Surat Al 'Imran 3:185, 186


Bismillahir  Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

 

كُلُّ نَفْسٍ ذَائِقَةُ الْمَوْتِ ۗ وَإِنَّمَا تُوَفَّوْنَ أُجُورَكُمْ يَوْمَ الْقِيَامَةِ ۖ فَمَنْ زُحْزِحَ عَنِ النَّارِ وَأُدْخِلَ الْجَنَّةَ فَقَدْ فَازَ ۗ وَمَا الْحَيَاةُ الدُّنْيَا إِلَّا مَتَاعُ الْغُرُورِ

185. Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi [întreaga] voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.

Ori de câte ori necredincioșii au spus despre profetul Muhammed că este impostor (vezi versetul 184), Allah subhanahu wa taala a trimis elemente incontestabile ale adevărului, menite să le deschidă ochii și mintea. Aceste elemente sunt universal valabile pentru toți oamenii, din toate timpurile și până în Ziua de Apoi. Versetul de față conține patru asemenea adevăruri de care oamenii ar trebui să țină cont în fiecare clipă a vieții lor:

1. Fiecare suflet va gusta moartea

Ce înseamnă moartea?

Din punct de vedere medical: Moartea înseamnă încetarea completă și definitivă a vieții și a funcțiilor vitale, odată cu oprirea definitivă a oricărei activități cerebrale.

Din punct de vedere islamic: Moartea reprezintă ieșirea sufletului din trupul omului.

Atunci când spune „fiecare suflet”, acest verset nu se referă doar la oameni, ci la absolut toate creațiile cărora Allah subhanahu wa taala le-a insuflat viață (animale, plante, jinni) și chiar la acest univers, deoarece tot ceea ce este destinat pieirii va avea ca final moartea.

De ce a folosit Allah subhanahu wa taala verbul „va gusta moartea” și nu a spus „va avea parte de moarte” sau „va fi sortit morții”?

·        Din punct de vedere islamic, ieșirea sufletului din trup începe de la segmentele inferioare ale membrelor către cavitatea bucală, prin care părăsește corpul uman.

·        Un element comun, incontestabil, al tuturor creațiilor lui Allah Preaînaltul este hrana (gustul).

·        Moartea este unica certitudine din viața omului care nu poate fi contestată. Ea reprezintă trecerea sufletului de la un stadiu de viață la altul, deși există ideologii care i-au dat o cu totul altă semnificație, precum reîncarnarea sau ideea sfârșitului definitiv (absența Vieții de Apoi).

2. Cu siguranță oamenii vor primi în Ziua de Apoi întreaga răsplată a faptelor din această viață

După ce Allah subhanahu wa taala ne arată că moartea este o certitudine, ne pune în față și o responsabilitate: responsabilitatea propriilor fapte. Vom da socoteală pentru tot ceea ce am împlinit în această viață. Absolut toate faptele vor fi înregistrate, fie că sunt bune sau rele, mici sau mari, obligatorii, permise sau interzise.

Unii oameni își doresc răsplata faptelor imediat, în această viață, însă cei care împlinesc fapte doar de dragul lui Allah subhanahu wa taala nu așteaptă răsplată de la oameni în această lume, ci de la Allah Preaînaltul, în Ziua de Apoi. Vom primi răsplată pentru faptele noastre atunci când acestea sunt împlinite doar de dragul Lui Preaînaltul. Când Allah subhanahu wa taala spune că oamenii își vor primi răsplata pe deplin în Ziua de Apoi, nimeni nu ar trebui să aibă vreo îndoială asupra acestei afirmații; trebuie să credem că acest lucru este o certitudine la fel ca moartea.

3. Cel cu adevărat învingător va fi cel ce va scăpa de focurile iadului și va intra în Paradis

Cine va fi îndepărtat de focurile iadului? Ce trebuie să facem pentru a dobândi adevărata izbândă și ce înseamnă ea?

Izbânda înseamnă reușita, succesul deplin al unui om într-o anumită acțiune sau domeniu, dobândit prin efort deosebit și constant, în pofida tuturor greutăților pe care a trebuit să le întâmpine pentru a realiza acel lucru.

Adevărata reușită a unui om înseamnă ca el să își păstreze credința și să împlinească atât de multe fapte bune încât, datorită acestora, să fie îndepărtat de focurile iadului și primit în Paradis. Cu siguranță, credința va fi cea care ne va îndepărta de focurile iadului și ne va introduce în Grădinile Paradisului.

Pentru a dobândi izbânda, trebuie să împlinim actele de adorare obligatorii și toate celelalte prescripții divine, să săvârșim cât mai multe fapte bune. Acest drum poate părea ușor sau anevoios la prima vedere, însă greu nu înseamnă imposibil. Ori de câte ori ni se pare dificil să împlinim un lucru, Allah subhanahu wa taala trimite o ușurare; orice pas făcut pe calea lui Allah va fi însoțit de ușurarea poverii. Trebuie doar să ne îndreptăm către Allah și să vrem să facem primul pas; Allah subhanahu wa taala nu îi va îndepărta pe oamenii care pășesc pe calea Lui Preaînaltul, ci le va ușura această cale.

4. Această viață lumească este trecătoare

Allah subhanahu wa taala ne arată natura temporară a acestei vieți. Toate lucrurile din această lume sunt amăgitoare și trecătoare, însă unii oameni își pierd viața, credința, averea sau persoanele dragi doar pentru a câștiga un lucru efemer. Nu trebuie să permitem ca aceste amăgiri să ne îndepărteze de adevăratul scop al existenței, și anume acela de a-L mulțumi pe Allah subhanahu wa taala.

Mulțumindu-L pe Allah Preaînaltul, vom primi răsplată, iar această răsplată este, de fapt, adevărata plăcere pe care omul o caută în viață și singurul lucru cu adevărat folositor.

 

 

186. Veţi fi încercaţi [în privinţa] bunurilor voastre şi [în privinţa] sufletelor voastre. Veţi auzi de la cei cărora Cartea le-a fost dăruită mai înaintea voastră şi de la idolatri multe sudălmi. Iar dacă sunteţi răbdători şi sunteţi evlavioşi [cu siguranţă] acesta este unul dintre lucrurile cele mai de preţ.

„Veţi fi încercaţi [în privinţa] bunurilor voastre şi [în privinţa] sufletelor voastre.” – cuvântul „ibtila” din limba arabă înseamnă „încercare”. Când Allah subhanahu wa taala folosește acest termen pentru a exprima încercarea, înseamnă că acestui cuvânt i s-au atribuit deja toate elementele de întărire ale tewhid-ului care există în limba arabă: lam-ul tewhid și nun-at-tewhid. În limba arabă, un verb la timpul prezent se poate întări cu aceste două elemente pentru a indica certitudinea acțiunii ce urmează să aibă loc, însemnând: „cu siguranță, veți fi încercați...”.

Iată modurile prin care Allah subhanahu wa taala îi încearcă pe oameni:

Încercarea materială

Ești mulțumit sau nemulțumit cu ceea ce te-a binecuvântat Allah Preaînaltul? Dacă vom fi mulțumiți, înseamnă că am trecut de această încercare.

Cum dăruiești celorlalți din aceste bunuri cu care ai fost binecuvântat? Ai oferit sadaqa, ai plătit zekat-ul?

Allah Preaînaltul îți dăruiește binecuvântări (avere, știință, putere, sănătate și multe alte binecuvântări) pentru a vedea ce faci cu ele. De asemenea, Allah subhanahu wa taala te încearcă cu necazuri și sărăcie pentru a vedea cum te comporți, dacă ești mulțumit și ai răbdare. În ambele cazuri va câștiga cel credincios, așa cum spune profetul Muhammed într-o relatare: Abu Yahya Suhaib ibn Sinan (Allah să-l aibă în mila Sa) a povestit că profetul Muhammed a zis: „Ce minunată este starea unui slujitor credincios; el reușește în toate lucrurile și numai el are parte de starea aceasta. Dacă este cuprins de bunăstare, el își arată recunoștința față de Allah și acest lucru îi face bine; iar dacă îl lovește nenorocirea, el îndură cu răbdare și aceasta îi face și mai bine.” (Muslim)

 

Încercarea imaterială (sufletească)

Cum ne poate încerca Allah subhanahu wa taala sufletul? Prin grija față de intențiile și faptele inimii:

·        Pentru a ține post îți trebuie răbdare, astfel că răbdarea devine o încercare. Nu poți da sau lua răbdare de la altă persoană.

 

·        Iubirea și ura vin din suflet și nu le poți cumpăra sau șterge. Prin urmare, Allah subhanahu wa taala a pus acest suflet să fie astfel încercat.

 

·        Unele lucruri permise și interzise sunt, de asemenea, o încercare a sufletului, de fapt a faptelor inimii. De exemplu, dacă inima iubește ceea ce este frumos, va primi răsplată, însă dacă inima iubește ceea ce este haram, va rămâne la un pas de ceea ce este interzis până în momentul în care acel lucru haram este exteriorizat prin fapte.

Cât de milos este Allah subhanahu wa taala!

Profetul Muhammed a spus: „Allah a înregistrat faptele bune și rele și le-a făcut clare. Oricine intenționează să împlinească o faptă bună și nu o face, Allah i-o va înregistra ca pe o faptă bună completă. Dacă intenționează să o împlinească și o și împlinește, atunci Allah Gloriosul i-o va înregistra ca zece fapte bune până la șapte sute sau chiar mai mult. Dacă intenționează să facă o faptă rea și nu o face, atunci Allah i-o va înregistra ca pe o faptă bună completă. Iar dacă o face, atunci Allah i-o va înregistra ca pe o singură faptă rea.” (Bukhari)

- „Veţi auzi de la cei cărora Cartea le-a fost dăruită mai înaintea voastră şi de la idolatri multe sudălmi.” – rolul unui credincios este de a nu da ascultare vorbelor rău intenționate ale oamenilor. Acest lucru nu înseamnă totuși că trebuie să tacă în cazul în care aude diverse insulte la adresa lui Allah Preaînaltul, a Profetului sau a Coranului. Dacă nu poate vorbi, cel mai mic lucru pe care îl poate face este să se ridice și să plece din grupul respectiv.

Companionii (Allah să fie mulțumit de ei) se supărau foarte tare atunci când auzeau diferite insulte la adresa Profetului , însă acesta niciodată nu a răspuns folosind un limbaj vulgar sau cuvinte obscene. Întotdeauna vor exista oameni care vor urî dreptatea și adevărul și vor vorbi urât despre islam, însă, în asemenea situații, musulmanul trebuie să dea dovadă de cel mai bun caracter, de cumpătare, răbdare și să se gândească înainte de a întreprinde vreo acțiune dacă acea faptă va duce la ceva bun sau la ceva rău.

„Cheia” cu ajutorul căreia vom putea reuși să trecem cu bine de această viață

„Iar dacă sunteţi răbdători şi sunteţi evlavioşi [cu siguranţă] acesta este unul dintre lucrurile cele mai de preţ.” – aceasta este cheia încercărilor exterioare și interioare, precum și a vorbelor urâte la adresa islamului: răbdarea și evlavia.

De ce răbdare și evlavie?

Deoarece motivul răbdării contează foarte mult. Uneori omul nu rabdă din credință, ci pentru că știe sau speră că într-un final o să fie mai bine. Răbdarea cu credință va scoate însă la iveală lucruri pe care nimeni nu le-ar fi putut concepe dinainte. Răbdarea deja formată a unui om poate atinge doar un anumit nivel, însă cine rabdă pentru credință va atinge cel mai înalt nivel al evlaviei, iar Allah subhanahu wa taala îl sau o va ajuta în acest sens.

 

Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou


Comentarii