Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
172.
Aceia care au răspuns chemării lui Allah şi a
Trimisului, cu toate că au
fost loviţi, aceia dintre ei care au făcut bine şi au fost cu frică [de
Allah] vor avea mare răsplată.
Acest verset face parte din versetele care
descriu evenimentele din bătălia de la Uhud. Allah subhanahu wa taala a vorbit
în foarte multe versete din acest
capitol despre această bătălie (începând cu versetul 121) deoarece ea a avut
loc la începutul islamului și am descris în lecțiile anterioare mai multe ipostaze
ale acestei confruntări.¹
Prin
urmare, în contextul acestor întâmplări, Allah le spune musulmanilor că cei
care au trecut prin momente crâncene în
această bătălie și au dat ascultare lui Allah şi Trimisului
Său, vor primi o mare răsplată.
Contextul
revelării - Invazia de la Hamra’ Al-Asad
După întoarcerea lor de la Uhud, musulmanii nu și-au petrecut noaptea în liniște, deși erau frânți de oboseală. Ei au păzit toată noaptea intrările și ieșirile din Medina deoarece auziseră că Abu Sufian împreună cu armata sa voiau să atace Medina. Îl păzeau mai ales pe Mesagerul lui Allah (ﷺ). Profetul ( ﷺ) și-a chemat oamenii și le-a poruncit să meargă să-i înfrunte pe dușmanii islamului. Acest lucru se întâmpla în dimineața zilei următoare după Uhud, duminică, 8 Șawwal. El a spus: "Nimeni nu va merge la luptă, cu excepția celor ce au participat deja în lupta de la Uhud”. ‘Abdullah bin Ubai a spus: “Vreau să merg cu voi”, însă Profetul (ﷺ) a spus: “Nu!” Deși musulmanii sufereau mult și erau foarte neliniștiți, au răspuns pozitiv chemării sale. Musulmanii au mărșăluit până când au ajuns într-un loc numit Hamra’ Al-Asad, cam la opt mile distanță de Medina și și-au ridicat tabăra acolo. Acesta a fost locul în care Ma’bad bin Abu Ma’bad a venit la Mesagerul lui Allah și a mărturisit islamul. El a spus: “O, Muhammed! Pe Allah, ne pare foarte rău pentru ceea ce ți s-a întâmplat ție și tovarășilor tăi. Sperăm sincer să nu suferiți din nou”. Atunci, Profetul a sugerat ca el sl-l ajungă din urmă pe Abu Sufian și să-l împiedice să-și ducă la îndeplinire intențiile păcătoase. Temerile Mesagerului în legătură cu o posibilã reîntoarcere a idolatrilor s-au dovedit a fi absolut întemeiate. De îndată ce idolatrii au descălecat și și-au făcut tabăra la Ar-Rauha’, un loc situat cam la treizeci și șase de mile distanță de Medina, au început să se certe între ei, reproșându-și unii altora: “N-ați făcut nimic! Le-ați înfrânt puterea și apoi i-ați părăsit. Mai sunt printre ei personalități care probabil își vor aduna oamenii să lupte din nou împotriva noastră. Să ne întoarcem, să-i anihilăm și să le zdrobim forțele”. Ei se temeau însă că armata musulmană ar putea fi mult mai numeroasă după înfrângerea de la Uhud și i-a cuprins panica. Ma’bad bin Abu Ma’bad a ajuns la fața locului și a încercat să exagereze pericolul ce-i aștepta, pentru a le dejuca planul. El a spus: “Muhammed a pornit să vă întâlnească împreunã cu o ceată imensă de luptători. N-am mai văzut așa ceva până acum. El a adunat toate trupele ce au rămas în urmă și n-au participat la Uhud. Aceștia regretă cu siguranță ce au pierdut și vor să-și ia acum revanșa. Inimile lor sunt pline de ură și dușmănie”.
Auzind această veste, hotărârea mecanilor a pălit,
iar spaima și panica s-au instalat printre ei. Allah subhanahu wa taala a pus
frică în inimile lor. Drept urmare, ei
au considerat că poate cea mai sigură cale este să-și continue retragerea spre
Mekka. Profetul Muhammed (ﷺ) a stat la Hamra’
Al-Asad, timp de trei zile - luni, marți și miercuri, 9 - 11 Șawwal, anul 3
d.H., dorind astfel să le arate quraișilor că nu se teme de ei, după care s-a
întors la Medina.
Așadar, aceste versete au fost pogorâte
pentru acei musulmani care au ieșit la luptă a doua zi după Uhud, în locul
numit Hamra’ Al-Asad. Aceștia au fost ”cei care au răspuns
chemării lui Allah şi a Trimisului, cu toate că au fost loviţi (în bătălia de
la Uhud)”. Observăm că răsplata despre care Allah vorbește în acest verset nu este
acordată tuturor musulmanilor care au luptat la Hamra’ Al-Asad, ci acelora care, pe lângă
faptul că au luptat, au făcut bine și au fost cu frică de Allah, prin urmare
condiția răsplății este continuitatea faptelor. În islam nu este de ajuns o singură
faptă cu care să îți poți garanta locul din Paradis, ci de efort constant în
împlinirea faptelor bune, pentru a putea obține mulțumirea lui Allah subhanahu
wa taala.
_________________
¹ consultați versetul 151 (șirul evenimentelor petrecute în bătălia de la Uhud)
Comentarii
Trimiteți un comentariu