Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
267. „O, voi, cei care credeți! Faceți milostenie din lucrurile
bune pe care le-ați dobândit și din [roadele] cele pe care le-am făcut să
crească pentru voi din pământ și nu vă întoarceți spre lucrurile rele ca să
faceți din ele milostenie, când nici voi înșivă nu le-ați primi decât dacă ați
fi cu ochii închiși! Și să știți că Allah este Înstărit Îndeajuns [și] Vrednic
de Laudă [Ghaniyy, Hamid]!”
Acest
verset este strâns legat de seria în care am vorbit despre infaq (a da sadaqah
sau a cheltui pe calea lui Allah). De această dată, milostenia este
condiționată de câteva aspecte esențiale:
Intenția
celor evlavioși: Deși verbul „dați” (unfiqu) este la imperativ, contextul ne arată
că această poruncă vizează un act benevol. Dacă o persoană nu are resurse, nu
este obligată, însă cel care are este îndemnat să dăruiască.
„Din
lucrurile bune”: Dacă s-ar fi spus doar „dați din lucruri”, ar fi însemnat că
putem oferi orice. Însă Allah subhanahu wa taala ne atenționează să dăm din
lucrurile bune, pe care ne-am dori să le primim și noi. Uneori, cei înstăriți
oferă haine degradate sau alimente de proastă calitate, lucru corectat de acest
verset.
Motivul
revelării: În timpul emigrării de la Mecca la Medina, mulți musulmani și-au
lăsat averile în urmă, ajungând atât de săraci încât dormeau în moschee și
purtau haine aspre din câlți (suf), fiind numiți Ahlu-Sufa. În Medina existau
musulmani înstăriți care agățau ciorchini de curmale ca sadaqah între stâlpii
moscheii. Unii dintre ei aduceau însă curmalele de proastă calitate, folosite
de obicei pentru animale, păstrându-le pe cele bune pentru ei. Atunci a fost
revelat acest verset pentru a îndrepta conduita lor.
„Pe
care le-ați dobândit”: Se referă la bunurile obținute prin
efort și muncă cinstită (halal).
Roadele
pământului: Include fructele sau grânele cultivate prin voia lui Allah.
Evitarea
lucrurilor rele: Allah ﷻ interzice oferirea
lucrurilor stricate sau deteriorate, pe care nici noi nu le-am primi „decât
dacă am fi cu ochii închiși”. Această expresie se referă la faptul că săracul
acceptă uneori un dar de proastă calitate fie din necesitate stringentă (pentru
că nu are absolut nimic), fie de rușine, pentru a nu-l face pe cel care oferă
să se simtă prost.
Versetul
se încheie amintind că „Allah este Înstărit Îndeajuns [și] Vrednic de Laudă
[Ghaniyy, Hamid]”. Allah Preaînaltul este izvorul oricărei bogății și singurul
căruia I se cuvine mulțumirea și lauda.
Exegeza
Coranului Profesor
Demirel Gemaledin
Transcriere
audio non-textualăCamelia
Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu