Surat Al-Baqara 2:248 - 252

Bismillahir  Rahmanir  Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! 

248. Şi profetul lor le-a zis: "Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru, laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Harun, purtat de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!".

Povestea luptei care a avut loc între Jalut (Goliath) și Talut (Saul) - începând de la versetul 246, continuă și în versetele următoare, până la versetul 252. "Chivotul" din acest verset se traduce în limba arabă prin "tabut" - cutie de lemn. Chivot înseamnă o cutie dedicată păstrării lucrurilor sacre, iar în acest verset se referă la cutia în care era păstrată "chezășia liniștii" - Tora, veșmintele lui Moise, toiagul și tablitele cu Tora. Acest conducător pe care Allah subhanahu wa taala l-a trimis să îi conducă în luptă pe cei din Banu Israil, purta ca semn acest chivot pe care îl aducea în fața armatei ori de câte ori oamenii plecau pe câmpul de luptă, pentru a le reda liniștea sufletească și a putea câștiga acele bătălii.

249. Şi când a purces Talut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allah voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jalut şi de oştenii săi!" Dar au zis şi cei care erau convinşi că Îl vor întâlni pe Allah: "De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici!".

Cine va rămâne ferm în credința lui până la sfârșit?

Sunt redate cele două grupuri de oameni din rândul evreilor pe care Allah ﷻ i-a testat în credința lor, un grup reușind să treacă testul, celălalt eșuând atunci când a băut apă din râu. Armata lui Goliat era foarte numeroasă în comparație cu oastea lui Talut, care, deși erau mai puțini de la bun început, au rămas și mai puțini după ce au încălcat porunca conducătorului lor și au băut apă din râu, de aceea ei erau foarte îngrijorați că nu vor putea face față armatei lui Goliat. Atunci Allah ﷻ a trimis cuvinte de încurajare celor credincioși pentru a-i determina și pe ceilalți să nu își piardă curajul, spunându-le: "De câte ori nu a învins o oștire mai puțin numeroasă o oștire mai mare, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici!". În versetul acesta se spune de fapt că Allah ﷻ este cu cei răbdători, iar răbdarea este mult mai complexă decât statornicia. Statornicia se bazează de multe ori doar pe principii, idei, convingeri, în schimb, pentru a putea sta drept în fața loviturilor, încercărilor de orice fel, greutăților, omului îi trebuie multă răbdare. De altfel, omul poate fi statornic în fața celor enumerate, însă reușește acest lucru datorită puterii de caracter, pe când răbdarea se datorează credinței sale, pentru că răbdarea trebuie să aibă la bază credința. Un om credincios este un om răbdător, dar putem spune că un om nerăbdător este un om necredincios? Nu. Nu de puține ori s-a întâmplat de-a lungul istoriei să vedem în diferite războaie cum o armata numeroasă a fost învinsă de una mai puțin numeroasă, datorită convingerilor, puterii credinței lor, puterii de a răbda, iar Allah ﷻ este întotdeauna cu cei care rabdă.

250. Și când au ieșit înaintea lui Jalut și a oștenilor săi, au zis ei: "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întărește picioarele noastre și ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam d necredincioși!"

Omului nu îi este de ajuns doar pregătirea; oricât s-ar pregăti pentru orice, nu va reuși dacă nu se încrede în Allah subhanahu wa ta'ala; similar, nu este de ajuns doar să se încreadă fără a face nimic, fără a depune efort, fără a se strădui în obținerea oricărui lucru. Un credincios va depune efort maxim în realizarea unui lucru, iar mai apoi se va ruga și se va încrede în Allah că îl va ajută să realizeze ceea ce își dorește. Observăm descrierea din verset: oștenii s-a adunat mai întâi, au depus efort maxim și apoi au continuat cu această dua.

În limba arabă - افرغ - înseamnă "a goli" - "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, adică "Doamne, golește asupra noastră aceste izvoare ale răbdării și fă picioarele noastre să fie puternice”.

În limba arabă ثبت înseamnă a fi puternic, a rămâne dârz pe picioarele tale - اقدا ثبت.

251. Și i-au înfrânt cu îngăduința lui Allah, și Dawud l-a omorât pe Jalut, iar Allah i-a dăruit [lui Dawud] cârmuirea și înțelepciunea și l-a învățat ceea ce a voit El. Și dacă Allah nu i-ar ține pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allah este darnic cu toate lumile!

Versetul redă victoria lui David asupra lui Goliat.

Când întâlnim în Coran cuvântul "înțelepciunea", de cele mai multe ori este vorba despre profeție; când întâlnim "Coranul și Înțelepciunea", înseamnă Coranul și Tradiția profetului Muhammed (hadisurile).

Allah ﷻ l-a ales pe David Profet și "înțelepciunea" pe care i-a dat-o are aici sensul de mesaj, profeție.

Și dacă Allah nu i-ar ține pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allah este darnic cu toate lumile! - Acest sfârșit de verset este clar și simplu de înțeles atunci când îl citim, însă meditând în profunzime  vom putea observa că prin Înțelepciunea Sa Allah Preaînaltul a pus pe pământ oameni care să îndrăgească binele și oameni care să îndrăgească răul, și dacă ar fi pus pe pământ oameni care să îndrăgească doar binele sau doar răul, lumea s-ar fi stricat. Omul are nevoie să vadă și elementul negativ - răul, să cadă pentru a-și da seama cum e să fie în picioare, să plângă pentru a-și da seama cum e să râdă, să fie bolnav pentru a prețui sănătatea. Este oarecum bine ca omul să aibă aceste oscilații în viață, atât timp cât acestea nu pun în pericol sănătatea spirituală, însă ideal ar fi ca omul să tindă spre perfecțiune și  să nu se mulțumească cu starea în care este și datorită căreia va decădea încetul cu încetul.

"...nu i-ar ține pe oameni în frâu, unul prin altul,..." - oamenii se încurajează unii pe alții atunci când au o problemă, când un om "cade" sau se depărtează de credință, fratele lui îl sprijină și încearcă să îl aducă pe calea cea bună. Pământul ar fi stricat dacă nu ar exista această apartenență asupra comunității, dacă nu ar exista această legătură și responsabilitate între frați și surori. Allah este darnic cu toate lumile: cu toți oamenii - credincioși sau necredincioși, cu toate viețuitoarele, atât în această lume, cât și în Viața de Apoi , Allah este darnic cu ce vrea și dăruiește cât și cui vrea El PreaÎnaltul.

252. Acestea sunt versetele lui Allah, pe care Noi ți le recităm [Muhammed] întru adevăr. Și tu ești [neîndoielnic] dintre trimiși!

Acest verset face trecerea de la povestea lui Talut și Jalut, la profetul Muhammed  ﷺ.

Allah ﷻ îi spune că aceste povești sunt semne adevărate de la El Preaînaltul și îl îndeamnă pe profetul Muhammed  să ia aminte și să le transmită mai departe oamenilor pentru a crede în ele. De unde avea să știe profetul Muhammed ﷺ aceste lucruri, dacă Allah ﷻ nu i le transmitea prin Revelație? El  ﷺ este Trimisul lui Allah subhanahu wa ta'ala însărcinat să transmită mesajul islamului: Și tu ești [neîndoielnic] dintre trimiși!

Exegeza Coranului 

Profesor Demirel Gemaledin

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou