Ipostaze din migrarea profetului Muhammed
(pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
- partea I -
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed,
cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci
în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Nu există o persoană care să beneficieze de binele lui Allah
subhanahu wa taala dacă își uită istoria și strămoșii. Generațiile de pionieri
musulmani, pe care profetul Muhammed ﷺ și islamul le-au
modelat conform Coranului și Tradiției Profetului, s-au deosebit de celelalte
generații prin caracteristici distinctive ce au constituit un model demn de
urmat până în zilele noastre. Astăzi vom vorbi despre câteva aspecte ale
emigrării profetului Muhammed ﷺ care scot la iveală aceste
caracteristici - statornicia, jertfa și înfrățirea dintre companioni.
Migrarea Profetului ﷺ și a companionilor (Allah să fie
mulțumit de ei!) a întruchipat credința și încrederea în Allah Preaînaltul, fapt
ce i-a ajutat să iasă din întunericul igoranței asociaționismului către sinceritatea
Unicității Divine. Întunecata ideologia preislamică a fost lăsată în urmă, ei
reușind să-și însușească cele mai deosebite valențe ale educației islamice, o
educație ce a avut ca suport credința în Allah subhanahu wa taala. Islamul a
fost ales de Allah Preaînaltul pentru întreaga omenire până în Ziua de Apoi.
Migrarea Profetului ﷺ a însemnat îndepărtarea de toate lucrurile urâte și rușinoase și formarea unei personalități
supreme ce i-a ajutat pe musulmani să reziste cu demnitate și curaj în fața
tuturor încercărilor la care au fost supuși, încercări ce vor rămâne eterne
până în Ziua de Apoi. Să ne amintim de companionii care au migrat din Meka
lăsând-și în urmă familiile și renunțând la obiceiurile ce se practicau în comunitatea
Quraiș.
Cine sunt acești oameni numiți în Sfântul Coran ”Al-Muhajirin”,
care au migrat de dragul lui Allah subhanahu
wa taala?
Ei sunt companionii Profetului ﷺ și au avut două tipuri de migrare:
- o migrare lingvistică - plecare dintr-un oraș în altul,
respectiv de la Meka - izvorul credinței, izvorul din care a început să
țâșnească călăuzirea lui Allah Preaînaltul prin Trimisul Său (ﷺ) - către Medina și
- o migrare sinceră
pe calea credinței de la păcate către
fapte bune și de la rău către bine.
Muhajirinii sunt cei pe care
Allah Preaînaltul i-a ridicat la cele mai deosebite ranguri: “Acelora care au pribegit pentru Allah, după ce au
suferit nedreptate, le vom pregăti [locuință] bună în această viață, dar
răplata lor în Viața de Apoi va fi și mai mare. Măcar dacă ei ar ști!” [16:41]
Săracii Muhajirini, care au
fost scoși din casele lor și au migrat de dragul lui Allah Preaînaltul pentru
a fi alături de Profetul Său (ﷺ), au primit onoarea
de a face parte dintre cei sinceri. ”Aceștia sunt cei sinceri”,
spune Allah subhanahu wa taala despre ei, și aceasta este deosebita locație și
onoare pe care Allah Preaînaltul le-a dăruit-o acestora: Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) a spus:
„Musulmanii săraci dintre muhajirini vor intra în Rai cu patruzeci de primăveri
înaintea celor bogați.” Ei au
înțeles de la început ce înseamnă islamul, și-au dat seama de adevăr și l-au
urmat, deși Profetul ﷺ le-a spus că drumul
către Paradis este plin de lucruri anevoioase, iar drumul către Iad este unul
neted și ușor; ei au fost alături de Allah și au respectat porunca Lui
Preaînaltul, au stat alături de profetul Muhammed ﷺ pe drumul adevărului și al dreptății; ei sunt cei aleși de Allah Preaînaltul să
poarte această credință în inimile, faptele și comportamentul lor - exemple vii
pentru întreaga umanitate până în Ziua de Apoi. În ciuda faptului că astăzi
există oameni cu credința stricată, care arată cu degetul și ”aruncă cu noroi”
peste numele acestor companioni dorind să strice imaginea acestora, a
Profetului (ﷺ) și a islamului, ei vor
rămâne exemple demn de urmat prin viața plină de greutăți dedicată credinței și
modul prin care au implementat și pus în practică islamul în viața lor.
Migrarea cea binecuvântată a Profetului ﷺ i-a făcut pe acești companioni să
rămână în istoria islamului prin diferite ipostaze deosebit de importante pentru
fiecare musulman în parte, indiferent de loc și timp, ipostaze ce sădesc în
inimile noastre dragostea și respectul față de aceștia. Vom exemplifica astăzi
doar câteva dintre aceste ipostaze.
Companionii Profetului ﷺ au întruchipat
jertfa și curajul, pentru a răspunde chemării lui Allah subhanahu wa taala, și
nimic nu a fost mai presus de această chemare, nici familiile, nici casele
lor, iar dragostea pentru Allah Preaînaltul, pentru Profet ﷺ și islam s-a reflectat întotdeauna în vorbe, fapte și
comportament.
Ipostaze din timpul migrării
· Umm Selemeh și soțul ei, Abu Selemeh (Allah să fie mulțumit de ei!) au fost printre
primii oameni care au acceptat islamul și au ales calea migrării. Ei au făcut
parte din primul grup de musulmani care au migrat către Abisinia (Etiopia). Familiile
acestora s-au întors împotriva lor atunci când au auzit că aceștia au
îmbrățișat islamul, iar oamenii răi și nedrepți au început să le creeze
probleme. Când lucrurile s-au înrăutățit, Profetul ﷺ i-a sfătuit să migreze în Abisinia, unde un rege creștin – Negus - era mai
tolerant față de noua religie. În Abisinia, Umm Selemeh a dat naștere la patru
copii, doi băieți și două fete. Quraișii se temeau de influența islamului, așa
că i-au trimis pe liderii lor cu daruri scumpe la regele Negus pentru a-l
convinge să le predea custodia emigranților musulmani, însă regele le-a refuzat
cererea. După un timp, musulmanii refugiați au auzit că lucrurile s-ar fi
îndreptat în Meka, urmare a convertirii la islam a lui Omar bin Al-Khattab
(Allah să fie mulţumit de el!) și că persecuțiile au luat sfârșit. Ei au
hotărât să se întoarcă acasă, însă când au ajuns în Meka situația era chiar mai
rea ca înainte și au vrut să plece din nou în Abisinia, însă în acel timp
profetul Muhammed (ﷺ) le poruncise
musulmanilor să migreze la Medina. Abu Selemeh (Allah să fie mulţumit de el!)
a vrut să plece cu familia lui către Medina, însă familia soției lui i-a spus
că nu o va lăsa pe fiica lor să plece cu el. Pe de altă parte, familia lui Abu
Selemeh i-a luat pe fiii acestuia spunând că nu îi vor lăsa să plece cu mama
lor. Astfel, Abu Selemeh a plecat în Medina, fiii au rămas la bunici, iar Umm
Selemeh a rămas cu părinții ei; în urma unui sfat plin de înțepciune venit din
partea unui membru al tribului, familiile au înțeles că au greșit despărțindu-i
și au regretat. Bunicii i-au înapoiat fiii și Umm Selemeh a primit permisiunea
familiei de a pleca în Medina. Umm Selemeh a plecat la drum împreună cu fiii
ei și Allah Preaînaltul a protejat-o trimițându-i
drept ajutor un om plin de demnitate, corect și sincer, care a ajutat-o să
ajungă în siguranță la Medina. Acesta a fost Osman bin Talhah Abdari, care la
acel moment nu era musulman. Umm Selemeh a fost foarte impresionată de
comportamentul civilizat și bunătatea lui Osman. Astfel, familia s-a reunit
fericită în Medina.
Minunați sunt companionii profetului Muhammed!
Forma lor de jertfă a
fost una deosebită. Întotdeauna faptele, viața, averile, familiile lor, deveneau ieftine în fața scopului lor – în
fața chemării lui Allah subhanahu wa taala și a Profetului Său (ﷺ).
· Într-o altă ipostază a migrării
este prezentat un companion care, deși era foarte grav bolnav și nu se putea
deplasa, el a rugat familia să-l ia la Medina. El și-a dorit să migreze pe
calea lui Allah Preaînaltul și a murit pe drum. Profetul Muhammed ﷺ a spus despre acest aspect că ”cine moare pe drumul migrării este ca și cum a împlinit acea migrare”.
· Suhaib (Allah să fie mulțumit de el!) era
unul dintre cei mai bogați negustori din
Meka. Când a dorit să migreze către Medina, quraișii s-au așezat în calea lui spunându-i
că nu-l vor lăsa să plece cu toate bogățiile din Meka. Fiind un arcaș foarte
priceput, Suhaib le-a spus că i-ar putea doborî pe toți dacă i-ar ajunge
săgețile. El i-a întrebat: Atât doriți de la mine, aceste averi? Atunci el le-a oferit toate averile,
cumpărându-și astfel migrarea pe calea lui Allah Preaînaltul. Când a auzit
povestea, Profetul (ﷺ) a spus: “Suhaib este învingătorul! În cele din urmă, Suhaib
este învingătorul.”
De câte ori vom privi în viața acestor companioni nu vom vedea
decât curajul, jertfa, statornicia și dărnicia lor.
· Yazid ibn Zuma (Allah să fie mulțumit de el!) înainte să devină musulman ocupa o
poziție de conducere în tribul Quraiș. Quraișii au spus că în comunitatea lor
nu se lua nicio decizie fără ca Yazid să fie consultat de membrii acesteia.
Când Yazid i-a văzut pe companioni că migrează, s-a îndepărtat de obiceiurile quraișilor,
a lăsat în urmă averile și poziția pe care o ocupa în comunitate și a plecat către Medina alături de companioni.
· Abu Bakr As-Siddiq (Allah să fie mulțumit de el!) este cel care și-a pus familia și toate averile în slujba lui Allah subhanahu wa taala și a Profetului Său (ﷺ). Lui Abu Bakr nu i-a păsat de nimic altceva în afară de iubirea Profetului; dacă Profetul (ﷺ) era însetat sau înfometat, Abu Bakr devenea la fel. Abu Bakr a migrat către Medina alături de Profet (ﷺ). O să redăm doar câteva aspecte din timpul migrării, care scot în evidență devotamentul și dragostea lui Abu Bakr față de Allah Preaînaltul, față de profetul Muhammed (ﷺ) și islam.
· Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!) și Profetul ﷺ se aflau în peștera Thaur, unde au stat trei zile și trei nopți; la un moment dat dușmanii s-au apropiat atât de mult de gura peșterii încât pe Abu Bakr l-a apucat spaima și i-a șoptit Profetului: “Dacă ei se uită prin crăpătură și ne descoperă, ce facem atunci?” Profetul i-a răspuns, cu calmul său de inspirație divină: “Ce rău crezi tu că va veni peste aceia doi pe lângă care al Treilea este Allah?” Faptul că dușmanii nu i-au vazut, deși se aflau la câțiva pași de gura peșterii, a fost o minune divină.
· Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!) a fost cel care a intrat primul în acea peșteră pentru a se asigura că nu există nici un pericol; el a curățat locul, a acoperit toate găurile și apoi l-a rugat pe Profet ﷺ să intre.
·
Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!) a fost cel care s-a temut foarte mult pentru
viața Profetului atunci când Suraqa,
fiul lui Malik, i-a urmărit pentru a-i prinde și a câștiga recompensa ce fusese
promisă celui ce avea să-l găsească pe Profet și pe tovarășul său. Abu Bakr se
afla mereu în fața sau în spatele Profetului pentru a se asigura că nimeni nu
îl va putea răni. Când se afla foarte aproape de Profet ﷺ, calul său s-a împiedicat și Suraqa a văzut că picioarele din
față ale animalului intraseră în pământ și din ele ieșea fum. El și-a dat seama
atunci că acest lucru era un avertisment din partea lui Allah Preaînaltul și că
nimeni nu-i putea face vreun rău Profetului deoarece Allah îl proteja. Suraqa
i-a cerut iertare cu umilință Profetului, care i-a cerut să nu le spună
politeiștilor locul unde se ascund. Profetul ﷺ l-a iertat pe Suraqa și i-a confirmat
acest lucru printr-o dovadă scrisă de ‘Amir bin Fuhaira pe o bucată de
pergament. Suraqa s-a întors grăbit la Meka și a încercat să dejoace planurile celor care
erau în urmărirea musulmanilor. El a devenit un sincer credincios. Într-o
relatare slabă, dar pe care trebuie să o amintim, se spune că la un moment dat
Suraqa va primi brățările regelui Cezar. Acest lucru chiar s-a și întâmplat în
timpul califului Omar (Allah să fie mulțumit de el!), care l-a chemat pe Suraqa
și i-a spus că s-a împlinit promisiunea profetului Muhammed ﷺ și aceea este răsplata lui.
Noi, musulmanii, avem nevoie în în ziua de azi de o migrare
sinceră, și nu mă refer la migrarea lingvistică, ci la migrarea sinceră de la păcat către fapta bună, de la rău către bine și îndepărtarea
de tot ceea ce Allah Preaînaltul ne-a poruncit să nu împlinim. Aceasta este
ceea ce Allah Preaînaltul și Profetul Său (ﷺ)
vrea ca noi să împlinim. Vom observa că atunci când noi ne îndepărtăm de migrare și sensurile ei, ne îndepărtăm de islam. Să învățăm din aceste exemple
ale companionilor!
Ne rugăm la Allah Preaînaltul să ne ajute să migrăm de la rău
către bine, de la păcate către fapte
bune și astfel să putem câștiga mulțumirea lui Allah sunhanahu wa taala.
Șeih Adnan Oun
Comentarii
Trimiteți un comentariu