Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
89. Afară de aceia
care se căiesc după aceea şi se îndreaptă, căci Allah este Iertător, Îndurător
[Al-Ghafur, Al-Rahim].
În acest
verset, Allah subhanahu wa taala continuă ideea începută în versetele
anterioare cu privire la oamenii care ajungeau în situația de a face greșeli
foarte mari, de a se ruga la altceva sau altcineva decât la Allah Preaînaltul
sau chiar de a renunța la credința lor. Prin urmare, pentru a se reveni la
normalitate, Allah subhanahu wa taala pogoară acest verset în care spune: afară
de cei care se căiesc după acele greșeli grave și se îndreaptă (prin împlinirea
faptelor bune), cu aceștia Allah este Iertător și Îndurător.
Când întâlnim
termenul „illa” în Sfântul Coran, acesta indică faptul că urmează o excepție.
Toți cei despre care s-a vorbit în versetele anterioare au un numitor comun, și
anume sunt păcătoși, iar Allah le-a promis pedepse dure, cu excepția acelora
care se căiesc și fac fapte bune după ce au păcătuit.
Ce înseamnă
căința? Când trebuie împlinită și în ce condiții este acceptată?
Tewbe (căința) înseamnă a-ți părea rău pentru păcatele săvârșite, însă aceasta
reprezintă doar primul nivel al căinței. Al doilea nivel, „istighfar”, este
reprezentat de fapte, ambele fiind o formă de apropiere față de Allah subhanahu
wa taala. Prin urmare, nu este de ajuns doar exprimarea verbală a părerii de
rău.
Pe scurt,
există trei condiții pentru a obține iertarea în cazul greșelilor față de noi
înșine și față de Allah subhanahu wa taala:
·
Trecut: am săvârșit păcatul și îmi pare rău (mă căiesc);
·
Prezent: mă îndepărtez de acel păcat cu intenția
sinceră de a nu stărui în împlinirea lui;
·
Viitor: îi promit lui Allah subhanahu wa taala că nu voi mai păcătui.
De asemenea,
așa am spus și în lecția anterioară, păcatul cel mai grav este cel săvârșit
față de semeni. Persoana care a păcătuit față de o altă persoană nu va primi
iertarea lui Allah subhanahu wa taala până când nu își va cere iertare și va fi
iertată de acea persoană, aceasta fiind a patra condiție a situației
prezentate. În cazul în care nu cunoaștem persoana față de care am greșit sau
ea nu mai există printre noi, vom face dua și ne vom ruga pentru iertare,
deoarece persoanei nedreptățite i se va permite până și în Ziua Judecății să
decidă dacă iartă sau nu persoana care i-a greșit.
Expresia „...şi
se îndreaptă” – „wa aslahu” – se referă la cei care au împlinit
fapte bune față de Allah, față de ei înșiși și față de acele persoane cărora
le-au greșit. Această completare a versetului ne arată că nu este de ajuns
exprimarea verbală a regretului față de persoana căreia i s-a greșit; „wa
aslahu” înseamnă că cei care au greșit le-au făcut și un bine celor față de
care au greșit. Acest lucru este valabil atât față de Allah subhanahu wa taala,
cât și față de noi înșine. Cum? Dacă am păcătuit în fața lui Allah Preaînaltul,
mi-am dat seama în fața cui am păcătuit, m-am căit, in sha Allah căința va
fi acceptată. Însă ea va fi și mai mult acceptată când voi ajunge să fac mai
multe fapte bune decât făceam până în momentul în care am păcătuit și m-am
căit.
„Wa aslahu” mai înseamnă a
îmbunătăți relația cu Allah subhanahu wa taala. De exemplu, dacă am pierdut o
rugăciune în timpul zilei și am recuperat-o mai apoi, fac mai mult decât făceam
până acum: mă trezesc în toiul nopții și împlinesc o rugăciune benevolă.
Similar se
produce și îmbunătățirea relației cu mine însumi. Când am greșit față de mine
însumi, nu am acordat atenția cuvenită minții mele sau credinței mele și m-am
delăsat pur și simplu de unele acte de adorare. Delăsarea este considerată de
Allah un păcat, deoarece în momentul în care omul este delăsător, el pierde
relația cu Allah subhanahu wa taala, inima lui devine mai dură și nu-i mai pasă
de poruncile lui Allah.
Partea „...căci
Allah este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Al-Rahim]” conține particula de
întărire „inna”, care exprimă certitudinea și înseamnă „cu siguranță”
Allah este Iertător și Îndurător. Faptul că Allah Preaînaltul folosește această
exprimare aduce liniște în inima omului și siguranța că, dacă el se căiește și
își îmbunătățește relația cu Creatorul său, Allah îi va șterge păcatele, îi va
primi căința și îl va ierta, cu condiția ca această căință să fie sinceră.
Prin urmare,
condiția iertării păcatului este sinceritatea. Intenția și hotărârea de a nu se
mai întoarce la săvârșirea acelui păcat constituie temelia iertării lui.
Ce exprimă
ordinea în care au fost enumerate cele două epitete ale lui Allah subhanahu wa
taala? Allah Preaînaltul nu este doar Iertător, ci cel care va fi iertat va
primi mai mult decât atât: va primi și Mila lui Allah subhanahu wa taala.
90.
Acelora care nu mai cred după ce înainte crezuseră, iar
apoi sporesc necredinţa lor nu le va fi primită căinţa şi aceia sunt cei
rătăciţi.
Cine sunt
aceste persoane despre care se vorbește în acest verset? Exegeții Coranului au
părerile împărțite în ceea ce privește acest fragment.
Potrivit unor
savanți,
acest verset a fost pogorât pentru oamenii despre care am vorbit în versetul 85
(cei doisprezece companioni care au renunțat la islam după ce trăiseră o
perioadă de timp alături de Profet și, dându-și seama de autenticitatea
islamului, l-au îmbrățișat). Aceștia au murit necredincioși, iar Allah
subhanahu wa taala nu îi va mai ierta. Ei au întors cu totul spatele lui Allah
subhanahu wa taala și nici măcar nu s-au căit. Mai mult decât atât, după ce au
întors spatele, au ajuns să păcătuiască și mai mult – idee redată prin expresia
„iar apoi sporesc necredinţa lor” – arătând înverșunare și dușmănie față de
profetul Muhammed ﷺ, față de Coran și
islam. Oare oamenii din această categorie se pot căi la Allah Preaînaltul? Atât
timp cât căința nu are la bază o credință, ea nu va fi primită. Însă, dacă un
om revine la credință, Allah subhanahu wa taala îi va șterge toate păcatele.
Potrivit altor
savanți,
acest verset face referire la acel grup de creștini sau evrei care, la un
moment dat, au conștientizat venirea unui nou Profet și îi cunoșteau
caracteristicile. Însă, în momentul în care acesta a venit, i-au întors
spatele. Ba mai mult, au ajuns să îl urască pe profetul Muhammed ﷺ și islamul, să îi dorească răul și să
ticluiască diferite vicleșuguri pentru a-l convinge să nu mai transmită mesajul
islamului. Ei nu s-au oprit de la respingerea credinței, ci au continuat din ce
în ce mai mult în opoziția lor: au făcut tot posibilul pentru a împiedica
oamenii de la calea lui Allah, creând îndoieli și suspiciuni în mintea lor prin
conceperea unor planuri și comploturi secrete care să ducă misiunea la un eșec.
Indiferent că este vorba despre cei care au crezut în Musa (as), dar apoi nu au
crezut în Isa (as), sau despre cei care au crezut în Isa (as), dar mai apoi nu
au crezut în profetul Muhammed ﷺ, versetul se
încadrează în ambele puncte de vedere ale savanților.
În ceea ce
privește fragmentul „şi aceia sunt cei rătăciţi”, termenul „dallun”
înseamnă rătăciți. Rătăcirea este un lucru foarte grav. De multe ori s-a
întâmplat ca cineva să se rătăcească în această lume și să nu știe unde și cum
să ajungă pentru că uitase sau pierduse o adresă. Însă, a ajunge să îți pierzi
qibla, credința și Cartea este un fapt cât se poate de grav. Allah subhanahu wa
taala să nu facă pe niciunul dintre noi să pierdem calea credinței și să
ajungem într-o asemenea rătăcire. Amin
91.
De la aceia care nu cred şi mor necredincioşi nu se va primi niciodată de la
vreunul dintre ei nici chiar întregul pământ în aur, chiar dacă ei ar voi să se
răscumpere cu el. Aceia vor avea parte de chin dureros şi ei nu vor avea pe
nimeni să-i ajute.
Acesta este un
verset categoric în care Allah Preaînaltul spune că acei oameni care mor
necredincioși nu se vor putea răscumpăra în niciun fel, chiar de ar voi să
ofere întreg pământul în aur drept răscumpărare. Ba mai mult, ei vor avea parte
de pedepse grele și nu vor avea pe nimeni drept ajutor pentru a-i scăpa de
acest chin.
Profetul
Muhammed ﷺ a spus în acest sens: „În Ziua Judecății necredinciosul va fi întrebat: Dacă ai
avea atâta aur încât să umpli pământul, l-ai oferi ca să te răscumperi de Focul
Iadului? El va răspunde: Da! Apoi i se va spune: Ți s-a cerut ceva mai ușor
decât atât, să nu alături pe nimeni în adorare alături de Allah, să te supui
Lui, dar tu ai refuzat.”
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu