Pacea și binecuvântarea lui Allah
fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor
care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
181. Allah a auzit vorbele acelora care au zis: “Allah este
sărac, iar noi suntem bogaţi”. Vom scrie ceea ce au zis
ei, precum şi omorârea de către ei a profeţilor pe nedrept şi Noi le vom
zice: “Gustaţi chinul văpăii!”.
Motivul de revelare al acestui verset este o
întâmplare trăită de cel mai apropiat companion al profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!), și anume Abu Bakr Al-Siddiq (Allah să fie mulțumit de el!):
Ibn Abbas a spus: Într‑o zi,
a intrat Abu Bakr într‑un loc de adunare a iudeilor și a găsit mai mulți evrei
strânși în jurul unui rabin mai‑mare de‑al lor, care se numea Fanhaş ben
Azura'. Şi i‑a zis Abu Bakr lui Fanhaş:
Vai ţie! Fii cu frică de Allah și primește Islamul! Jur pe Allah că tu știi că
Muhammed este un trimis al lui Allah, care vă aduce adevărul de la El, fiindcă
el este pomenit în Tora și în Evanghelie. Dar Fanhaș i‑a răspuns: Noi nu avem,
o, Abu Bakr, nici o nevoie la Allah împotriva sărăciei, fiindcă noi Îl socotim
pe El sărac. Noi nu avem nevoie de a ne ruga de El, așa cum vă rugați voi. Noi
suntem mai bogați decât El. Atunci, Abu Bakr s‑a înfuriat și i‑a dat o lovitură
puternică peste față lui Fanhaș, zicându‑i: Jur pe Cel în mâna căruia se află
sufletul meu că, dacă nu ar fi legământul dintre noi și tine, ți‑aș reteza
gâtul, duşman al lui Allah! Fanhaș s‑a dus la Trimisul lui Allah (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și i‑a zis lui: O, Muhammed, uite ce
mi‑a făcut prietenul tău! Și l‑a întrebat Trimisul lui Allah (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pe Abu Bakr: Ce te‑a împins să faci
ceea ce ai făcut, Abu Bakr? Iar acesta i‑a răspuns Trimisului lui Allah:
Dușmanul lui Allah a rostit vorbe grele! A pretins că Allah este sărac și că ei
sunt bogați. Atunci m‑am înfuriat pentru Allah și l-am plesnit peste față!” Fanhaș
a tăgăduit spusele lui Abu Bakr și atunci Allah subhanahu
wa ta'ala revelat acest verset, respingând minciunile lui Fanhaș și
socotind adevărat ceea ce a spus Abu Bakr.
Allah
subhanahu wa ta'ala a spus că va înregistra ceea ce au zis cei din Banu Israil -”Vom scrie ceea
ce au zis ei” - și le va cere socoteală pentru aceste vorbe, precum și
pentru omorârea profeților pe nedrept. De-a lungul istoriei au fost trimiși
foarte mulți Profeți în comunitatea Banu Israil, însă au fost considerați
mincinoși și asupra lor s-au întreprins mai multe tentative de omor, unii
dintre ei fiind chiar uciși.
Răspunsul
retoric al lui Allah subhanahu wa ta'ala la faptele acestora și a tuturor
celor care ajung să împlinească fapte rele și atrocități ce nu fac parte din
nici o religie: “Gustaţi chinul văpăii!”.
182. Aceasta pentru ceea ce au săvârşit mâinile voastre mai
înainte, pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi].
Deși
se adresează comunității Banu Israil,
acest verset este unul generic, fiind valabil pentru întreaga omenire.
De
ce, atunci când a făcut referire la păcate, Allah subhanahu wa ta'ala a pomenit
doar mâinile, spunând: ”pentru ceea ce au săvârșit
mâinile voastre”? Fiindcă cele mai multe și grave păcate se împlinesc cu
mâinile, însă, așa cum am amintit și în alte lecții, atunci când în Sfântul
Coran se vorbește doar despre o parte a unui lucru, se are în vedere întregul;
de exemplu, putem spune că atunci când se împlinește un păcat cu ochii, gura
sau urechile, nu este haram fiindcă nu s-a împlinit cu mâinile?
- pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi]. – indiferent
că unii oameni recunosc sau nu, toți suntem creația și robii lui Allah
subhanahu wa ta'ala; toți oamenii vor da socoteala în Ziua Judecății, indiferent
cărei religii sau ideologii aparțin; Allah Preaînaltul nu va fi nedrept cu
nimeni și acest lucru ar trebui să ne insufle o încredere nestrămutată; din păcate, mulți oameni pun la îndoială această dreptate
absolută a lui Allah prin întrebarea ”De
ce?”. Nu de puține ori auzim despre un necaz sau o nenorocire ce s-a abătut
asupra unei persoane sau asupra unei comunități și întrebarea ”De ce Allah este
nedrept și a permis să se întâmple acea nenorocire?” Allah nu este nedrept cu
nimeni, iar necazul, nenorocirea sau greutatea despre care am amintit, sunt
doar încercări prin care oameni sunt testați, iar dacă există credință,
încredere, răbdare, Allah Preaînaltul le va dărui acestora puterea de a trece prin
aceste încercări.
183. Acelora care au zis: “Allah ne-a poruncit să nu credem
într-un trimis până ce el nu va aduce o jertfă pe care
s-o mistuie focul” spune-le: “V-au venit trimişi
înainte de mine cu semne învederate şi cu ceea ce aţi zis voi. De ce i-aţi
omorât, dacă sunteţi iubitori de adevăr?”
Cu acest verset se revine la întâmplarea ce a
constituit motivul de revelare al versetului 181. Aceeași oameni din
comunitatea Banu Israil, care au spus despre Allah subhanahu wa ta'ala că este
sărac, au mai zis că Allah le-a poruncit să nu creadă în vreun Profet până ce
acesta nu aduce o dovadă a profeției lui, o jertfă pe care să o distrugă focul
din Cer. Ca
urmare a acestei afirmații, Allah subhanahu wa ta'ala îl îndeamnă pe
profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să le răspundă
printr-o întrebare retorică: “V-au venit trimişi
înainte de mine cu semne învederate şi cu ceea ce aţi zis voi. De ce i-aţi
omorât, dacă sunteţi iubitori de adevăr?”
Dacă
privim de-a lungul istoriei toți Profeții au răspuns cererilor prin care
oamenii doreau anumite dovezi ca să creadă în mesajul acestora, însă tot nu au
crezut.
184. [O, Muhammed,] dacă ei te vor socoti mincinos, şi alţi
trimişi dinaintea ta au fost socotiţi mincinoşi, [deşi] au venit cu semne desluşite, cu psalmi şi cu Cartea cea Luminoasă.
De câte ori existau discuții (asemeni celor
relatate de versetele anterioare) între Profet (ﷺ) și ceilalți membrii ai comunităților
existente atunci (evrei, creștini, diferite triburi etc.) profetul Muhammed (ﷺ) se
întrista foarte mult din cauza faptului că aceștia nu voiau să creadă în
mesajul său, în profeția sa, în Coran și nu voiau să accepte islamul. Profetul (ﷺ) se
întrista că aceștia îl socoteau mincinos, iar acest lucru i se va întâmpla
oricărei persoane care cheamă la adevăr și credință. Întotdeauna vor exista
oameni care cheamă la bine și oameni care cheamă la rău, așadar, acest canon al coexistenței dintre
bine și rău nu este dedicat doar Profeților, ci tuturor persoanelor care vor să
facă o schimbare în bine. Versetul este menit să-l liniștească pe Profet (ﷺ),
Allah Preaînaltul spunându-i că și alți Profeți de dinaintea lui au fost
socotiți mincinoși. Profetul Muhammed (ﷺ) a avut întotdeauna tăria să treacă peste
aceste vorbe și răutăți ale oamenilor necredincioși, răutăți ce au continuat și
după moartea lui, până în zilele noastre. Profetul (ﷺ) nu s-a supărat niciodată pentru el, însă
s-a supărat pentru credința sa, pentru religia și mesajul pe care a fost
însărcinat să îl transmită și în care unii oameni nu au vrut să creadă.
Întotdeauna a fost milos și iertător față de persoanele care au vorbit urât
despre el, l-au desconsiderat și l-au făcut mincinos. După cucerirea Meccăi,
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a adunat pe
oamenii din oraș şi le-a spus: „«Ce credeți că ar
trebui să fac cu voi?» Aceștia au răspuns: «Ce este mai bine. Ești un frate
generos și fiul unui frate generos.» Mesagerul lui Allah (Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Nu veți fi trași la răspundere
astăzi. Mergeți, sunteți liberi.»” Acest gest i-a determinat pe foarte mulţi
oameni să accepte islamul. Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!) s-a întors la Medina.
- semne desluşite, cu psalmi şi cu Cartea cea Luminoasă – acestea sunt diferite miracole cu care au
venit Profeții de-a lungul timpului, Psalmii lui David și Tora lui Moise (pacea
lui Allah fie asupra lor!)
Comentarii
Trimiteți un comentariu