Bismillahir Rahmanir Rahim!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah
Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință
sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile
Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult
şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va
putea împotrivi.
Spune
Allah Preaînaltul în Sfântul Coran pogorât:
O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică
de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din
viaţă decât fiind musulmani! O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru
care v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei
şi care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi femei! Fiți cu
frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți
cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor
peste voi [Raqib]!
O, voi cei care credeți! Fiți cu frică
de Allah, așa cum se cuvine să fie frica de El. (3:102)
Deci, fiți cu frică de Allah atâta cât
puteți. (64:16)
O, voi cei care credeți! Fiți cu frică
de Allah și spuneți vorbe adevărate. (33:70)
O, voi cei care credeți! Dacă sunteți
cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă un Îndreptar și vă va șterge vouă
faptele rele și vă va ierta, căci Allah este dătător de har
nemărginit. (8:29)
Ce este credința (iman) și cum
putem reuși să ”creștem” această credință ?
Savanții de dinaintea noastră au spus despre
credință că este acea afirmație verbală (mărturisirea de credință), care
trebuie să prindă rădăcini în inimile noastre și să se reflecte mai apoi în
faptele noastre. Credința crește prin împlinirea faptelor bune și scade prin
împlinirea păcatelor. Toți oamenii sunt credincioși prin diferite forme, fie că
unii cred în Allah (Dumnezeu), fie că alții cred în altceva, însă și aceștia au
o formă de credință, deoarece Allah subhanahu wa taala, atunci când a creat
omul, l-a ”formatat” să aibă credință: „Şi când Domnul Tău a scos urmaşi
din fiii lui Adam, din coastele lor, şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi,
[zicându-le]: „Nu sunt Eu Domnul vostru?”, au răspuns ei: „Ba da, facem
mărturie!”, pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: Noi am fost fără
grijă de aceasta!”. (7:172) Și aceasta este forma primară a
credinței. Toate suflete create de Allah subhanahu wa taala și-au declarat
atunci credința și l-au ales pe el Preaînaltul Ca Domn și Creator al tututor
oamenilor.
Allah Preaînaltul îi întreabă pe oameni în Sfântul
Coran: ”...ce ați făcut voi pentru ca această credință să crească ?”
De-a lungul vieții, credința unui om scade uneori,
iar alteori crește. Profetul Muhammed ﷺ a
spus: "Credința va rămâne înrădăcinată în sufletul omului şi se va
toci! Îi cer lui Allah ca această credință să se reînnoiască!" (hadis
relatat de Tabarani şi autentificat de Al Albani)
Companionii l-au întrebat pe profetul
Muhammed ﷺ cum ar putea
să-și reînnoiască credința, iar el ﷺ i-a
îndemnat să facă dua (rugă): "Cereți-i lui Allah să va reînnoiască
credința! Reînnoiți-vă credința spunând ” La ilaha illa Allah” (Nu există
altă divinitate în afară de Allah)”.
Dragi frați și surori, cu toții am observat că
atunci când mergem la Pelerinaj (Hajj) sau se apropie Ramadanul, când citim din
Coran sau ne rugăm, când ascultăm khutba (predica), credința din inima noastră
crește și ne întrecem în împlinirea faptelor bune, nu-i așa? Însă atunci când
toate acestea au trecut, ne întoarcem la cele lumești, și nu aceasta este
problema, căci este ceva normal să revenim la lucrurile lumești, problema
intervine atunci când anumite lucruri lumești ne determină să împlinim păcate.
Dacă nivelul credinței noastre va scădea într-atât de mult încât să ajungem să
nu mai împlinim ceea ce Allah subhanahu wa taala ne-a poruncit, înseamnă că
avem deja o mare problemă.
Vom enumera în continuare câteva dintre cele mai
importante lucruri pe care le putem pune în practică pentru a ne ”crește”
credința:
1. Citirea Coranului
- citirea obișnuită, prin care ne rugăm
la Allah subhanahu wa taala - fiecare literă citită va primi o răsplată
înmulțită cu zece: Ibn Mas'ud (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că
Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a
zis: Dacă cineva recită o literă din Cartea lui Allah, el va primi în dar
o virtute, iar o virtute primește o răsplatã înzecită. Nu spun că ALM este o
literă, dar Alif (A) este o literă, Lam (L) este o literă și Mim (M) este o
literă. (Tirmizi)
- citirea prin care ”luăm aminte” la
ceea ce citim, adică înțelegerea și conștientizarea a ceea ce citim. Coranul nu
este o carte obișnuită, nu a fost trimis pentru a fi citit precum un roman sau
o carte de poezii, este o Carte ce trebuie citită, înțeleasă, simțită,
conștientizată și pusă în practică; chiar dacă nu înțelegem limba arabă, există
traduceri ale sensurilor Coranului în mai multe limbi și avem posibilitatea de
a citi în limba română pentru a înțelege și conștientiza ceea ce Allah
Preaînaltul vrea de la noi și pentru a putea pune în practică
poruncile divine.
Profetul Muhammed ﷺ simțea,
înțelegea și trăia versetele coranice. El ﷺ s-a
rugat odată o noapte întreagă recitând un singur verset ”Dacă Tu îi vei
pedepsi, ei nu sunt decât robii Tăi! Dacă Tu îi vei ierta, Tu ești Milosul
Milostivul!”
De asemenea, într-un alt hadis se relatează: ”Umayr
și cu mine am mers la Aișa (Allah să fie mulțumit de ea!)), iar Umayr a
întrebat-o: ”Spune-ne despre cel mai uimitor lucru pe care l-ai vazut la
Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). ”Ea a
început să plângă și a zis: ”Într-o noapte el era cu mine și mi-a spus:’O,
Aișa, lasă-mă singur ca să mă pot dedica în această noapte Stapânului Meu.” Ea
a spus: ”I-am răspuns: ”O, Mesager al lui Allah - pe Allah - cu adevărat iubesc
să fiu aproape de tine și iubesc ceea ce te face fericit.’ Ea spus: ’El s-a
ridicat și a început să se roage, iar apoi a început să plângă până când barba
lui s-a udat, și a plâns până când veșmântul său s-a udat, și a plâns până când
podeaua s-a udat. Apoi Bilal a venit să-l cheme pentru Rugăciune și l-a găsit
plângând. L-a găsit plângând și i-a spus: ”O, Mesager al lui Allah! Tu suferi
astfel, în timp ce ți-au fost iertate greșelile tale trecute și viitoare? El a
răspuns: ”Atunci, să nu fiu eu un slujitor recunoscator? În noaptea aceasta un
Verset mi-a fost revelat și vai de cel care îl recită si nu reflectă asupra
lui: “În facerea cerurilor și a pământului, în schimbarea nopții și
zilei..” (2:164)
2. Cunoașterea lui Allah
subhanahu wa taala
Trebuie să-l cunoaștem pe Allah subhanahu wa taala.
Cum?
- citind Coranul;
- cunoscând, învățând și înțelegând cele 99 de nume
ale lui Allah Preaînaltul prin care s-a descris pe El însuși: ”Allah are
nouăzeci și nouă de Nume; oricine crede în înțelesul lor și acționează în
conformitate, va intra în Paradis. (Bukhari)
اللَّهُ لَا إِلَٰهَ
إِلَّا هُوَ ۖ لَهُ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَىٰ - Allah! Nu există altă
divinitate în afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase!
3. Cunoașterea - Studierea
islamului și a vieții profetului Muhammed ﷺ și
a companionilor
Nu putem fi buni credincioși dacă nu știm ce este
halal și ce este haram, iar pentru acest lucru trebuie să ne cunoaștem propria
religie, să studiem, să învățăm ce înseamnă islamul. Nu putem fi buni musulmani
atât timp cât nu ne îndepărtăm de haram și nu îi ajutăm și pe ceilalți să se
îndepărteze de păcate.
Profetul Muhammed ﷺ a
vorbit despre acel om care purta haine ponosite și ridica mâinile rugându-se la
Allah Preaînaltul: ”... Atunci el a pomenit despre acela ce
călătorește mult, părul lui este încâlcit și acoperit de praf. El își ridică
mâinile către cer și astfel se roagă: ”O, Doamne!” Dar hrana
lui este din haram, băutura lui este nelegiuită, veșmintele lui sunt din haram,
și atunci cum să i se răspundă acestuia? Contează foarte mult ca
hrana, băutura, îmbrăcămintea noastră să fie obținute prin muncă cinstită,
permisă (halal), de asemenea, orice faptă împlinită să fie dintre cele permise,
pentru ca noi să putem reuși să ”creștem” în credință.
أَمَّنْ هُوَ قَانِتٌ
آنَاءَ اللَّيْلِ سَاجِدًا وَقَائِمًا يَحْذَرُ الْآخِرَةَ وَيَرْجُو رَحْمَةَ
رَبِّهِ ۗ قُلْ هَلْ يَسْتَوِي الَّذِينَ يَعْلَمُونَ وَالَّذِينَ لَا يَعْلَمُونَ
ۗ إِنَّمَا يَتَذَكَّرُ أُولُو الْأَلْبَابِ
Oare acela care petrece timpul nopţii în rugăciuni,
prosternându-se şi stând în picioare, este cu teamă de Ziua de Apoi şi Îl roagă
de îndurare pe Domnul său? Spune: “Oare sunt egali cei care ştiu cu aceia care
nu ştiu?” Însă numai aceia care au minte, trag învăţăminte. (39:9)
4. Zikr (pomenirea lui Allah
subhanahu wa taala)
Pomenirea lui Allah Preaînaltul nu constă doar în
exprimarea verbală a expresiilor ” „SubhanAllah” (slavă lui
Allah), „Elhamdulillah” (laudă lui Allah), „La ilaha illa
Allah” (nu există altă divinitate în afară de Allah) sau „Allahu akbar” (Allah
este Cel mai Mare), ci, în același timp, în conștientizarea binecuvântărilor cu
care Allah subhanahu wa taala ne-a înzestrat și mulțumirea pentru toate aceste
daruri. Pomenirea constă și în fapte, de exemplu, dacă Allah Preaînaltul ne-a
dăruit cunoaștere, știință, noi trebuie să o împărtășim cu ceilalți,
care nu au fost la fel de înzestrați, dacă ne-a dăruit bogăție, trebuie să o
împărțim cu cei nevoiași etc. Însuși profetul Muhammed ﷺ a spus: ”Nu Te pot lăuda îndeajuns precum Tu meriți.
Tu ești precum Tu Te-ai lăudat pe Tine însuți.” (Muslim)
5. Împlinirea faptelor bune
Orice faptă bună împlinită de om duce la ”creșterea”
credinței, iar orice păcat împlinit de om duce la ”scăderea” sau chiar
pierderea credinței.
Într-o zi profetul Muhammed i-a întrebat pe
companioni: ”Cine a dat de mâncare oamenilor nevoiași?”, ”Cine a
îndiminețat ținând post?” Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!) a
răspuns: ”Eu, o, Trimis al lui Allah.” Apoi i-a întrebat: ”Cine a
participat azi la salat al-janaza (rugăciunea de înmormântare)? Abu Bakr
(Allah să fie mulțumit de el!) a răspuns: ”Eu, o, Trimis al lui Allah.” La
ultima întrebare ”Cine a vizitat azi un bolnav?”, Abu Bakr (Allah să fie
mulțumit de el!) a răspuns: ”Eu, o, Trimis al lui Allah.” Toate acestea
sunt fapte bune pe care Allah subhanahu wa taala le va răsplăti. Profetul
Muhammed ﷺ a spus că cine
iubește să împlinească fapte bune și are voința și puterea să împlinească toate
aceste patru fapte într-o zi, va intra în Paradis.
6. Să ne gândim la Ziua de Apoi
الَّذِينَ يُؤْمِنُونَ بِالْغَيْبِ
وَيُقِيمُونَ الصَّلَاةَ وَمِمَّا رَزَقْنَاهُمْ يُنْفِقُونَ
Care cred în cele nevăzute şi plinesc Rugăciunea
[As-Salat] şi din ceea ce le-am dăruit fac milostenie.
وَالَّذِينَ يُؤْمِنُونَ
بِمَا أُنْزِلَ إِلَيْكَ وَمَا أُنْزِلَ مِنْ قَبْلِكَ وَبِالْآخِرَةِ هُمْ
يُوقِنُونَ
Şi care cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie şi în
ceea ce a fost pogorât înaintea ta şi în Viaţa de Apoi ei se încred. (2:3, 4)
Să credem în ghaib (nevăzut) face parte din credința
noastră, să ne gândim la Ziua de Apoi, la Hisab (Socoteala), la Mahșar (Locul
adunării pentru Judecata de Apoi), la Jannah (Paradis) și Nar (Foc), toate
acestea vor duce la ”creșterea” credinței noastre.
7. Dawa ila Allah (Chemarea la
Allah)
Nu este de ajuns ca noi să fim musulmani cu numele
și atât, noi nu avem voie să fim singuri în Paradis, ci trebuie să îi chemăm și
pe cei din jurul nostru (soțul, soția, copiii, rudele, prietenii etc.), așa cum
Allah Preaînaltul spune în Sfântul Coran:
وَمَنْ أَحْسَنُ قَوْلًا
مِمَّنْ دَعَا إِلَى اللَّهِ وَعَمِلَ صَالِحًا وَقَالَ إِنَّنِي مِنَ
الْمُسْلِمِينَ
Şi cine spune vorbe mai frumoase decât acela care
cheamă la Allah, săvârşeşte faptă bună şi zice: "Eu sunt dintre
musulmani"? (41:33)
8. Îndepărtarea de păcate și de
cei păcătoși și apropierea de cei evlavioși și cei care împlinesc fapte bune
Motivul pentru care ajungem de cele mai multe ori să
împlinim păcate constă în faptul că stăm printre oameni care ”ne trag în jos”
și trebuie să conștientizăm această situație pentru a ne putea îndepărta de
aceștia. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să ne debarasăm, să renunțăm la
acești oameni, dimpotrivă, avem obligația să îi chemăm la credință, la calea
lui Allah Preaînaltul și să nu închidem niciodată această poartă.
9. Desconsiderarea lucrurilor
trecătoare și reconsiderarea lucrurilor care contează
Când omul intră în contact cu lucrurile lumești
începe să le acorde importanță, să și le dorească și apoi încearcă să obțină
aceste lucruri pe căi interzise. De fapt, trebuie să conștientizăm că toate
aceste pofte lumești sunt trecătoare, ele nu vor exista pe acest pământ decât
atât timp cât noi vom trăi, iar viața lumească este, de asemenea, efemeră. Vom
părăsi într-un final această lume și vom lăsa în urmă aceste plăceri lumești,
așa cum le-am găsit, însă ceea ce contează este ceea ce vom lăsa în urma
noastră, și anume faptele bune - sadaqa continuă (transmiterea științei,
susținerea financiară a copiilor nevoiași pentru ca aceștia să poată merge la
școală, susținerea financiară a unui centru islamic etc.).
10. Dua (Ruga)
Dua este considerată ca fiind cel mai important
element și cea mai puternică ”armă” a credinciosului. Când se oferă sadaqa,
oameni pot fi inegali, deoarece unul are posibilitatea să dăruiască mai mult,
iar altul mai puțin, însă dua (ruga) ne face pe toți egali. Dua este elementul
care poată să facă minuni, așa cum spune profetul Muhammed ﷺ : ”Nu schimbă nimic destinul
decât dua (ruga)”. Trebuie să conștientizăm puterea rugii și să facem dua
oricând, în timpul zilei, în timpul nopții, când plouă sau în timpul prosternării
(sejde), atunci când suntem cel mai aproape de Allah subhanahu wa taala, să
facem dua în timpul dintre rugăciunea colectivă de vineri (salat-ul Jumah) și
rugăciunea de după amiază (Asr), pentru că în acest timp Allah subhanahu wa
taala răspunde tuturor rugilor.
Să nu desconsiderăm niciodată puterea rugii (dua),
deoarece Allah subhanahu wa taala a spus ”Eu răspund celor care Mă
cheamă...” și să ne străduim să facem în așa fel încât această rugă
(dua) să fie acceptată, cu voia lui Allah.
Predica de vineri
Profesor
Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textuală și editare text
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu