Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua
de Apoi!
181. Allah a auzit vorbele acelora care au zis: “Allah este
sărac, iar noi suntem bogaţi”. Vom scrie ceea ce au zis
ei, precum şi omorârea de către ei a profeţilor pe nedrept şi Noi le vom
zice: “Gustaţi chinul văpăii!”.
Motivul de revelare al
acestui verset este o întâmplare trăită de cel mai apropiat companion al
profetului Muhammed ﷺ, și anume Abu Bakr
Al-Siddiq (Allah să fie mulțumit de el).
Ibn Abbas a spus că
într-o zi Abu Bakr a intrat într-un loc de adunare a iudeilor și a găsit mai
mulți evrei strânși în jurul unui rabin mai mare de-al lor, numit Fanhaş ben
Azura'. Atunci Abu Bakr i-a zis lui Fanhaş: Vai ție! Fii cu frică de Allah și
primește Islamul! Jur pe Allah că tu știi că Muhammed este un trimis al lui
Allah, care vă aduce adevărul de la El, fiindcă el este pomenit în Tora și în
Evanghelie. Dar Fanhaș i-a răspuns: Noi nu avem, o, Abu Bakr, nicio nevoie la
Allah împotriva sărăciei, fiindcă noi îl socotim pe El sărac. Noi nu avem
nevoie să ne rugăm de El, așa cum vă rugați voi. Noi suntem mai bogați decât
El.
Auzind acestea, Abu
Bakr s-a înfuriat și i-a dat o lovitură puternică peste față lui Fanhaș,
zicându-i: Jur pe Cel în mâna căruia se află sufletul meu că, dacă nu ar fi
legământul dintre noi și tine, ți-aș reteza gâtul, dușman al lui Allah!
Fanhaș s-a dus la
Profet ﷺ și i-a zis: O, Muhammed, uite ce mi-a
făcut prietenul tău! Profetul ﷺ l-a întrebat pe Abu
Bakr: Ce te-a împins să faci ceea ce ai făcut, Abu Bakr? Iar acesta i-a
răspuns: Dușmanul lui Allah a rostit vorbe grele! A pretins că Allah este sărac
și că ei sunt bogați. Atunci m-am înfuriat pentru Allah și l-am plesnit peste
față! Fanhaș a tăgăduit spusele lui Abu Bakr, iar atunci Allah subhanahu wa
taala a revelat acest verset, respingând minciunile lui Fanhaș și socotind
adevărat ceea ce a spus Abu Bakr.
Allah subhanahu wa
taala a spus că va înregistra ceea ce au zis cei din Banu Israil - „Vom
scrie ceea ce au zis ei” - și le va cere socoteală pentru aceste vorbe,
precum și pentru omorârea profeților pe nedrept. De-a lungul istoriei au fost
trimiși foarte mulți profeți în comunitatea Banu Israil, însă au fost
considerați mincinoși și asupra lor s-au întreprins mai multe tentative de
omor, unii dintre ei fiind chiar uciși.
Răspunsul retoric al
lui Allah subhanahu wa taala la faptele acestora și ale tuturor celor care
ajung să împlinească fapte rele și atrocități ce nu fac parte din nicio religie
este: „Gustaţi chinul văpăii!”.
182. Aceasta pentru ceea ce au săvârşit mâinile voastre mai
înainte, pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi].
Deși se adresează
comunității Banu Israil, acest verset este unul generic, fiind valabil pentru
întreaga omenire.
De ce, atunci când a
făcut referire la păcate, Allah subhanahu wa taala a pomenit doar mâinile,
spunând: „pentru ceea ce au săvârșit mâinile voastre”? Fiindcă cele mai multe
și grave păcate se împlinesc cu mâinile, însă, așa cum am amintit și în alte
lecții, atunci când în Sfântul Coran se vorbește doar despre o parte a unui
lucru, se are în vedere întregul. De exemplu, nu putem spune că atunci când se
împlinește un păcat cu ochii, gura sau urechile, nu este haram pentru că nu s-a
împlinit cu mâinile.
- „pentru că Allah
nu este nedrept cu robii [Săi]” – indiferent că unii oameni recunosc sau
nu, toți suntem creația și robii lui Allah subhanahu wa taala. Toți oamenii vor
da socoteală în Ziua Judecății, indiferent cărei religii sau ideologii aparțin.
Allah Preaînaltul nu va fi nedrept cu nimeni și acest lucru ar trebui să ne
insufle o încredere nestrămutată.
Din păcate, mulți
oameni pun la îndoială această dreptate absolută a lui Allah prin întrebarea
„De ce?”. Nu de puține ori auzim despre un necaz sau o nenorocire ce s-a abătut
asupra unei persoane sau asupra unei comunități și întrebarea: „De ce Allah este
nedrept și a permis să se întâmple acea nenorocire?”. Allah nu este nedrept cu
nimeni, iar necazul, nenorocirea sau greutatea despre care am amintit sunt doar
încercări prin care oamenii sunt testați. Iar dacă există credință, încredere
și răbdare, Allah Preaînaltul le va dărui acestora puterea de a trece prin
aceste încercări.
183. Acelora care au zis: “Allah ne-a poruncit să nu credem
într-un trimis până ce el nu va aduce o jertfă pe care
s-o mistuie focul” spune-le: “V-au venit trimişi
înainte de mine cu semne învederate şi cu ceea ce aţi zis voi. De ce i-aţi
omorât, dacă sunteţi iubitori de adevăr?”
Prin acest verset ne
întoarcem la întâmplarea care a fost motivul de revelare al versetului 181.
Aceiași oameni din comunitatea Banu Israil, care au spus despre Allah subhanahu
wa taala că este sărac, au susținut atunci că Allah le-a poruncit să nu creadă
în vreun profet până când acesta nu le va aduce ca dovadă a profeției o jertfă
mistuită de focul din cer. Ca răspuns la această afirmație, Allah subhanahu wa
taala îl îndeamnă pe profetul Muhammed ﷺ
să le adreseze o întrebare retorică: „V-au venit trimişi înainte de mine cu
semne învederate şi cu ceea ce aţi zis voi. De ce i-aţi omorât, dacă sunteţi
iubitori de adevăr?”.
Dacă privim în urmă, de-a lungul istoriei, toți profeții au răspuns cererilor prin care oamenii le cereau dovezi clare pentru a le accepta mesajul, însă, cu toate acestea, mulți tot au refuzat să creadă.
184. [O, Muhammed,] dacă ei te vor socoti mincinos, şi alţi
trimişi dinaintea ta au fost socotiţi mincinoşi, [deşi] au venit cu semne desluşite, cu psalmi şi cu Cartea cea Luminoasă.
De fiecare dată când
existau discuții între Profet ﷺ și ceilalți membri ai
comunităților din acea vreme (evrei, creștini, diferite triburi), profetul
Muhammed ﷺ se întrista foarte mult din cauză că
aceștia nu voiau să creadă în mesajul său, în profeția sa, în Coran și nu voiau
să accepte islamul. Profetul ﷺ se întrista pentru că
aceștia îl socoteau mincinos, iar acest lucru i se va întâmpla oricărei
persoane care cheamă la adevăr și credință. Întotdeauna vor exista oameni care
cheamă la bine și oameni care cheamă la rău, așa că acest canon al coexistenței
dintre bine și rău nu le este dedicat doar profeților, ci tuturor persoanelor
care vor să facă o schimbare în bine.
Versetul este menit
să-l liniștească pe Profet ﷺ, Allah Preaînaltul
spunându-i că și alți profeți de dinaintea lui au fost socotiți mincinoși.
Profetul Muhammed ﷺ a avut întotdeauna
tăria să treacă peste aceste vorbe și răutăți ale oamenilor necredincioși,
răutăți ce au continuat și după moartea lui, până în zilele noastre. Profetul ﷺ nu s-a supărat niciodată pentru el, însă
s-a supărat pentru credința sa, pentru religia și mesajul pe care fusese
însărcinat să îl transmită și în care unii oameni nu au vrut să creadă.
Întotdeauna a fost milos și iertător față de persoanele care au vorbit urât
despre el, l-au desconsiderat și l-au făcut mincinos.
După cucerirea orașului
Mecca, Profetul ﷺ i-a adunat pe oamenii
din oraș şi le-a spus: „Ce credeți că ar trebui să fac cu voi?”. Aceștia au
răspuns: „Ce este mai bine. Ești un frate generos și fiul unui frate generos.”
Atunci Profetul ﷺ a spus: „Nu veți fi
trași la răspundere astăzi. Mergeți, sunteți liberi.” Acest gest i-a determinat
pe foarte mulţi oameni să accepte islamul. Apoi, Profetul ﷺ s-a întors la Medina.
- „semne desluşite, cu
psalmi şi cu Cartea cea Luminoasă” – acestea sunt diferite miracole cu care au venit
profeții de-a lungul timpului, Psalmii lui David și Tora lui Moise (pacea lui
Allah fie asupra lor).
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu