Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِنْ يَنْصُرْكُمُ اللَّهُ فَلَا غَالِبَ لَكُمْ ۖ وَإِنْ
يَخْذُلْكُمْ فَمَنْ ذَا الَّذِي يَنْصُرُكُمْ مِنْ بَعْدِهِ ۗ وَعَلَى اللَّهِ
فَلْيَتَوَكَّلِ الْمُؤْمِنُونَ
160.
Dacă Allah vă face să izbândiţi, nimeni nu vă va putea birui, dar de vă va
părăsi pe voi, cine este acela care ar putea să vă ajute după El? În Allah
trebuie să se încreadă dreptcredincioşii!
Acest verset
face parte din versetele care au fost pogorâte în contextul bătăliei de la
Uhud, despre care am vorbit și în lecțiile anterioare. Musulmanii au suferit
mai multe înfrângeri în această bătălie, și cum probabil vă amintiți, începând
cu versetul 161 am trecut în revistă mai multe evenimente ce s-au petrecut în
timpul acestei confruntări, începând cu ipocritul ‘Abdullah bin Ubai, căruia i
s-a alăturat o treime din armată, el
îndemnându-i pe luptători să abandoneze lupta și să se reîntoarcă în Medina ¹ și continuând cu nesupunerea arcașilor, cărora
Profetul (ﷺ)
le-a ordonat să nu-și părăsească locurile strategice orice s-ar întâmpla: “Apărați-vă
spatele! Dacă ne vedeți măcelăriți, să nu veniți să ne ajutați; dacă vedeți că
suntem pe cale de a câștiga teren, nu împărtășiți cu noi”.
De asemenea, așa
cum am spus în versetul anterior,
Profetul (ﷺ) a suferit foarte
mult în această bătălie: a fost lovit cu pietre atât de tare încât un incisiv
i-a fost spart și buza inferioară i-a fost zdrobită, fruntea i-a fost rănită și
a leșinat din cauza unei lovituri foarte puternice, însă i-a iertat pe toți
care i-au făcut rău. ²
Versetul ne
învață că nimeni și nimic nu poate garanta izbânda așa cum o poate garanta
Allah subhanahu wa taala - nici strategia, nici numărul sau pregătirea luptătorilor, nici armamentul din dotarea
armatei. Profetul Muhammed (ﷺ) și companionii au
reușit să obțină această izbândă dedicându-se lui Allah subhanahu wa taala prin
vorbe și fapte.
Unul dintre
secretele prin care Allah subhanahu wa taala trimite această izbândă oamenilor:
إِنْ يَنْصُرْكُمُ اللَّهُ فَلَا غَالِبَ لَكُمْ
– este o propoziție condițională - dacă voi îl ajutați pe Allah, și El vă va ajuta și nimeni și
nimic nu vă poate învinge. Din punct de vedere lingvistic ”إِنْ” reprezintă condiția – dacă condiția primului verb este
împlinită, al doilea verb se va împlini imediat, chiar în acel moment.
Allah este
Absolut, Unic și Măreț și nu are nevoie de nicio faptă de-a noastră sau de
vreun act de generozitate din partea oamenilor. Dacă Allah Preaînaltul nu are nevoie de ajutorul nostru, de
rugăciunea sau postul nostru, cum îl putem ajuta noi pe Allah? Răspunsul este
simplu: prin împlinirea cerințelor islamului și statornicie pe acest drum.
__________________
¹ vezi explicațiile de la versetul
122
² vezi explicațiile de la versetul
156
Cum putem noi,
oamenii, să îl scoatem învingător pe Allah subhanahu wa taala?
De exemplu,
dacă ne aflăm într-un grup în care se vorbește urât despre Sfântul Coran și
ascultăm fără a lua atitudine, înseamnă că îl înjosim pe Allah și islamul și
degeaba mai avem apoi pretenția ca Allah să ne facă dintre cei victorioși;
similar, dacă ascultăm cum profetul Muhammed (sau oricare alt Profet) este denigrat și nu spunem nimic sau cel puțin
nu părăsim acel grup, înseamnă că suntem părtași la acea acțiune de defăimare. Și cum altfel ne putem arăta apartenența la
islam și credință? De multe ori, oamenii sau tinerii care au o credință mai
slabă ajung să facă unele compromisuri doar pentru a fi bine primiți în acel
grup ”exclusivist”. Nu avem voie să nu ne recunoaștem propria credință, să dăm
la o parte Coranul și să nu îl recunoaștem, și acest lucru este legat de orice
formă de bine, nu neapărat de religie, Coran sau Profeți; unde vedem bine,
participăm la împlinirea acelui bine, unde vedem un lucru rău, nu fugim, ci
încercăm să corectăm acel rău, cel puțin cu vorba, dacă nu putem cu mâna
(fapta). Mulți oameni vorbesc despre islam în necunoștință de cauză, prin
prisma unor idei preconcepute inoculate de mass-media, însă noi, prin cunoștințele
noastre, prin gândirea, faptele și comportamentul noastru putem schimba aceste
idei, putem să îi arătăm lui Allah subhanahu wa taala credința și onoarea
noastră, iar Allah Preaînaltul ne va dărui izbânda. Când vorbim despre izbândă
nu înseamnă că Allah ne va dărui victoria împotriva tuturor, ci înseamnă că ne
va dărui izbânda în această viață și în Viața de Apoi – Allah ne întărește în
credință, răbdare, statornicie în vorbe și principii.
Ar trebui să ne
punem următoarea întrebare: ce procent din 100% realizăm în practicarea
islamului, în ridicarea la loc de cinste a Coranului, profetului Muhammed (ﷺ) și a lui Allah subhanahu wa taala? Probabil răspunsul nu o să
fie unul satisfăcător, tocmai de aceea vom putea observa cu ușurință ”traiectoria”
comunității musulmane. Pe vremea Profetului (ﷺ)
și a companionilor, musulmanii erau mult mai puțini din punct de vedere numeric, mult mai săraci și cu mult mai multe probleme
decât noi, astăzi, însă aceste lucruri nu i-a îndepărtat de islam, de
traiectoria trasată de Allah Preaînaltul și Profetul Său (ﷺ) .
În bătălia de
la Yarmuk, pe vremea califului Omar (Allah să fie mulțumit de el!), sub
conducerea lui Khalid ibn al-Walid, unii dintre companionii Profetului (ﷺ) au pornit într-o expediție pentru o opri
avansarea romanilor către Peninsula Arabică. Când cele două armate, islamică și
romană, au ajuns față în față pe câmpul de luptă, unul dintre companioni a zis:
”Ce numeroasă este armata romană!”. Printre acești companioni se afla și
Ikrim, fiul lui Abu Lahab, care era unchiul patern al Profetului (ﷺ) și cel mai mare dușman al islamului.
Ikrim a îmbrățișat islamul și era unul
dintre conducătorii de încredere pe care Khalid ibn al-Walid îi avea în armata sa.
Când Khalid ibn al-Walid a auzit ce a spus acel companion, i-a zis: ”Corectează-te
și spune: Ce mulți și credincioși sunt
musulmanii și ce puțini și dezbinați romanii!” În acest timp, Ikrim, fiul
lui Abu Lahab, a zis: ”Cine încalecă alături de mine pentru a înfrânge
această armată?” Cinci sute de călăreți i s-au alăturat și așa puțini la
număr, ei au reușit să pună pe fugă armata romană fără a mai exista mai apoi o
altă confruntare. Prin acest exemplu învățăm ce înseamnă cinstea și
întrajutorarea, statornicia și încrederea în Allah subhanahu wa taala. Când
companionii au citit acest verset și-au dat seama de autenticitatea lui și s-au
comportat ca atare. Însă noi ne gândim și ne temem de ce o să spună ceilalți
când vor afla că am îmbrățișat islamul. Mai devreme sau mai târziu ei vor
înțelege, noi nu trebuie decât să rămânem statornici în alegerea noastră
și să ne rugăm cu credință puternică,
iar Allah Preaînaltul va înmuia inimile lor și ne vor accepta așa cum suntem.
- وَإِنْ يَخْذُلْكُمْ فَمَنْ ذَا الَّذِي
يَنْصُرُكُمْ مِنْ بَعْدِهِ
– dar de vă va părăsi pe voi, cine este acela care ar
putea să vă ajute după El? – يَخْذُلْكُمْ – mai înseamnă
și a face de rușine - dacă Allah îi va face pe ei să fie învinși? Și cine
altcineva îi poate face pe ei biruitori?
Acest verset a fost pogorât să corecteze și acea gândire pe care
începuseră să o aibă unii musulmani și despre care am vorbit în versetul
anterior, atunci când acestora li s-a spus de către ipocriți că era mai bine
dacă stăteau în casele lor în loc să plece la luptă, căci astfel nu ar fi murit
atât de mulți dintre ei.³
În
Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii! – acest final
de verset nu este un îndemn la lene. Pentru orice acțiune trebuie să depui
efort. Nu mergi la olimpiadă fără a te pregăti, fără a învăța și apoi spui că
așa a fost să fie, tu te-ai încrezut în Allah, dar El Preaînaltul nu ți-a scris
să iei acel examen. Nu devii bogat fiindcă ai credință și spui ”Dacă mi-a scris
Allah să fiu bogat, voi fi bogat”, însă stai acasă în fața televizorului
așteptând să vină banii și mâncarea la tine. Obligația religioasă și
morală a omului față de el însuși, față de familie, copii, părinți, este aceea
de a depune efort maxim și mai apoi de a se încrede în Allah subhanahu wa
taala.
Allah Preaînaltul ne promite izbânda dacă o să fim alături de El, de Profet (ﷺ), de Coran și islam și în același timp ne promite că dacă vom desconsiderea aceste lucruri, nu vom avea parte de izbândă din partea Lui și ne spune că trebuie să depunem efort maxim în orice lucru pe care dorim să îl realizăm și apoi să ne încredem în El subhanahu wa taala.
____________________
³ vezi explicațiile de la versetul 156
Comentarii
Trimiteți un comentariu