Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
93.
Toate mâncărurile le-au fost îngăduite fiilor lui Israel, în afară de ceea ce
Israel însuşi şi-a oprit, înainte ca Tora să fi fost trimisă. Spune-le:
"Aduceţi Tora şi citiţi-o, dacă ceea ce spuneţi voi este adevărat!"
În acest verset, Allah subhanahu wa taala ne atrage
atenția asupra lucrurilor care au fost interzise de-a lungul istoriei omenirii,
înainte ca Tora să fi fost trimisă. Aceste reguli au fost mai multe sau mai
puține, mai grave sau mai puțin grave ca nivel de haram sau halal, fiind
stabilite pentru toate comunitățile în care a fost trimis un profet. În acest
fragment este abordată problema fiilor lui Israel (Banu Israel), cărora Allah
Preaînaltul le-a permis consumul tuturor băuturilor și mâncărurilor ca fiind
halal, expresia „illa - în afară de” anunțând o excepție: în afară de ceea ce
Israel însuși și-a oprit. Se povestește că profetul Yaqub (as) și-a interzis
sieși carnea și laptele de cămilă, deși acestea erau permise de Allah
Preaînaltul.
Astfel se naște întrebarea: oare noi, oamenii, avem voie
să ne interzicem anumite lucruri dintre plăcerile lumești? Oare avem voie să ne
interzicem nouă înșine anumite mâncăruri sau băuturi, deși acestea sunt permise
de către Allah subhanahu wa taala? Dacă răspunsul este afirmativ, să vedem de
ce și când avem voie.
Dacă privim în viața profetului Muhammed ﷺ, vom descoperi că a avut câteva feluri de
mâncare despre care a spus că nu le consumă. Există o relatare în care se spune
că el a fost servit cu un anumit fel de mâncare gătită cu ceapă și usturoi și a
refuzat să mănânce, însă nu le-a interzis celorlalți să îl consume. Profetul ﷺ a explicat că i-a fost revelat faptul că
îngerii nu pot sta lângă el când simt acel miros. Pe de altă parte, unii oameni
nu pot consuma aceste alimente pur și simplu deoarece nu le plac sau sistemul
digestiv nu le permite acest lucru. Prin urmare, în cazul lor nu înseamnă că
își interzic aceste alimente ca și cum acest gest ar face parte din credință,
ori ca o promisiune sau formă de adorare. Împlinind ceea ce este halal și
îndepărtându-ne de lucrurile haram, putem primi răsplată.
În timpul unei discuții cu soția sa, profetul Muhammed ﷺ a jurat că nu mai consumă miere de albine
și că acest aliment va fi haram pentru el. Allah Preaînaltul l-a dojenit și a
revelat întrebarea retorică: „O, Profetule! De ce interzici ceea ce Allah a
permis?”. Un profet nu poate adăuga un lucru permis sau interzis peste ceea
ce deja Allah a permis sau a oprit, el fiind un exemplu pentru întreaga
omenire. Prin urmare, nu avem voie să ne interzicem anumite lucruri cu intenția
de a ne apropia de Allah subhanahu wa taala.
Când Tora a fost pogorâtă, sfera lucrurilor permise și
interzise a fost foarte clar definită în Cartea în care Allah îi îndeamnă pe
evrei să o citească, pentru a nu face greșeala de a interzice lucruri permise
sau de a permite lucruri interzise de El Preaînaltul.
94.
Şi aceia care născocesc după toate acestea minciuni pe seama lui Allah, aceia
sunt cu adevărat nelegiuiţi.
Acest verset a
fost pus de Allah Preaînaltul în seama acelor oameni care, după ce au primit
învățăturile și au știut clar ceea ce este halal și haram, au nesocotit aceste
porunci. Ei au început să permită lucruri interzise și să interzică lucruri
permise, folosind diverse minciuni.
Oare acest
verset este valabil doar pentru comunitatea de evrei din acea vreme, căreia
Allah i se adresează, sau este valabil și pentru oamenii zilelor noastre, care
inventează anumite lucruri spunând că fac parte din religie, cu scopul de a
face lucrurile haram să pară halal și invers?
Aceste versete
sunt universal valabile pentru întreaga omenire, până în Ziua de Apoi. A
născoci minciuni în numele lui Allah subhanahu wa taala este una dintre cele
mai grave forme de minciună. Întâlnim diferite forme de minciună: față de noi
înșine, față de alte persoane și față de Allah Preaînaltul. Cuvântul „nelegiuți”
– „zalimun” – se referă la cei care se nedreptățesc pe ei înșiși.
95.
Spune: “Allah a grăit adevăr! Urmaţi, aşadar, religia lui Avraam cel drept
întru credinţă, care nu a fost păgân!
Expresia „care
nu a fost păgân” înseamnă cel care nu i-a făcut asociați lui Allah
subhanahu wa taala.
„Sadaq Allah
Al-Azeem”
este o expresie pe care probabil ați mai auzit-o rostită la finalul recitării
Coranului. Aceasta nu trebuie spusă în timpul rugăciunii; rugăciunea nu include
nicio formă a acestei expresii, iar rostirea ei o poate strica. Profetul
Muhammed ﷺ și companionii săi nu au rostit această
formulă și nici nu au spus că ea ar trebui menționată la finalul rugăciunii.
Când o folosim, subliniem de fapt că Allah a grăit adevărul, mai exact ceea ce
ne transmite prin intermediul Coranului cel Sfânt.
La un moment
dat, cei din Banu Israil erau obligați să împlinească toate poruncile lui
Allah, iar acest verset subliniază foarte clar acest lucru: voi (evreii)
trebuie doar să îl urmați pe profetul trimis, Ibrahim (as). În ceea ce ne
privește, noi avem porunca de a-l urma pe profetul Muhammed ﷺ. Totuși, acest lucru nu înseamnă că noi, musulmanii, îl renegăm
pe profetul Ibrahim (as). Dimpotrivă, urmăm tradiția Profetului ﷺ și Coranul, credem în toți profeții trimiși de Allah Preaînaltul,
precum și în mesajul cu care aceștia au venit la vremea respectivă. Ca model de
religie și credință, noi avem însă mesajul profetului Muhammed ﷺ, mesajul islamului.
Toți profeții
au avut puterea de a rămâne statornici în credința lor, putere pe care Allah
Preaînaltul le-a dăruit-o. Un profet nu are voie să facă greșeli care să lezeze
credința, unicitatea mesajului, etica sau valorile umane. Un profet nu este
lăsat niciodată să ajungă să știrbească religia pe care trebuie să o manifeste.
96.
Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile.
„Bakka” – din Mecca, adică Kaaba, este prima casă
construită de oameni pe suprafața Pământului. Allah Preaînaltul și-a atribuit
această primă încercare a omului de a ridica o construcție și a numit-o
Beytullah (Casa lui Allah).
De-a lungul istoriei, Kaaba a fost distrusă, reconstruită
și renovată din diferite motive de mai multe ori, fiind reclădită inclusiv pe
fundațiile ei vechi de către profetul Ibrahim (Avraam) și fiul său, Ismail
(Ismael) - pacea lui Allah fie asupra lor. Denumirea de Bakka este atribuită
dialectului triburilor ce au trăit în trecut în Peninsula Arabică. Allah
subhanahu wa taala l-a înzestrat pe profetul Muhammed ﷺ
cu știința tuturor dialectelor din acea vreme, astfel că el putea comunica
foarte ușor cu toate triburile pentru a transmite mesajul islamului. În Coran
nu au fost omise aceste denumiri tocmai pentru a nu marginaliza nicio
comunitate care a trăit la vremea respectivă.
Expresia „...cea binecuvântată şi călăuzire pentru
toate lumile” se referă la perioada de la începutul lumii și până în Ziua
de Apoi, fiind valabilă pentru toate comunitățile de oameni, cu toate națiunile
lor, și pentru toate formele de vietăți pe care Allah le-a creat. Astfel, și
jinnii, și oamenii, și îngerii se îndreaptă către aceeași qibla (direcție de
rugăciune) – Kaaba – atunci când își îndeplinesc actele de adorare, precum
rugăciunea sau tawaf-ul.
Când Allah Preaînaltul i-a trimis pe pământ pe Adam și pe
Eva - pacea lui Allah fie asupra lor, aceștia s-au căutat foarte mult timp
pentru a se regăsi, iar conform unor relatări, reîntâlnirea lor a avut loc la
Arafah (de unde vine și verbul arafa – a recunoaște). Acest lucru
înseamnă că Adam și Eva s-au recunoscut unul pe altul, dar mai înseamnă și că
omul și-a recunoscut Creatorul și faptele ori păcatele sale.
Adam (as) a fost cel care a construit pentru prima dată Kaaba la porunca Creatorului Său, un loc sacru destinat adorării lui Allah subhanahu wa taala, același pe care îl avem și în ziua de astăzi. Kaaba reprezintă qibla către care toți musulmanii se îndreaptă atunci când își îndeplinesc actele de adorare. Musulmanii nu venerează acea construcție, ci pe Allah Preaînaltul. Vă puteți întreba: atunci de ce nu ne putem ruga către oricare altă direcție? Semnificația este următoarea: oamenii trebuie să aibă un singur Dumnezeu, un singur Profet, o singură Carte, un singur Ramadan și o singură direcție de rugăciune. Când aceste lucruri vor fi foarte clare pentru toți oamenii, atunci le va fi mult mai ușor să împlinească toate aceste acte de adorare.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu