Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra
companionilor şi a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de
Apoi!
217. Te întreabă despre luna cea sfântă şi lupta în timpul ei. Spune: «Lupta într-însa e mare păcat, dar împiedicarea de la calea lui Allah, lepădarea de El şi de Moscheea Al-Haram, precum şi alungarea neamului său din ea sunt şi mai mare păcat înaintea lui Allah, iar schisma este mai mare păcat decât omorul.» Iar ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră până nu vă vor abate de la credința voastră, dacă le va fi cu putință. Iar acela dintre voi care se va lepăda de credința lui şi va muri în necredință, în deșert vor fi faptele lui [atât] în această lume, cât şi în Lumea de Apoi. Aceștia sunt oaspeții Focului şi ei în el vor rămâne veșnic.
În
perioada Jahiliyei (era preislamică), arabii obișnuiau să meargă în pelerinaj
în timpul celor patru luni sfinte (Rajab, Zul-Hijje, Zul-Qi'de și Muharram),
perioade în care orice fel de dispută sau luptă era interzisă. După venirea
Profetului Muhammed ﷺ, Allah subhanahu wa
taala le transmite credincioșilor că faptele bune săvârșite în aceste luni sunt
mult mai răsplătite decât în orice altă perioadă.
Versetul
evidențiază o serie de fapte considerate mult mai grave decât încălcarea
interdicției de a lupta în aceste luni:
Împiedicarea
de la calea lui Allah: De exemplu, atunci când o persoană dorește să afle mai mult
despre Islam, iar cel care transmite informațiile deformează adevărul în
folosul propriilor interese.
Lepădarea
de El și de Moscheea Al-Haram: Renunțarea la credință sau
împiedicarea prin minciună a unei persoane de a ajunge la moschee pentru a afla
adevărul.
Alungarea
neamului său din ea (Moscheea): Acțiunea de a goni oamenii pentru
a-i priva de cunoașterea adevărului divin.
Schisma
(Fitnah), considerată mai mare păcat decât omorul: Aici, schisma are sensul
de învrăjbire sau dezbinare pe chestiuni de principiu între grupuri ori
persoane care înainte erau unite. Aceasta se produce prin ascunderea sau
transmiterea deformată a adevărului. Deși crima este un păcat imens,
învrăjbirea oamenilor într-o comunitate este considerată în fața lui Allah un
păcat mult mai grav.
Motivul
revelării:
Versetul
a fost pogorât în contextul incursiunii de la Nakhla (Regeb, anul 2 d.H.).
Mesagerul lui Allah ﷺ l-a trimis pe
‘Abdullah bin Jahsh în fruntea a 12 emigranți pentru a supraveghea o caravană
quraișă între Mecca și At-Ta’if. Deși era lună sacră, musulmanii au decis să
atace caravana pentru a-și recupera bunurile confiscate cu forța de către
quraișiți atunci când fuseseră alungați din casele lor.
Politeiștii
au exploatat imediat acest moment, acuzându-i pe musulmani că au violat
caracterul sfânt al lunii Regeb. Această calomnie le-a provocat companionilor o
mare suferință, însă au răsuflat ușurați la revelarea acestui verset. Allah
subhanahu wa taala a clarificat că purtarea politeiștilor — persecuția,
confiscarea averilor și atentatele la viața Profetului ﷺ — fusese cu mult mai ticăloasă și mai gravă decât fapta
musulmanilor.
„Iar ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră până nu vă vor
abate de la credința voastră...”
Această
referire la dușmanii Islamului arată că aceștia nu vor conteni în încercările
de a-i îndepărta pe musulmani de la credință. Deși contextul este istoric,
situația se regăsește și astăzi: când cineva îmbrățișează Islamul din proprie
convingere, iar familia nu acceptă și îl alungă sau îl chinuie. Aceste versete
vin să îi împuternicească pe acești credincioși și să îi facă răbdători.
Versetul se încheie cu o atenționare pentru cei care renunță la credință și mor în necredință: faptele lor vor fi în deșert atât în această lume, cât și în Lumea de Apoi. Menționarea „acestei lumi” are în vedere drepturile și obligațiile unui musulman față de frații săi. Cel care se detașează de comunitate încetează să mai vadă sprijinirea fraților săi ca pe o sarcină importantă. Comunitatea musulmană trebuie să fie unită, așa cum Profetul Muhammed ﷺ a descris-o: „Credincioşii sunt ca o structură solidă, fiecare cărămidă o susţine pe cealaltă” – și și-a întrepătruns degetele pentru a exemplifica. [Al-Bukhari]
Totodată, comunitatea are partea ei de vină atunci când nu se implică la timp, observând semnele că o persoană începe să se îndepărteze treptat de credință. Din păcate, astăzi, multe dintre aceste drepturi și obligații reciproce prescrise de Islam s-au pierdut sau nu mai sunt respectate.
Exegeza Coranului
Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu