Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
وَإِذْ أَخَذَ
اللَّهُ مِيثَاقَ الَّذِينَ أُوتُوا الْكِتَابَ لَتُبَيِّنُنَّهُ لِلنَّاسِ وَلَا
تَكْتُمُونَهُ فَنَبَذُوهُ وَرَاءَ ظُهُورِهِمْ وَاشْتَرَوْا بِهِ ثَمَنًا
قَلِيلًا ۖ فَبِئْسَ مَا يَشْتَرُونَ
187.
[Aduceţi-vă aminte că] Allah a făcut cu acei cărora le-a fost dăruită Cartea
legământul: “Faceţi-o cunoscută oamenilor şi nu o
ascundeţi!”. Dar ei au aruncat-o în spatele lor şi
au vândut-o pe un preţ de nimic. Ce rău negoţ au făcut!
În acest verset, Allah
subhanahu wa taala se adresează îndeosebi oamenilor din Neamul Cărții,
atrăgându-le atenția asupra faptului că venirea profetului Muhammed ﷺ este anunțată în Cartea lor și ei nu
trebuie să ascundă acest lucru. Din diferite motive, aceștia au ascuns, au
negat sau au interpretat în alt mod vestirea sosirii profetului Muhammed ﷺ. Astfel, Allah Preaînaltul îi spune
profetului Muhammed ﷺ să le transmită
tuturor acest mesaj: Allah a făcut un legământ cu cei cărora le-a fost dăruită
Cartea - “Faceţi-o cunoscută oamenilor şi nu o ascundeţi!”.
În momentul în care
Allah subhanahu wa taala trimite oamenilor un profet cu un mesaj divin, are loc
un legământ tacit prin intermediul căruia li se oferă acestora o cale către El
Preaînaltul. Acest legământ este pentru fiecare credincios care crede și merge
pe calea lui Allah subhanahu wa taala. Căința unei persoane este un legământ,
iar împlinirea unei fapte bune așteptând cu răbdare răsplata este, de asemenea,
o promisiune, un legământ pe care fiecare dintre noi îl face cu Allah
Preaînaltul. Deși versetul se adresează îndeosebi celor din Neamul Cărții, este
universal valabil pentru întreaga omenire. Nu avem voie să ascundem mesajul
divin, ci avem obligația de a-l transmite mai departe, avem obligația de a face
cunoscut islamul prin vorbele, faptele și comportamentul nostru.
„Dar ei au aruncat-o în
spatele lor şi au vândut-o pe un preţ de nimic.” – expresia metaforică
„au aruncat-o în spatele lor” semnifică ascunderea anumitor lucruri față de
alte persoane, probabil pentru diferite foloase lumești sau alte interese, în
acest verset fiind vorba de ascunderea mesajului divin în ceea ce privește vestirea
sosirii profetului Muhammed ﷺ.
„Au vândut-o pe un preț
de nimic” nu se referă la
vânzarea propriu-zisă, a unui lucru contra unei sume de bani, ci la o
informație din religie și credință, care este ascunsă în mod intenționat și
care atrage pedeapsa divină. Nimeni nu are voie să folosească o informație
despre islam, Coran sau despre profetul Muhammed ﷺ
ca formă de șantaj, pentru un câștig lumesc sau alte interese. Mai mult decât
atât, informațiile despre islam transmise celorlalți trebuie să fie corecte,
conform Coranului și tradiției Profetului ﷺ
(Sunnah). Adevărul despre islam este transmis uneori eronat cu bună știință,
iar acest lucru nu face decât să ducă oamenii în pierzanie, către răutate și
către lucruri ce nu fac cinste niciunei religii. Aceste interpretări ale
diverselor grupări ce urmează anumite ideologii nu fac parte din islam.
Profetul Muhammed ﷺ nu a pedepsit
niciodată oamenii care nu au dorit să îmbrățișeze islamul, iar Coranul spune
foarte clar: „Nu este silire la credință!” (2:256).
مَا يَشْتَرُونَ – au vândut-o – așa cu am
menționat anterior, verbul مَا يَشْتَرُونَ
nu se referă la o vânzare propriu-zisă. Prin urmare, ce ar putea câștiga o
persoană care „vinde” versete, cunoștințe sau informații dintr-o Carte Divină?
În zilele noastre s-a ajuns la situația în care Coranul este „vândut”, iar un
exemplu în acest sens este citirea Coranului „la cerere” pentru o anumită
persoană, contra unei sume de bani, situație în care imamul care acceptă
cererea negociază prețul citirii Coranului. Această situație este una destul de
gravă, deoarece Coranul nu a fost pogorât pentru ca cei care știu să citească
să profite de cei care nu știu să citească. Profetul Muhammed ﷺ nu a cerut niciodată nimic unei persoane pe care a învățat-o să
citească Coranul sau căreia i-a împărtășit din cunoștințele sale despre islam.
Astăzi, din păcate, în
unele comunități se întâmplă aceste lucruri, de aceea fiecare dintre noi ar
trebui să ne străduim să învățăm citirea Coranului în limba arabă, căci
profetul Muhammed ﷺ a spus că răsplata
celui care se bâlbâie la citirea Coranului este dublă față de a celui care
recită cu ușurință: „Cu adevărat cel care recită
Coranul frumos, lin și precis, va fi în compania îngerilor celor nobili și
supuși, iar pentru cel care recită cu dificultate, bâlbâindu-se sau
poticnindu-se printre versetele sale, va avea răsplată de două ori.”
لَا تَحْسَبَنَّ
الَّذِينَ يَفْرَحُونَ بِمَا أَتَوْا وَيُحِبُّونَ أَنْ يُحْمَدُوا بِمَا لَمْ
يَفْعَلُوا فَلَا تَحْسَبَنَّهُمْ بِمَفَازَةٍ مِنَ الْعَذَابِ ۖ وَلَهُمْ عَذَابٌ
أَلِيمٌ
188.
Nu-ţi închipui că cei care se bucură de ceea ce au făcut şi cei cărora le place
să fie lăudaţi pentru ceea ce nu au făcut şi nu-ţi închipui că ei vor birui
chinul, căci lor le va fi chinul teribil.
Acest verset îi
diferențiază pe cei care împlinesc fapte bune de cei care nu împlinesc fapte
bune și scoate în evidență un lucru foarte important, și anume intenția. Orice
faptă pe care un om vrea să o împlinească trebuie să aibă la bază intenția: „Toate faptele sunt bazate pe intenții și fiecare va avea
ceea ce a intenționat”.
De asemenea, 'Umar ibn
al-Khattab (Allah să-l aibă în mila Sa) a relatat că l-a auzit pe profetul Muhammed
ﷺ spunând: „Faptele
trebuie călăuzite de intenții și pentru fiecare persoană este pus deoparte ceea
ce își dorește. Cel a cărui pribegie este de dragul lui Allah și al Profetului ﷺ este, de fapt, pentru Allah și Profetul
Său, iar cel care pribegește pentru cele lumești, de aceasta va avea parte; și
cel ce pribegește de dragul unei femei, se însoară cu ea și astfel pribegia sa
este pentru țelul ce-l are în minte.”
Savanții au spus că
intenția transformă faptele cotidiene în acte de adorare. De exemplu, a mânca,
a bea și a dormi sunt lucruri normale și necesare, însă pot avea aceste acțiuni
valoarea rugăciunii sau a postului? Sigur că da, atât timp cât o persoană intenționează
să facă aceste lucruri de dragul lui Allah subhanahu wa taala. Nu avem nimic de
pierdut și nu durează mai mult decât o clipă, timp în care un gând trece prin
mintea noastră. Allah subhanahu wa taala să ne dea puterea de a putea
transforma aceste acțiuni cotidiene în acte de adorare, pe care le vom vedea în
Ziua de Apoi transformate în fapte bune și pentru care vom primi răsplată!
Unii oameni doresc să
primească laude pentru că sunt foarte evlavioși, religioși, oameni cu frică de
Allah și apărători ai credinței, când, de fapt, nu posedă nicio caracteristică
de acest fel; sau doresc ca unele lucruri să fie făcute în favoarea lor ca o
întruchipare a sacrificiului de sine, a sincerității și a onestității în
beneficiul comunității, când ei sunt chiar opusul acestui comportament. Ceea ce
contează la Allah subhanahu wa taala este ceea ce omul dăruiește cu mâna
dreaptă fără să știe mâna stângă, și trebuie împlinită această formă de sadaqa.
Oamenii nu trebuie să fie cuprinși de mândrie atunci când împlinesc o faptă,
deoarece Allah Preaînaltul nu o va accepta. De asemenea, profetul Muhammed ﷺ a spus: „Cel
care are un sâmbure de mândrie în inimă nu va intra în Paradis.” Mulți
oameni își pierd faptele bune din cauza mândriei.
Povestea unui tânăr
apropiat de Allah subhanahu wa taala
Într-o zi, Șeitan i s-a
arătat sub înfățișare umană unui tânăr foarte apropiat de Allah subhanahu wa
taala. Acesta i-a propus o întrecere la trântă, pentru a vedea cine este mai
puternic și cine îl va doborî pe celălalt. Tânărul a acceptat, a spus „Bismillah,
Ya Allah!” și l-a trântit imediat pe Șeitan.
A doua zi, scena s-a
repetat, iar tânărul l-a doborât din nou. În a treia zi însă, Șeitan a schimbat
tactica: l-a lăudat pe tânăr pentru forța lui și i-a promis că, drept răsplată
pentru credința și apropierea lui de Allah subhanahu wa taala, va găsi în fiecare
zi un galben de aur sub pernă.
Timp de o săptămână,
tânărul a găsit banii exact așa cum îi promisese Șeitan. După aceste zile,
diavolul i s-a arătat din nou și l-a provocat la o nouă luptă. Tânărul a rostit
iarăși „Bismillah, Ya Allah!”, însă de această dată a fost doborât cu ușurință
de Șeitan.
Oare ce l-a schimbat pe
acest tânăr într-un timp atât de scurt? Răspunsul este simplu: acum, el nu mai
lupta doar de dragul lui Allah subhanahu wa taala, ci din teama de a nu pierde
galbenii de aur. Această pildă scoate în evidență importanța intenției (niyyah)
– atât la începutul unei acțiuni, cât și pe parcursul sau la finalul ei.
Mândria născută din lauda propriilor fapte duce la pierderea răsplății pentru
faptele bune, iar Allah subhanahu wa taala a interzis cu desăvârșire mândria.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu