Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
93. Toate mâncărurile le-au fost îngăduite fiilor lui
Israel, în afară de ceea ce Israel însuşi şi-a oprit, înainte ca Tora să fi
fost trimisă. Spune-le: "Aduceţi Tora şi citiţi-o, dacă ceea ce spuneţi
voi este adevărat!"
În acest verset Allah subhanahu wa taala ne atrage atenția asupra lucrurilor
care au fost interzise de-a lungul istoriei omenirii, înainte ca Tora să fi
fost trimisă. Aceste lucruri au fost mai multe sau mai puține, mai grave sau
mai puțin grave (ca nivel de haram sau halal), toate acestea fiind stabilite
pentru toate comunitațile în care a fost trimis un Profet. În acest verset este
abordată problema fiilor lui Israel (Banu Israel), cărora Allah Preaînaltul
le-a permis consumul tuturor băuturilor și mâncărurilor ca fiind halal, ”în afară de – illa” anunțând o excepție:
în afară de ceea ce Israel însuși și-a oprit”. Se povestește că profetul Iaqub (as) și-a interzis sie
însuși carnea și laptele de cămilă, deși acestea erau permise de Allah
Preînaltul.
Astfel se naște întrebarea: Oare
noi, oamenii, avem voie să ne interzicem anumite lucruri dintre plăcerile
lumești, oare avem voie să ne interzicem nouă înșine anumite mâncăruri sau
băuturi, deși acestea sunt permise de către Allah subhanahu wa taala? Dacă
răspunsul este ”da, avem voie”, să vedem de ce și când avem voie.
Dacă privim în viața profetului
Muhammed (ﷺ) vom descoperi că a avut câteva feluri de mâncare despre care a spus că nu le
consumă. Există o relatare în care se spune că
Profetul (ﷺ) a
fost servit cu un anumit fel de mâncare gătită cu ceapă și usturoi și a refuzat
să mănânce, însă nu le-a interzis celorlalți să le consume. El (ﷺ) a
spus că i-a fost revelat că îngerii nu pot sta lângă Profet (ﷺ) când simt acel miros de ceapă și usturoi. Unii
oameni nu pot consuma aceste alimente deoarece nu le plac sau sistemul digestiv
nu le permite acest lucru, prin urmare, nu înseamnă că aceste persoane își
interzic aceste alimente din cauză că ele nu fac parte din credință sau le
folosesc ca o promisiune sau formă de adorare. Împlinind ceea ce este halal și
îndepărtându-ne de lucrurile haram putem primi răsplată.
În timpul unei discuții cu soția
sa, profetul Muhammed (ﷺ) a jurat că nu mai consumă miere de albine și
că acest aliment va fi haram pentru el. Allah Preînaltul l-a dojenit și a
revelat întrebarea retorică : ”O, Profetule! De ce interzici ceea ce Allah a permis?”
Un Profet nu poate adauga un lucru permis sau interzis față de ceea ce deja
Allah a permis sau interzis, el fiind un exemplu pentru întreaga omenire. Nu avem voie să ne interzicem anumite lucruri cu
intenția de a ne apropia de Allah subhanahu wa taala.
Când Tora a fost pogorâtă, sfera lucrurilor permise și interzise a fost foarte clar definită în Cartea în care Allah îi îndeamnă pe evrei să o citească pentru a nu face greșeala de a interzice lucruri permise sau a permite lucruri interzise de El Preaînaltul.
94. Şi aceia care născocesc după toate acestea
minciuni pe seama lui Allah, aceia sunt cu adevărat nelegiuiţi.
Acest verset a fost pus de Allah Preaînaltul în cârca acelor oameni
care, după ce au primit învățăturile și au știut clar ceea ce este halal și
haram, au nesocotit aceste porunci și au început să permită lucruri
interzise și să interzică lucruri permise folosind diverse minciuni.
Oare acest verset este valabil doar pentru comunitatea de evrei din
acea vreme, cărora Allah se adresează, sau este valabil și pentru oamenii
zilelor noastre, care inventează anumite lucruri spunând că fac parte din
religie cu scopul de a face lucrurile haram să pară halal și invers?
Aceste versete sunt universal valabile pentru întreaga omenire până
în Ziua de Apoi.
A născoci minciuni în numele lui Allah subhanahu wa taala este una dintre cele mai grave forme pe care le îmbracă minciuna. Întâlnim diferite forme de minciună: față
de noi înșine, față de alte persoane și față de Allah Preaînaltul. Nelegiuți – zalimun
– sunt cei care se nedreptățesc pe ei înșiși.
95. Spune: “Allah a grăit adevăr! Urmaţi, aşadar,
religia lui Avraam cel drept întru credinţă, care nu a fost păgân!”
”Care nu a fost păgân” înseamnă cel
care nu i-a făcut asociați lui Allah subhanahu wa taala.
Sadaq Allah Al-Azeem – probabil că ați mai auzit această expresie rostită la finalul recitării Coranului. Această expresie nu trebuie spusă în timpul rugăciunii; rugăciunea nu include nicio formă din această expresie și rostirea ei poate strica rugăciunea. Profetul Muhammed (ﷺ) și companionii nu au rostit această expresie și nici nu au spus că trebuie rostită la finalul rugăciunii. Când rostim această expresie, subliniem de fapt că Allah a grăit adevărul și anume ceea ce ne transmite prin intermediul Coranului cel Sfânt.
La un moment dat, cei din Banu
Israil erau obligați să împlinească toate poruncile lui Allah , iar acest
verset subliniază foarte clar acest lucru: voi (evreii) trebuie doar să urmați
Profetul trimis, Ibrahim (as). Noi pe cine trebuie să urmăm conform acestui
verset? Noi avem porunca de a-l urma pe profetul Muhammed (ﷺ),
însă acest lucru nu înseamnă că noi, musulmanii, îl renegăm pe profetul Ibrahim
(as), dimpotrivă, urmăm Tradiția Profetului (ﷺ), Coranul, îi recunoaștem și credem în viața
celorlați profeți și în mesajul cu care aceștia au venit la vremea respectivă,
dar ca model de religie și credință avem mesajul profetului Muhammed (ﷺ),
mesajul islamului.
Toți profeții au avut putere de a
rămâne statornici în credința lor , putere pe care Allah Preînaltul le-a
daruit-o . Un Profet nu are voie să facă greșeli care să lezeze credința,
unicitatea mesajului, etica și valorile umane. Un Profet nu este lăsat să
ajungă să știrbească religia pe care ar trebui să o manifeste.
96. Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru
oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi
călăuzire pentru toate lumile.
Bakka – din Meka, adică Kaba, este
„prima casă” construită de oameni pe suprafața Pământului. Allah Preaînaltul și-a atribuit prima
încercare a omului de ridicare a unei construcții și a numit-o Beytullah (Casa
lui Allah). Kaba care a fost reconstruită pe fundațiile ei vechi de către
Profetul Ibrahim și fiul lui – Ismail (as); de asemenea, a fost distrusă, reconstruită și renovată din
diferite motive, de mai multe ori de-a lungul istoriei. Denumirea de Bakka este
atribuită dialectului triburilor ce au trăit în trecut în Peninsula Arabică. Allah
subhanahu wa taala l-a înzestrat pe profetul Muhammed (ﷺ) cu
știința tuturor dialectelor din acea vreme, astfel că el putea comunica foarte
ușor cu toate triburile și transmite mesajul islamului, iar în Coran nu au fost
omise aceste denumiri tocmai pentru a nu marginaliza nicio comunitate care a
trăit la vremea respectivă.
”...cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate
lumile”. – adică de la începutul lumii până
în Ziua de Apoi, pentru toate comunitățile de oameni cu toate națiile lor, pentru
toate formele de vietăți pe care Allah le-a creat; și jinni, și oamenii, și
îngerii se îndreaptă către aceeași qibla (direcție de rugăciune) – Kaba, atunci
când împlinesc actele de adorare (rugăciune, tawaf etc.).
Când Allah Preaînaltul i-a trimis
pe pământ pe Adam și Eva (as), aceștia s-au căutat foarte mult timp pentru a se
regăsi, și conform unor relatări aceștia s-au reîntâlnit la Arafah (de unde
vine și verbul arafa – a recunoaște). Acest lucru înseamnă că Adam și Eva s-au
recunoscut unul pe altul, dar mai înseamnă că omul și-a recunoscut Creatorul și
faptele (păcatele) sale.
Adam (pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost cel care a construit pentru prima dată Kaba
la porunca Creatorului Său, un loc sacru
destinat adorării lui Allah subhanahu wa taala, același pe care îl avem și în
ziua de astăzi. Kaba reprezintă qibla (direcția de rugăciune) către care toți
musulmanii se îndreaptă atunci când își împlinesc actele de adorare; musulmanii
nu venerează acea construcție, ci pe Allah Preaînaltul. Vă puteți întreba:
Atunci de ce nu ne putem ruga către oricare altă direcție? Semnificația este
următoarea: oamenii trebuie să aibă un singur Dumnezeu, un singur Profet, o
singură Carte, un singur Ramadan, o singură direcție de rugăciune ș.a.m.d. Când
aceste lucruri vor fi foarte clare pentru toți oamenii, atunci le va fi foarte
ușor să împlinească toate aceste acte de adorare.
Povestea
reconstrucției Kabei în vremea Profetului Muhammed (saws):
Când Mesagerul lui Allah (saws) a
împlinit treizeci și cinci de ani, tribul Quraiș a început să reconstruiască Al-Ka'ba.
Aceasta era o clădire joasă, din piatră albă, care nu avea mai mult de 6,30 m
înălțime, și era construită încă de pe vremea lui Ismail. Nu avea nici măcar
acoperiș, ceea ce oferea hoților cale liberă spre comorile aflate înăuntru.
Fiind construită cu mult timp în urmă, era de asemenea expusă intemperiilor
naturii, care-i slăbiseră și crăpaseră zidurile. Cu cinci ani înaintea Profeției,
în Mekka a fost o mare inundație care a afectat Al-Ka'ba, aproape până la
demolare. Tribul Quraiș a fost astfel obligat să o reconstruiască, pentru a-i
asigura sanctitatea și poziția. Șefii Quraișilor au hotărât să folosească doar
banii obținuți cinstit pentru reconstruirea Al-Ka'ba, iar banii rezultați din
prostituție, camătă și alte practici necinstite au fost excluși. La început
le-a fost teamă să dărâme zidul, dar Al-Ualid bin Al-Mughira Al-Mukhzumi a
început lucrul. Văzând că nu i se întâmplă nimic, au început și ceilalți să
ajute la dărâmarea zidurilor, până când au ajuns la fundația turnată de Avraam.
Când au început reconstruirea zidurilor, ei și-au împărțit munca între triburi.
Fiecare trib era responsabil pentru reconstruirea unei anumite părți. Triburile
au adunat pietre și au început lucrul. Cel care zidea pietrele era un zidar
roman, pe nume Baqum. Lucrarea a decurs în armonie până când a venit timpul ca
Piatra Neagră sacră să fie reașezată la locul ei. Atunci, a izbucnit o ceartă
între șefii de trib, care a durat patru-cinci zile, fiecare revendicând onoarea
de a așeza piatra la locul ei. Pumnalele erau pe punctul de a fi scoase din
teacă și vărsarea de sânge părea iminentă. Din fericire, cel mai în vârstă
dintre șefi, Abu Omaiia bin Mughira Al-Makhzumi, a făcut o propunere care a
fost acceptată de toți ceilalți. El a spus: “Cel care intră primul în Sanctuar
va lua o decizie în privința acestei probleme.” Dorința lui Allah a fost ca
Mesagerul Său (ﷺ) să
intre primul în Moschee. Când l-au văzut, oamenii care erau de față au strigat
într-un singur glas: “Al-Amin" ("Cel demn de încredere") a
sosit. Suntem fericiți să ne supunem hotărârii lui.” Calm și stăpân pe sine,
Muhammed (ﷺ) a
primit însărcinarea și imediat a găsit o soluție care să-i mulțumească pe toți.
A cerut o mantie pe care a așternut-o pe pământ și a așezat piatra în mijlocul
ei. Le-a cerut apoi reprezentanților diferitelor clanuri care erau printre ei să
ridice împreună și în același timp piatra. Când au ajuns cu piatra la locul
potrivit, Muhammed (ﷺ) a
așezat-o cu mâna sa în poziția potrivită. Astfel, prin înțelepciunea Profetului
(ﷺ) a
fost domolită o situație foarte tensionată și îndepărtat un conflict grav. După
ce au terminat banii cinstiți pe care-i adunaseră, cei din tribul Quraiș s-au văzut
nevoiți să elimine un areal de 5,5 m din partea de nord a Al-Ka'ba, numit
Al-Hijr sau Al-Hatim. Ei i-au ridicat ușile cu doi metri deasupra nivelului
solului, permițând astfel intrarea doar oamenilor pe care ei îi doreau. Când
structura a atins 13,7 m înălțime, au ridicat acoperișul care se sprijinea pe șase
coloane. Când a fost încheiată construcția Al-Ka'ba, aceasta avea o formă pătrată
și cincisprezece metri înălțime. Latura care includea Piatra Neagră și latura
opusă acesteia măsurau fiecare zece metri lungime. Piatra Neagră era așezată la
o înălțime de 1,50 m deasupra nivelului solului. Celelalte două laturi măsurau
fiecare doisprezece metri lungime. Ușa avea doi metri înălțime deasupra
nivelului solului. O structură de construcție de 0,25 m înălțime și 0,30 m lățime,
în medie, înconjura Al-Ka'ba. Aceasta a fost numită Aș-Șaadheruan și era inițial
parte integrantă a Sfântului Sanctuar, însă Quraișii au lăsat-o în afara
acestuia.
Exegeza
CoranuluiProfesor
Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu