيَاتٍ
لِأُولِي الْأَلْبَابِ
Versetul acesta a fost
revelat în contextul unei situații descrise în următorul hadis:
Ata Ibn Abi Rabah a
relatat: „Umayr și cu mine am mers la Aișa (Allah
să fie mulțumit de ea), iar Umayr a întrebat-o: «Spune-ne despre cel mai
uimitor lucru pe care l-ai văzut la profetul Muhammed ﷺ».
Ea a început să plângă și a zis: «Într-o noapte, el era cu mine și mi-a spus:
„O, Aișa, lasă-mă singur ca să mă pot dedica în această noapte Stăpânului
meu”». Ea a continuat: «I-am răspuns: „O, Profet al lui Allah – jur pe Allah –
cu adevărat iubesc să fiu aproape de tine și iubesc ceea ce te face fericit”».
Apoi ea a spus: «El s-a ridicat și a început să se roage, iar apoi a început să
plângă până când barba lui s-a udat, și a plâns până când veșmântul său s-a
udat, și a plâns până când podeaua s-a udat. Apoi Bilal a venit să-l cheme
pentru rugăciune și l-a găsit plângând. Văzându-l așa, i-a spus: „O, Profet al
lui Allah! Tu suferi astfel, în timp ce ți-au fost iertate greșelile tale
trecute și viitoare?”. El a răspuns: „Atunci, să nu fiu eu un slujitor
recunoscător? În noaptea aceasta un verset mi-a fost revelat și vai de cel care
îl recită și nu reflectă asupra lui: În crearea cerurilor şi a pământului şi în
schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte...”».”
Apoi, Profetul ﷺ a continuat și a spus că va fi vai de cei
care nu vor lua aminte la semnele lui Allah din cer și de pe pământ. Și ce bine
va fi de cei care vor lua aminte la aceste semne și vor face în așa fel încât
să-și crească credința!
Cerurile și pământul
din acest verset reprezintă întregul Univers. Allah subhanahu wa taala ne
îndeamnă să luăm aminte la crearea acestui Univers, pe de o parte, iar pe de
altă parte ne îndeamnă să medităm și la crearea noastră (auzul, văzul,
gândirea, sistemul nervos, inima) sau la crearea plantelor, animalelor și a
tuturor vietăților existente pe acest pământ. De exemplu, țânțarul, furnica,
albina, cu ale căror nume au fost denumite unele capitole din Sfântul Coran,
toate acestea sunt minuni ale lui Allah asupra cărora trebuie să medităm și să
luăm aminte.
Când Allah subhanahu wa
taala ne îndeamnă să luăm aminte la semnele Lui, nu înseamnă că trebuie
neapărat să deschidem Coranul pentru a le citi și descoperi, căci, așa cum am
mai spus, când vorbim despre Coran, nu vorbim doar despre o simplă carte
scrisă. Există Cartea „citită” și Cartea „văzută”, adică acest Univers cu tot
ceea ce Allah Preaînaltul a creat în el: soarele, luna, stelele, munții,
copacii, plantele, animalele, râurile, mările și oceanele. Să privim la toate
aceste creații, să medităm asupra creării lor și, prin această contemplare, să
reușim să ne creștem credința.
Când Aișa (Allah să fie
mulțumit de ea), soția Profetului ﷺ,
a fost întrebată ce face acesta noaptea când se trezește, ea a spus că își
curăță dinții cu siwak-ul, îl pomenește pe Allah, iar apoi își ridică privirea
către cer și meditează. De asemenea, Profetul ﷺ
a spus că a petrece un ceas în contemplare este mai bine decât a petrece o
noapte în rugăciune, fiindcă această contemplare asupra creațiilor lui Allah
ajută credința noastră să crească, iar Allah Preaînaltul dorește ca noi să fim
conștienți de tot ceea ce împlinim. Profetul ﷺ
a mai spus că rugăciunea savantului este mai bună decât a celui care se roagă
din automatism, adică fără să participe la rugăciune și cu conștiința;
automatismele pot fi bune în anumite situații, dar nu și în percepția omului.
Allah subhanahu wa taala dorește ca noi să conștientizăm și să trăim
rugăciunea, precum și toate acțiunile sau actele de adorare pe care le
împlinim.
Cine sunt „cei dăruiţi
cu minte”?
Dintre toate creațiile
lui Allah subhanahu wa taala, doar omul a fost înzestrat cu rațiune, voință și
puterea de a planifica orice acțiune în ordinea priorităților, iar în urma
acestor alegeri omul va fi tras la răspundere. Într-un moment de slăbiciune al
credinței, omul poate face alegeri greșite, de exemplu, poate abandona o
rugăciune sau orice alt act de adorare în schimbul unei plăceri lumești. Însă
chiar și atunci, mila lui Allah subhanahu wa taala este alături de el și îi
oferă o portiță de îndreptare, și anume poarta căinței.
Pe lângă rațiune,
înzestrarea omului cu voință este deosebit de importantă, deoarece, de multe
ori, din lipsa voinței, acesta abandonează anumite lucruri bune pe care ar avea
posibilitatea să le facă, chiar și atunci când situația este una potrivnică. De
exemplu, dacă o persoană are de executat o pedeapsă conform legii, este închisă
și legată, prin urmare este foarte dificil, aproape imposibil să poată
împlinească rugăciunea, însă voința o va ajuta să găsească o cale pentru a o
îndeplini. Similar, așa cum am exemplificat și în alte lecții, în cazul
interzicerii consumului de carne de porc, omul trebuie să țină cont de
prioritate: viața și păstrarea cugetului sunt printre prioritățile pe care
Allah le-a stabilit în Coran. Prin urmare, i se permite unei persoane să
consume carne de porc dacă viața îi este pusă în pericol de moarte din cauza
foametei, însă doar în cantitatea necesară supraviețuirii, nu într-o cantitate
care să îi satisfacă pofta.
Din creațiile lui Allah
subhanahu wa taala fac parte și îngerii, însă ei nu vor fi trași la răspundere
pentru faptele lor, deoarece nu au fost înzestrați cu rațiune precum omul, ci
ei împlinesc doar ceea ce le poruncește Allah Preaînaltul.
Pe lângă intelect, omul
a fost înzestrat cu liber-arbitru. Astfel, Allah Preaînaltul a așezat în fața
omului două căi – una care duce către adevăr (halal) și una care duce către
minciună (haram) – și i-a oferit libertatea absolută de a acționa și de a lua
hotărâri conform propriei voințe. În funcție de aceste alegeri, omul va fi tras
la răspundere pentru faptele sale. De asemenea, copiii care nu au ajuns la
vârsta pubertății și oamenii care nu sunt în deplinătatea facultăților mintale,
nefiind responsabili pentru faptele lor, nu vor da socoteală în fața lui Allah
subhanahu wa taala.
الَّذِينَ
يَذْكُرُونَ اللَّهَ قِيَامًا وَقُعُودًا وَعَلَىٰ جُنُوبِهِمْ وَيَتَفَكَّرُونَ
فِي خَلْقِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ رَبَّنَا مَا خَلَقْتَ هَٰذَا بَاطِلًا
سُبْحَانَكَ فَقِنَا عَذَابَ النَّارِ
191.
Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând
[jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului,
[zicând]: “Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de
chinul Focului!”
În acest verset, Allah
subhanahu wa taala ne explică cine sunt „cei cu minte” menționați în versetul
anterior (190): „Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând
[jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului”.
Observăm aici
permisiunea oferită celor bolnavi de a-l pomeni pe Allah în orice poziție le
îngăduie starea de sănătate. Din acest verset a fost extrasă, de asemenea,
permisiunea de a îndeplini rugăciunea în pozițiile menționate pentru oamenii a
căror condiție fizică nu le permite să o împlinească altfel.
Pomenirea se face atât
prin vorbe, cât și prin fapte, adică mulțumindu-i lui Allah Preaînaltul pentru
tot ceea ce ne-a dăruit și oferind, la rândul nostru, din lucrurile cu care am
fost binecuvântați. Îndemnul la cugetare asupra creării cerurilor și a pământului
este tot o formă de pomenire continuă, la fel ca pomenirea prin cuvinte și
fapte.
Această cugetare asupra
universului îi va conduce pe oameni la concluzia corectă că există cu siguranță
Viața de Apoi, cu pedepsele și recompensele ei, ajutându-i astfel să descopere
scopul creării acestui Univers: Allah subhanahu wa taala a creat acest univers
și l-a pus în slujba omului pentru perpetuarea siguranței, a liniștii, a
credinței și a adevărului pe pământ. În același timp, El i-a dat omului
responsabilitatea de a avea grijă și de a construi lucruri bune și folositoare
în această lume.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu