Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
158. Şi dacă veţi muri sau veţi fi ucişi,
la Allah vă veţi aduna.
Orice
persoană ar trebui să fie cuprinsă de o liniște imensă atunci când citește
acest verset, iar această liniște izvorăște din încrederea în Allah subhanahu
wa taala, care se va comporta cu noi așa cum noi gândim despre El Preaînaltul:
- eu
am încredere în Cel la care mă voi întoarce, am încredere în dreptatea și
corectitudinea lui Allah, am încredere mai ales în Mila, Îndurarea și Blândețea
lui Allah subhanahu wa taala;
- eu
voi merge la Allah cu sufletul împăcat fiindcă știu că nu voi ajunge în fața
cuiva care nu are milă și care la prima greșeală mi-a șters toate faptele
bune;
- eu
nu voi merge la cineva care este răzbunător și nu mă va mai primi niciodată
pentru faptul că i-am întors spatele.
Observăm
cum Allah Preaînaltul spune: Şi dacă veţi muri ...și
cu siguranță că toți vom muri la un moment dat, însă Allah ne înștiințează de
acest lucru cu blândețe și nu într-un mod dur și ne spune că atunci când se va
întâmpla acest lucru, doar la El Preaînaltul ne vom aduna și doar Lui îi vom da
socoteală. Allah este Iertător, Iubitor, este Cel care ne acceptă așa cum
suntem la orice oră din zi și în orice clipă din noapte.
159. Şi datorită îndurării lui Allah, tu,
[Muhammed], ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândeţe şi
aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci
iartă-le lor şi roagă-te [lui Allah] pentru iertarea lor! Sfătuieşte-te cu ei
asupra treburilor, dar o dată ce ai luat o hotărâre, încrede-te în Allah! Allah
îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred [în El].
Acest
verset este dedicat profetului Muhammed (ﷺ) și este un îndemn la calm, milă și
blândețe.
Când bătălia de la Uhud a luat sfârșit și musulmanii s-au întors în Medina, întreaga comunitate aștepta ca Profetul (ﷺ) să îi pedepsească pe arcașii care i-au neglijat porunca; această nesupunere a fost una dintre cele mai grave fapte, ale cărei urmări s-au răsfrânt asupra întregii comunități musulmane prin imense pierderi de vieți omenești și toată lumea aștepta o pedeapsă pe măsură.
Adresându-se Profetului (ﷺ), în primul rând, companionilor (Allah să fie mulțumit de ei!),
în al doilea rând, și tuturor drept-credincioșilor care i-au urmat pe aceștia,
în al treilea rând, Allah subhanahu ne transmite: Şi datorită îndurării lui Allah, tu, [Muhammed], ai fost aşa de
blând cu ei! Este evidențiată una
dintre cele mai nobile caracteristici ale Profetului, și anume blândețea. Profetul Muhammed (ﷺ) era foarte milos, foarte blând
și nu i-a pedepsit pe arcași, nu a fost dur cu aceștia, nici măcar nu i-a dojenit,
iar acest lucru s-a datorat blândeții cu care Allah Preaînaltul l-a înzestrat
pe Trimisul Său (ﷺ); ba mai mult decât atât, Allah
Preaînaltul îl îndeamnă Profet (ﷺ) să îi ierte pe
aceștia, să se roage pentru iertarea lor, să îi consulte în orice problemă și
să nu ia nicio hotărâre fără ei: Deci
iartă-le lor şi roagă-te [lui Allah] pentru iertarea lor! Sfătuieşte-te cu ei
asupra treburilor. Prin acest comportament avea Profetul (ﷺ)
să câștige inimile credincioșilor, dar și ale necredincioșilor.
Oare
nu ar trebui să luăm aminte la acest îndemn, să îl urmăm pe Profet (ﷺ) și
să încercăm să avem același comportament indiferent că ne aflăm în postura de
părinți, soț, soție sau bunici? Inima noastră, vorbele, gesturile, expresia
facială, trebuie să exprime doar blândețe și milă. Este foarte ușor să te
enervezi și să îți exteriorizezi ura făcând rău celor din jur, însă tocmai
atunci trebuie să-ți păstrezi calmul. Oare Profetul (ﷺ) sau companionii
(Allah să fie mulțumit de ei!) nu s-au supărat în acele împrejurări? Cu
siguranță l-a durut foarte tare neascultarea și nesupunerea arcașilor, însă
atât el, cât și companionii, au fost miloși și blânzi și nu au transformat acea
nesupunere într-un lucru extrem de grav ce nu putea fi iertat.
”o dată ce ai luat o hotărâre, încrede-te în Allah! Allah îi
iubeşte cu adevărat pe cei care se încred [în El]. – un
puternic final de verset care ne învață ce înseamnă încrederea în Allah subhanahu
wa taala.
Nu
de puține ori în această viață suntem puși în situația de a face unele alegeri
mai mult sau mai puțin importante. Aceste alegeri trebuie să îl mulțumească mai
întâi pe Allah subhanahu wa taala și apoi această viață și Viața de Apoi. O
dată ce deciziile au fost luate, atribuite și date în păstrare lui Allah, nu ne
rămâne decât să ne încredem în El Preaînaltul, pentru ca El să ne îndrume către
ceea ce este mai bine și corect. Un exemplu în acest sens îl avem de la Profet,
care îi învăța pe comapanioni cum să facă rugăciunea de îndrumare (Al-Istikharah): Jabir Ibn ’Abdullah a spus: „Profetul ne-a învăţat să ne rugăm întotdeauna pentru
călăuzire, aşa cum ne-ar fi învăţat un capitol din Coran. El spunea: „Dacă
vreunul dintre voi intenţionează să-şi asume o responsabilitate, să se roage
două Rak’a (unitate de rugăciune) şi după aceea să spună ruga ...”. Companionii (Allah să fie
mulțumit de ei!) au spus că Profetul îi îndruma în cele mai mărunte
lucruri, de exemplu, îi învăța chiar și cum să își lege șireturile la
încălțăminte.
Allah subhanahu wa taala să ne ajute să
alegem și să urmăm întotdeauna adevărul și să ne dea puterea de a vedea răul și
a ne îndepărta el.
Comentarii
Trimiteți un comentariu