Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
80. Şi el nu vă va putea porunci să-i luaţi pe îngeri
şi pe profeţi drept Domni. Oare ar putea să vă poruncească necredinţa după ce
aţi fost supuşi [ai lui Allah, musulmani]?!
Versetul anterior ne-a reamintit că niciun profet
adevărat, drept și sincer nu i-ar îndemna vreodată pe oameni să adore pe
altcineva în afară de Allah Preaînaltul. Spre deosebire de aceștia, un profet
mincinos va încerca mereu să manipuleze religia în scopuri personale și pentru
beneficii lumești. Așadar, Allah Preaînaltul ne confirmă din nou că un trimis
autentic nu va pretinde niciodată divinitatea pentru sine și nici nu va îndemna
la venerarea îngerilor. Misiunea sa este clară: să poruncească închinarea exclusivă
înaintea lui Allah Preaînaltul și să mărturisească faptul că el însuși este
doar un om ales pentru a transmite mesajul divin.
Profeții și îngerii sunt căile prin care Allah
Preaînaltul revarsă călăuzirea, nu obiecte ale adorării.
„Oare ar putea să vă poruncească necredinţa după ce
aţi fost supuşi [ai lui Allah, musulmani]?!”
Aceasta este o întrebare retorică prin care Allah
Preaînaltul ne avertizează asupra riscului de a devia. Se poate întâmpla ca o
persoană, după ce a îmbrățișat islamul, să își schimbe traiectoria sub
presiunea ispitelor, pierzând astfel imensa răsplată a faptelor sale. Acest
verset nu a fost adresat doar oamenilor din vremea profeților Isa (as) sau
Muhammed ﷺ; el este un avertisment universal, valabil
pentru fiecare suflet până în Ziua de Apoi.
Ca adevărați credincioși, trebuie să ne îngrijim de
forma credinței noastre. Credința are nevoie de o șlefuire continuă, asemenea
unui diamant. Acest diamant al islamului, cu care Allah Preaînaltul ne-a
binecuvântat, nu trebuie lăsat să fie acoperit de praful necredinței sau al
neglijării. Dacă un om nu îl mai ascultă pe Creator, înseamnă că ceva sau
cineva a intervenit între el și Allah Preaînaltul.
Inima noastră, dacă nu este ștearsă zilnic de praful
păcatelor mici, se va acoperi treptat cu un strat gros care îi va stinge
strălucirea. Însă Allah ﷻ ne-a lăsat o cale de restaurare: căința (تَوْبَةٌ
- tawbah), adică întoarcerea sinceră la El ﷻ.
Omul este, prin natura sa, supus greșelii, așa cum se
arată în hadisul consemnat de al-Tirmidhi: „Fiecare fiu al lui Adam greșește, dar
cei mai buni dintre cei care greșesc sunt cei care se căiesc.”
Așa cum explică învățații, omul nu va fi tras la
răspundere neapărat pentru faptul că a greșit, ci mai ales pentru că nu s-a
căit după ce a păcătuit. Atunci când un credincios conștientizează în fața cui
a greșit, această realizare îl va determina să se căiască imediat. A amâna
căința înseamnă, în esență, a-l desconsidera pe Creator.
O persoană care
îl conștientizează pe Allah Preaînaltul în adevărata Sa măreție nu devine imună
la păcat, ci devine incapabilă să amâne căința. Atunci când omul atinge acea
stare de conștientizare continuă, prezența lui Allah Preaînaltul îi va stăpâni
permanent mintea și inima, iar păcatul devine o povară greu de purtat.
Se povestește în acest sens că un om a venit la un
învățat spunând că vrea să păcătuiască. Acesta i-a răspuns: „Poți face aceasta
dacă îndeplinești trei condiții: să păcătuiești sub un cer care nu este al lui
Allah, pe un pământ care nu este al lui Allah și într-un loc unde El să nu te
poată vedea.” Realizând că nu există un astfel de loc în tot Universul, omul
s-a întors pe calea dreaptă.
Allah ﷻ a rânduit
îngerii să noteze faptele noastre nu pentru că El ﷻ ar putea
uita ceva, ci pentru ca acestea să fie dovezi incontestabile în Ziua de Apoi,
când omul ar putea încerca să-și tăgăduiască faptele.
Ibn al-Jawzi spunea despre puterea căinței: „Cât de multe căințe imense pentru păcate mici nu au făcut decât să-l apropie pe om și mai mult de Allah!” Atunci când recunoaștem greșeala, Allah ﷻ ne ajută să revenim pe drumul cel drept, căci Lui îi place să ierte. Profetul Muhammed ﷺ ne-a asigurat de această milă infinită printr-un hadis relatat de Muslim: „Dacă voi nu ați fi comis păcate, Allah v-ar fi înlocuit cu oameni care ar fi păcătuit și apoi ar fi cerut iertare, iar El i-ar fi iertat.”
81. Şi când Allah a încheiat un legământ cu profeţii,
[le-a zis El]: “Vă dau vouă o Carte şi Înţelepciune. Apoi, dacă va veni la voi
un trimis pentru a întări ceea ce aveţi, voi trebuie să credeţi în el şi să-l
sprijiniţi!”. Le-a zis El: “Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu
Mine?” “Consimţim!” au răspuns ei. Atunci a zis Allah: “Aşadar fiţi martori,
iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie!”
În acest verset, Allah Preaînaltul ne spune foarte
clar cum a luat legământ de la profeți și i-a pus pe fiecare dintre ei să
depună mărturie. Atunci când vor vorbi oamenilor, ei trebuie să le transmită că
Allah este Unic, că El ﷻ este Creatorul și că
doar El ﷻ merită a fi adorat. Fiecare dintre
profeții pe care Allah Preaînaltul i-a trimis pe pământ au vorbit despre
profeții care îi vor urma, în special despre profetul Muhammed ﷺ.
Fiecărui profet în parte, Allah Preaînaltul i-a
poruncit să aibă încredere și să îi sprijine pe trimișii ce îl vor urma. Ori de
câte ori Allah Preaînaltul a trimis doi sau trei profeți în aceeași perioadă de
timp la o singură comunitate, ei se sprijineau și se întăreau unul pe celălalt.
De exemplu, în perioada profeților Musa și Harun (as) sau în perioada
profetului Isa (as), când mai întâi a fost trimis profetul Yahya (Ioan
Botezătorul - as), care l-a anunțat și sprijinit pe Isa (as) și le-a transmis
oamenilor că el este profetul lui Allah și trebuie să creadă în el.
„Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu
Mine?” i-a întrebat Allah Preaînaltul pe profeți, iar ei au
răspuns: „Consimţim!” Atunci Allah Preaînaltul le-a spus: „Aşadar fiţi
martori, iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie!”
82. Şi oricine va respinge după aceasta, aceia sunt
nelegiuiţi.
Uneori, fie la bine, fie la greu, oamenii refuză să-și
recunoască îndatoririle, iar această atitudine îi conduce inevitabil spre
nelegiuire. Există persoane care, odată ce ating o stare de bunăstare, uită
binecuvântările primite și pe Cel care i-a ajutat să ajungă la acel nivel,
întorcând spatele cu aroganță. Islamul este însă foarte clar: ceea ce este
permis (حَلَالٌ - halal) este
limpede, ceea ce este interzis (حَرَامٌ
- haram) este la fel de evident, iar între ele se află lucrurile îndoielnice.
Cine alege să se lase ademenit de lucrurile îndoielnice riscă oricând să cadă
în păcatul interzis (haram).
Profetul Muhammed ﷺ
a spus: „Ceea ce este permis (halal) este binecunoscut şi ceea ce este interzis
(haram) este binecunoscut; între cele două sunt anumite lucruri îndoielnice.
Multă lume nu ştie care dintre acestea sunt permise (halal) şi care sunt oprite
(haram). Acela care se îndepărtează de ele, rămâne neprihănit în religia şi
cugetul său. Şi, ca atare, este în siguranță. Cine se amestecă în oricare
dintre aceste chestiuni neclare riscă să pătrundă şi pe tărâmul a ceea ce este
interzis (haram).” (Bukhari şi Muslim)
83. Doresc ei o altă religie decât religia lui Allah,
de vreme ce Lui I s-au supus, de voie ori de nevoie? Toate din ceruri şi de pre
pământ la El se întorc.
Tot ceea ce există în acest Univers i se supune,
într-o formă sau alta, lui Allah Preaînaltul. Dar ce înseamnă, mai exact,
expresia „de voie ori de nevoie”?
· De voie (de
bunăvoie): Această formă de supunere se adresează ființelor
dotate cu conștiință și liber arbitru, precum oamenii. Ei au capacitatea de a
alege în mod conștient să urmeze calea indicată de Creatorul lor.
· De nevoie
(prin constrângere): Această supunere se referă la restul creației —
îngeri, animale, plante sau legile naturii. Acestea nu au puterea de a discerne
sau de a alege, ci urmează instinctiv și obligatoriu ordinea stabilită de Allah
Preaînaltul.
În final, absolut tot ceea ce se află în ceruri și pe
pământ se va întoarce la Allah Preaînaltul, iar în fața Lui se va da socoteală
pentru tot ceea ce am făptuit.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu