Pacea și binecuvântarea lui Allah
fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor
care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
175. Acela este Şeitan, care vă îndeamnă să vă temeţi de
părtaşii săi, dar voi nu vă temeţi de ei! Ci
temeţi-vă de Mine, dacă sunteţi credincioşi!
În
versetul 173, am vorbit despre acele persoane care le spuneau
dreptcredincioșilor că ar trebui să se teamă de armata inamicilor, deoarece
aceasta îi depășea numeric; însă această încercare nu a făcut altceva decât să
le sporească credința. Printre acești dreptcredincioși s-au aflat unii care
s-au lăsat cuprinși de teamă, iar acestora Allah Preaînaltul le spune: „Acela
este Şeitan, care vă îndeamnă să vă temeţi de părtaşii săi” (cei care vă
atacă).
„Părtașii”
lui Șeitan sunt acele persoane care seamănă răutate, invidie și aduc
stricăciune pe pământ; aceștia pot fi musulmani sau nemusulmani, credincioși
sau necredincioși. Așa cum Allah Subhanahu wa Ta'ala lucrează prin oameni, și
Șeitan lucrează prin diferiți indivizi, care sunt părtașii săi. În timp ce unii
oameni își cheamă semenii către Allah Preaînaltul, alții îi atrag către Șeitan,
către lucruri urâte și păcate. Întotdeauna ar trebui să rămânem alături de cei
care ne cheamă la bine și ne îndepărtează de rău. Nu trebuie să îi izolăm pe
cei care îndeamnă la rău, ci, dimpotrivă, trebuie să depunem eforturi pentru
a-i aduce pe drumul cel bun, acest efort putând fi considerat adevăratul Jihad
pe care îl ducem pe acest pământ.
Islamul
ne obligă să dăruim și celorlalți din binele nostru. De asemenea, trebuie să
știm cum să prezentăm acest bine. Totuși, în momentul în care observăm că
efortul nostru nu dă roade, deși ne-am străduit îndelung, ar trebui să ne
distanțăm de acești oameni, deoarece riscăm să cădem pradă acțiunilor pe care
ei le întreprind.
Când
Allah Subhanahu wa Ta'ala le spune oamenilor să nu se teamă de dușmani,
înseamnă că El, Preaînaltul, le va oferi siguranță, liniște și un final bun în
situațiile dificile.
„Ci
temeţi-vă de Mine, dacă sunteţi credincioşi!” — Allah Subhanahu wa Ta'ala ne
indică foarte clar de cine trebuie să ne temem. Noi nu trebuie să urmărim
mulțumirea oamenilor, ci trebuie să ne străduim să obținem mulțumirea lui Allah
Preaînaltul. Observăm că particula „dacă” reprezintă o condiție: un om nu
ajunge să fie pe deplin credincios decât dacă se teme de Allah Preaînaltul.
Credința nu poate fi deplină fără această teamă evlavioasă. Profetul (ﷺ)
a spus: „Nu voi aduna temerea de pe pământ cu temerea din Ziua de Apoi. Cine
are frică de Allah pe pământ și nu săvârșește păcate, se va simți în siguranță
în Ziua de Apoi.”
Un
adevărat credincios va trăi această viață între speranță și teamă: nu va înceta
să săvârșească fapte bune bazându-se pe ideea că Allah îl va ierta doar pentru
că a făcut deja destule, dar nici nu va trăi doar cu groaza că Allah nu îl va
ierta niciodată. El va spera permanent că Allah Preaînaltul îi va accepta
căința, faptele și îl va ierta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu