Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَإِذْ أَخَذَ اللَّهُ مِيثَاقَ الَّذِينَ
أُوتُوا الْكِتَابَ لَتُبَيِّنُنَّهُ لِلنَّاسِ وَلَا تَكْتُمُونَهُ فَنَبَذُوهُ
وَرَاءَ ظُهُورِهِمْ وَاشْتَرَوْا بِهِ ثَمَنًا قَلِيلًا ۖ فَبِئْسَ مَا يَشْتَرُونَ
187.
[Aduceţi-vă aminte că] Allah a făcut cu acei cărora le-a fost dăruită Cartea
legământul: “Faceţi-o cunoscută oamenilor şi nu o
ascundeţi!”. Dar ei au aruncat-o în spatele lor şi
au vândut-o pe un preţ de nimic. Ce rău negoţ au făcut!
În acest verset
Allah subhanahu wa taala se adresează îndeosebi oamenilor din Neamul Cărții, atrăgându-le
atenția asupra faptului că venirea
profetului Muhammed ﷺ este
anunțată în Cartea lor și ei nu trebuie să ascundă acest lucru. Din diferite
motive, aceștia au ascuns, au negat sau au interpretat în alt mod vestirea sosirii
profetului Muhammed ﷺ. Astfel, Allah
Preaînaltul îi spune profetului Muhammed ﷺ
să le transmită tuturor acest mesaj: Allah a făcut un legământ cu cei cărora
le-a fost dăruită Cartea - “Faceţi-o cunoscută
oamenilor şi nu o ascundeţi!”.
În momentul în
care Allah subhanahu wa taala trimite
oamenilor un Profet cu un mesaj divin, are loc un legământ tacit prin intermediul
căruia li se oferă acestora o cale către
El Preaînaltul. Acest legământ este pentru fiecare credincios care crede și
merge pe calea lui Allah subhanahu wa taala. Căința unei persoane este un
legământ, împlinirea unei fapte bune așteptând cu răbdare răsplata este, de
asemenea, o promisiune, un legământ pe care fiecare dintre noi îl face cu Allah
Preaînaltul. Deși versetul se adresează îndeosebi celor din Neamul Cărții, este
universal valabil pentru întreaga omenire. Nu avem voie să ascundem mesajul divin,
ci avem obligația de a-l transmite mai departe, avem obligația de a face
cunoscut islamul prin vorbele, faptele și comportamentul nostru.
Dar
ei au aruncat-o în spatele lor şi au vândut-o pe un preţ de nimic. – expresia
metaforică ”au aruncat-o în spatele lor” semnifică ascunderea anumitor
lucruri față de alte persoane, probabil pentru diferite foloase lumești sau
alte interese, în acest verset fiind vorba de ascunderea mesajului divin (în
ceea ce privește vestirea sosirii profetului Muhammed ﷺ).
”Au
vândut-o pe un preț de nimic” nu se referă la vânzarea
propriu-zisă (a unui lucru contra unei sume de bani), ci la o informație din
religie, credință, care este ascunsă în mod intenționat și care atrage pedeapsa
divină. Nimeni nu are voie să folosească o informație despre islam, Coran sau
despre profetul Muhammed ﷺ ca formă de șantaj,
pentru un câștig lumesc sau alte interese. Mai mult decât atât, informațiile
despre islam transmise celorlalți trebuie să fie corecte, conform Coranului și
Tradiției Profetului (Sunnah). Adevărul despre islam este transmis uneori eronat
cu bună știință, iar acest lucru nu face decât să ducă oamenii în pierzanie,
către răutate, către lucruri ce nu fac cinste nici unei religii. Aceste
interpretări ale diverselor grupări ce urmează anumite ideologii nu fac parte
din islam. Profetul Muhammed ﷺ nu
a pedepsit niciodată oamenii care nu au
dorit să îmbrățișeze islamul, iar Coranul spune foarte clar : ”Nu este silire la credință!” (2:256)
مَا يَشْتَرُونَ – au vândut-o – așa cum am menționat anterior, verbul مَا يَشْتَرُونَ nu se referă la o vânzare propriu-zisă, prin urmare ce ar putea câștiga o persoană care ”vinde” versete, cunoștințe, informații dintr-o Carte Divină? În zilele noastre s-a ajuns la situația în care Coranul este ”vândut”, iar un exemplu în acest sens este citirea Coranului ”la cerere” pentru o anumită persoană, contra unei sume de bani, situație în care imamul care acceptă cererea, negociază prețul citirii Coranului. Această situație este una destul de gravă deoarece Coranul nu a fost pogorât pentru ca cei care știu să citească să profite de cei care nu știu să citească. Profetul Muhammed ﷺ nu a cerut niciodată nimic unei persoane pe care a învățat-o să citească Coranul sau căreia i-a împărtășit din cunoștințele sale despre islam. Astăzi, din păcate, în unele comunități se întâmplă aceste lucruri, de aceea fiecare dintre noi ar trebui să se străduiască să învețe citirea Coranului în limba arabă, căci profetul Muhammed ﷺ a spus că răsplata celui care se bâlbâie la citirea Coranlui este dublă față de a celui care recită cu ușurință: ”Cu adevărat cel care recită Coranul frumos, lin si precis, va fi în compania Îngerilor cei nobili și supuși, iar pentru cel care recită cu dificultate, bâlbâindu-se sau poticnindu-se printre Versetele sale, va avea rasplată de două ori.”
لَا تَحْسَبَنَّ الَّذِينَ يَفْرَحُونَ بِمَا
أَتَوْا وَيُحِبُّونَ أَنْ يُحْمَدُوا بِمَا لَمْ يَفْعَلُوا فَلَا
تَحْسَبَنَّهُمْ بِمَفَازَةٍ مِنَ الْعَذَابِ ۖ وَلَهُمْ عَذَابٌ أَلِيمٌ
188. Nu-ţi închipui că
cei care se bucură de ceea ce au făcut şi cei cărora le place să fie lăudaţi
pentru ceea ce nu au făcut şi nu-ţi închipui că ei vor birui chinul, căci lor
le va fi chinul teribil.
Aceste verset
îi diferențiază pe cei care împlinesc fapte bune de cei care nu împlinesc fapte
bune și scoate în evidență un lucru foarte important, și anume intenția.
Orice faptă pe care un om vrea să o împlinească trebuie să aibă la bază intenția:
”Toate faptele sunt bazate pe intenții si fiecare
va avea ceea ce a intenționat.” De asemenea, 'Umar ibn al-Khattab (Allah
să-l aibă în mila Sa!) a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: ”Faptele
trebuie călăuzite de intenții și pentru fiecare persoană (este pus deoparte) ceea ce își dorește. Cel a cărui pribegie
este de dragul lui Allah și al Trimisului lui Allah (este, de fapt, pentru
Allah și Trimisul Său), iar cel care pribegește
pentru cele lumești, de aceasta va avea parte; și cel ce pribegește de dragul unei femei, se însoară cu ea și
astfel pribegia sa este pentru țelul ce-l
are în minte.”
Savanții au
spus că intenția transformă faptele cotidiene în acte de adorare. De exemplu, a
mânca, a bea, a dormi, sunt lucruri normale și necesare, însă aceaste acțiuni
pot avea valoarea rugaciunii sau postului? Sigur că da, atât timp cât o
persoană intenționează să facă aceste lucruri de dragul lui Allah subhanahu wa
taala. Nu avem nimic de pierdut și nu durează mai mult decât o clipă, timp în
care un gând trece prin mintea noastră.
Allah subhanahu
wa taala să ne dea puterea de a putea transforma aceste acțiuni cotidiene în acte
de adorare, pe care le vom vedea în Ziua de Apoi transformate în fapte bune și pentru
care vom primi răsplată!
Unii oameni doresc să primească laude pentru că sunt
foarte evlavioși, religioși, oameni cu frică de Allah și apărători ai credinței,
când, de fapt, nu posedă niciuna dintre aceste caracteristici sau doresc ca unele
lucruri să fie făcute în favoarea lor ca o întruchipare a sacrificiului de
sine, a sincerității și a onestității în beneficiul comunității, când, de fapt,
ei sunt chiar opusul acestui comportament. Ceea ce contează la Allah subhanahu
wa taala este ceea ce omul dăruiește cu ”mâna dreaptă fără să știe mâna stângă”
și trebuie împlinită această formă de sadaqa, iar oamenii nu trebuie să fie
cuprinși de mândrie atunci când împlinesc o faptă deoarece Allah Preaînaltul nu
o va accepta. De asemenea, profetul Muhammed ﷺ a spus: ”Cel care un sâmbure
de mândrie în inimă nu va intra în Paradis.” Mulți oameni își pierd
faptele bune din cauza mândriei.
Povestea
unui tânăr apropiat de Allah subhanahu wa taala
Într-o zi, Șeitan i s-a arătat sub înfățișare umană unui tânăr foarte apropiat de Allah subhanahu wa taala. Acesta i-a propus o întrecere la trântă, pentru a vedea cine este mai puternic și cine îl va doborî pe celălalt. Tânărul a acceptat, a spus „Bismillah, Ya Allah!” și l-a trântit imediat pe Șeitan.
A doua zi, scena s-a repetat, iar tânărul l-a doborât din nou.
În a treia zi însă, Șeitan a schimbat tactica: l-a lăudat pe tânăr pentru forța lui și i-a promis că, drept răsplată pentru credința și apropierea lui de Allah subhanahu wa taala, va găsi în fiecare zi un galben de aur sub pernă. de o săptămână, tânărul a găsit banii exact așa cum îi promisese Șeitan. După aceste zile, diavolul i s-a arătat din nou și l-a provocat la o nouă luptă. Tânărul a rostit iarăși „Bismillah, Ya Allah!”, însă de această dată a fost doborât cu ușurință de Șeitan. Oare ce l-a schimbat pe acest tânăr într-un timp atât de scurt? Răspunsul este simplu: acum, el nu mai lupta doar de dragul lui Allah subhanahu wa taala, ci din teama de a nu pierde galbenii de aur. Această pildă scoate în evidență importanța intenției (niyyah) – atât la începutul unei acțiuni, cât și pe parcursul sau la finalul ei. Mândria născută din lauda propriilor fapte duce la pierderea răsplății pentru faptele bune, iar Allah subhanahu wa taala a interzis cu desăvârșire mândria.
Povestea
lui Muhammad Metwalli al-Sha'rawi, savant și jurist musulman.¹
_________________________
¹ Consultați Surat Al Hujurat 49:11
Comentarii
Trimiteți un comentariu