Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
89. Afară de aceia care se căiesc după aceea şi se
îndreaptă, căci Allah este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Al-Rahim].
În acest verset Allah subhanahu wa taala continua ideea începută în
versetele anterioare cu privire la oamenii care ajungeau în situația de a face greșeli
foarte mari, de a se ruga la altceva sau altcineva decât de la Allah Preaînaltul sau chiar de a renunța la credința
lor. Prin urmare, pentru a se reveni la normalitate, Allah subhanahu wa taala
pogoară acest verset în care spune: afară de cei care se căiesc după acele
greșeli grave și se îndreaptă (prin împlirea faptelor bune), cu aceștia Allah
este Iertător și Milostiv.
Când întâlnim ”illa” în Sfântul Coran, înseamnă că urmează o
excepție: toți cei despre care s-a vorbit până acum în versetele anterioare au
un numitor comun, și anume sunt păcătoși, iar Allah le-a promis acestora pedepse
dure, cu excepția ”acelora care se căiesc și fac fapte bune după ce au păcătuit”.
Ce înseamnă căința? Când trebuie împlinită și în ce condiții este
acceptată?
Tewba (căința) înseamnă a-ți părea rău pentru păcatele sâvârșite,
însă reprezintă doar primul nivel al căinței, al doilea nivel (istighfar) fiind
faptele, ambele reprezentând o formă de apropiere față de Allah subhanahu wa
taala.
Prin urmare, nu este de ajuns doar exprimarea verbală a părerii de
rău.
Pe scurt, există trei codiții pentru a obține iertarea în cazul
greșelilor față de noi înșine și față de Allah subhanahu wa taala
Ø trecut: am împlinit păcatul și îmi pare rău (mă căiesc);
Ø prezent: mă îndepărtez de acel păcat cu intenția sinceră de a nu stărui în
împlinirea lui;
Ø viitor: îi promit lui Allah subhanahu wa taala că nu voi mai păcătui.
De asemenea, așa cum am spus și în lecția anterioară, păcatul cel mai grav este cel sâvârșit față de semeni, iar persoana care a păcătuit față de o altă persoană nu va primi iertarea lui Allah subhanahu wa taala până când nu își va cere iertare și va fi iertată de acea persoană, și aceasta este a patra condiție a situației prezentate. În cazul în care nu cunoaștem persoana față de care am greșit sau ea nu mai există printre noi, vom face dua și ne vom ruga pentru iertare, deoarece persoanei nedreptățite i se va permite până și în Ziua Judecății să decidă dacă iartă sau nu persoana care i-a greșit.
”...şi se îndreaptă – wa aslahu înseamnă cei care au împlinit fapte bune față de Allah, față de ei înșiși și față de acele persoane cărora le-au greșit. Această completare a versetului înseamnă că nu este de ajuns exprimarea verbală a regretului față de persoana căreia i s-a greșit, ci, wa aslahu înseamnă că cei care au greșit le-au făcut și un bine celor față de care au greșit. Aceste lucru este valabil atât față de Allah subhanahu wa taala, cât și față de noi înșine. Cum? Dacă am păcătuit în fața lui Allah Preînaltul, mi-am dat seama în fața cui am păcătuit, m-am căit și in sha Allah căința va fi acceptată, însă va fi și mai mult acceptată când voi ajunge să fac mai multe fapte bune decât făceam până în momentul în care am păcătuit și m-am căit. Wa aslahu mai înseamnă a îmbunătăți relația cu Allah subhanahu wa taala, de exemplu, am pierdut o rugaciune în timpul zilei, am recuperat-o mai apoi, însă am facut mai mult decât făceam până acum: m-am trezit în toiul nopții și am făcut o rugaciune benevolă. Similar, îmbunătățirea relației cu mine însumi: am greșit față de mine însumi, nu am acordat atenția cuvenită minții mele, credinței mele, m-am delăsat pur și simplu de unele acte de adorare etc. Delăsarea este considerată de Allah un păcat, deoarece în momentul în care omul este delăsător pierde relația cu Allah subhanahu wa taala, inima lui devine mai dură și nu-i mai pasă de poruncile lui Allah.
”...căci Allah este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Al-Rahim]. – inna este particula de întărire care exprima certitudinea și înseamnă „cu siguranță” Allah este Iertător și Îndurător . Faptul că Allah Preaînaltul folosește această exprimare aduce liniște în inima omului și siguranța că dacă el se căiește și își îmbunătățește relația cu Creatorul său, Allah îi va șterge păcatele,îi va primi căința și îl va ierta, cu condiția ca această căință să fie sinceră. Prin urmare, condiția iertării păcatului este sinceritatea. Intenția și hotărârea de a nu se mai întoarce la săvârșirea acelui păcat constituie temelia iertării acelui păcat.
Ce exprimă ordinea în care au fost enumerate cele două epitete ale lui Allah subhanahu wa taala? Allah Preînaltul nu este doar Iertător, cel care va fi iertat va primi mai mult decât atât, va primi și Mila lui Allah subhanahu wa taala.
90. Acelora care nu mai cred după ce înainte
crezuseră, iar apoi sporesc necredinţa lor nu le va
fi primită căinţa şi aceia sunt cei rătăciţi.
Cine sunt aceste persoane despre care se vorbește în acest verset?
·
Potrivit unor
savanți, acest verset a fost pogorât pentru oamenii despre care am vorbit
în versetul 85 (cei doisprezece companioni care au renunțat la islam după ce
trăiseră o perioadă de timp alături de Profet și dându-și seama de autenticitatea
islamului, l-au îmbrățișat). Aceștia au murit necredincioși, iar Allah subhanahu wa taala nu îi va mai ierta.
De ce? Pentru că ei au întors întru totul spatele lui Allah subhanahu wa taala
și nici măcar nu s-au căit. Mai mult decât atât, după ce au întors spatele, au
ajuns să păcătuiască și mai mult - iar apoi sporesc
necredinţa - arătând înverșunare și dușmănie față de Profetul Muhammed (ﷺ), față de Coran
și islam.
Oare oamenii din această categorie descrisă în verset se pot căi la
Allah Preaînaltul?
Atât timp cât căința nu are la bază o credință, nu va fi primită,
însă, dacă un om revine la credință, Allah subhanahu wa taala îi va șterge
toate păcatele.
· Potrivit altor savanți, acest verset face referire la acel grup de creștini sau evrei , care la un moment dat au conștientizat venirea unui nou Profet, cunoșteau caracteristicile acestuia, însă în momentul în care acesta a venit , i-au întors spatele, ba mai mult decât atât, au ajuns să îl urască pe profetul Muhammed (ﷺ) și islamul, să îi dorească răul și să tâlcuiască diferite vicleșuguri pentru a-l convinge să nu mai transmită mesajul islamului. Ei nu s-au oprit de la respingerea credinței, ci au continuat din ce în ce mai mult în opoziția lor față de aceasta: au făcut tot posibilul pentru a împiedica oamenii de la calea lui Allah creând îndoieli și suspiciuni în mintea lor prin conceperea unor planuri și comploturi secrete pentru a face misiunea un eșec. Indiferent că este vorba despre cei care au crezut în Moise (as), dar apoi nu au crezut în Isus (as), sau despre cei care au crezut în Isus (as) , dar mai apoi nu au crezut în Profetul Muhammed (ﷺ), versetul se încadrează în ambele puncte de vedere ale savanților.
şi aceia sunt cei rătăciţi - ”dallun” înseamnă rătăciți.
Rătăcirea este un lucru foarte grav. De multe ori s-a întâmplat ca cineva se
rătăcească în această lume și să nu știe unde și cum să ajungă pentru că uitase
sau pierduse o adresă, nu-i așa? Însă, a ajunge să îți pierzi qibla, credința, Cartea, este un fapt
cât se poate de grav.
Allah subhanahu wa taala să nu facă pe niciunul dintre noi să pierdem
calea credinței și să ajungem într-o asemenea rătăcire. Amin!
91. De la aceia care nu cred şi mor necredincioşi nu
se va primi niciodată de la vreunul dintre ei nici chiar întregul pământ în
aur, chiar dacă ei ar voi să se răscumpere cu el. Aceia vor avea parte de chin
dureros şi ei nu vor avea pe nimeni să-i ajute.
Un verset categoric în care Allah
Preînaltul spune că acei oameni care mor necredincioși nu se vor putea
răscumpăra în niciun fel , chiar de ar voi să ofere întreg pământul în aur
drept răscumpărare, ba mai mult, vor avea parte de pedepse grele și nu vor avea
pe nimeni drept ajutor pentru a-i scăpa de acest chin.
Profetul Muhammed (ﷺ) a
spus în acest sens: “În Ziua Judecății necredinciosul va fi întrebat: Dacă ai avea
atâta aur încât să umpli pământul, l-ai oferi ca să te răscumperi de Focul
Iadului?’ El va răspunde:”Da!” Apoi i se va spune:”Ți s-a cerut ceva mai ușor
decât atat, să nu alături pe nimeni în adorare alături de Allah, să te supui Lui,
dar tu ai refuzat.”
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu