Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
173.
Acestora cărora lumea le-a spus: “Oamenii s-au adunat împotriva voastră, deci
temeţi-vă de ei!”, credinţa le-a sporit şi au zis ei: “Ne
este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!
Ca și versetul anterior, acest verset a fost revelat cu
ocazia Invaziei de la Hamra’ Al-Asad. Înainte să se retragă din atacul pe
care îl planificaseră asupra Medinei, mecanii în frunte cu Abu Sufian au căutat
totuși o alternativă și au început o propagandă ostilă cu scopul descurajării
armatei musulmane de a-i urmări. Coincidența a făcut ca o caravană ce aparținea
lui ‘Abd Qais să treacă pe acolo, îndreptându-se spre Medina. Conform planului,
Abu Sufian le-a cerut să-i comunice profetului Muhammed (ﷺ) un mesaj din partea sa, în care să-i spună că mecanii își
strânseseră rândurile pentru a-l anihila pe Mesager și pe companionii lui. În
schimb, Abu Sufian a promis ca în anul următor, la forumul de la ‘Ukaz, să le
dea oamenilor din caravană încărcături de stafide. Cei din caravană i-au
transmis Profetului (ﷺ) mesajul la Hamra’ Al-Asad, însă acesta nu a avut nici un
efect negativ asupra lor. Din contră, cuvintele lui Abu Sufian i-a întărit în Credință:
“...și au zis ei: “Ne este de ajuns [ajutorul lui]
Allah și El este cel mai bun ocrotitor al nostru!”
Conform studiilor sociale, în momentul în
care o comunitate este minoritară, devine
mult mai închegată, mai unită, mai tradițională. Deși într-o comunitate
există divizări, ea rămâne mult mai apropiată de conservatorism, de credință și
religie. Medina era un orășel mic, musulmanii erau minoritari și ar fi trebuit
să se teamă când au auzit că armata mecană, care îi depășea cu mult ca număr de
luptători, plănuia să îi anihileze, însă
ei nu s-au temut, dimpotrivă, credința le-a sporit în acele momente și au spus
că ajutorul lui Allah le este de ajuns și Allah Preaînaltul îi va proteja de
dușmani.
În ziua de astăzi, când oamenii au un necaz
caută ajutor și rezolvare oriunde și la oricine în afară de Allah subhanahu wa
taala, iar acest lucru se întâmplă atunci când aceștia au credința slabă. Oare
nu la Allah Preaînaltul ar trebui să caute ajutor un musulman atunci când este
lovit de o nenorocire și mai apoi la oamenii pe care Allah subhanahu wa taala
i-a trimis să îl ajute în rezolvarea diferitelor probleme?
Uneori credința omului sporește atunci când
împlinește fapte bune, alteori când îi vede pe ceilalți că împlinesc fapte
bune, dar credința unui om sporește și atunci când aude că alți oameni îi
doresc răul; atât timp cât există oameni care doresc să se împotrivească
binelui și dreptății, adevărului și credinței, înseamnă că acea credință este
veridică.
Când
cineva se împotrivește drumului pe care l-ai ales, înseamnă că tu ești pe calea
cea bună; când cineva vrea să-ți interzică să faci un lucru pe care tu îl
consideri bun, înseamnă că acel lucru îl deranjează pe Șeitan.
حَسْبُنَا
اللَّهُ وَنِعْمَ الْوَكِيلُ - Hasbunallahu wa ni`mal Wakil' - Ne este de ajuns Allah şi El este Cel mai bun
ocrotitor al nostru!
Nimeni altcineva în afară de Allah subhanahu wa taala nu
ne poate ocroti și ajuta atunci când nenorocirile se abat asupra noastră.
Comentarii
Trimiteți un comentariu