Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
78. Printre ei sunt unii care stâlcesc Cartea cu
limbile lor, pentru ca să vă facă să credeţi că [aceasta] este din Carte, însă
aceasta nu este din Carte, şi ei spun: “Aceasta este de la Allah”, fără ca să
fie de la Allah. Ei spun minciuni împotriva lui Allah cu
bună ştiinţă.
Acest verset face parte din suita de versete in care Allah
subhanahu wa taala enumeră păcatele pe care cei din Neamul Carții le-au
împlinit împreună cu oamenii alături de care trăiau în acea perioadă.
Asadar, Allah Preînaltul descrie mai multe ipostaze prin care
iudeii din neamul Banu Israil au schimbat câteva versete în funcție de intențiile
și interesele pe care le-au avut aceștia atunci când s-a vorbit despre Cartea
lor.
Allah Preaînaltul îi acuză că, în timp ce citesc Cartea, ei
răsucesc cu limba anumite cuvinte sau propoziții care sunt împotriva
interesului lor personal sau a credințelor sau teoriilor religioase
auto-inventate și schimbă voit sensurile astfel încât să inducă în eroare
oamenii prin judecăți false sau credințe religioase greșite pentru un caștig
anume sau pentru a scăpa de unele obligații.
Este o ironie faptul că unii oameni tratează uneori Coranul însuși
în același mod. Ei nu îl pot schimba sau falsifica, deoarece Coranul este unic
si inimitabil, însă ei pot interpreta sensurile Sfântului Coran. De exemplu,
rugaciunea. Cei care vor sa interpreteze efectuarea rugaciunii, spun ca in
Coran scrie doar ca trebuie sa te rogi la Allah, nu descrie ca fiind
obligatoriu a se implini rugaciunea asa cum toti bine stim ca se implineste. Ei
spun ca este de ajuns sa vorbesti cu Allah, ca nu este necesara nici macar
ablutiunea, important este sa creezi legatura cu Allah, prin urmare, aceasta
interpretare duce la eliminarea unuia dintre cei mai importanti stâlpi ai
islamului. Un alt exemplu de stâlcire a sensurilor versetelor coranice este
interpretarea eronată a expresiei metaforice ”când Allah își va arăta Fața Sa”,
ceea ce nu înseamnă că Allah are un chip asemănător omului, El nu se aseamănă
cu niciuna dintre creaturile Sale. Ceea ce își închipuie omul despre Allah nu
este Allah ,pentru că mintea omului este finită și limitată, iar Allah este
infinit și etern. Ca atare, ceea ce este finit și limitat nu poate percepe ceea
ce este etern și infinit.
”...şi ei spun: “Aceasta este
de la Allah”, fără ca să fie de la Allah”. – ”ei”
din acest verset reprezintă persoanele bine văzute în societate, cei care dețin
cunoaștere, cei înțelepți, dar haideți să folosim drept exemplu omul imam.
Imamul este cel care îndrumă oamenii în anumite situații în care
acestia nu știu cum să procedeze in rezolvarea unei probleme. Mai mult decât
atât, oamenii respectivi nu știu sa scrie sau sa citeasca, locuind într-un sat
uitat de lume, fără acces la informatie. Omul de rând întreaba, de exemplu, ce
face in cazul in care a pierdut rugaciunea de dimineata, dandu-și seama prea
tarziu ca nu a facut-o la timp. Imamul îl sfatuie ca alta data sa isi puna
ceasul sa sune la timp pentru rugaciune. Insa, dacă imamul îi spune ca pentru
pierderea rugaciunii trebuie sa îi aducă un ”bun material” și astfel Allah îl
va ierta? Oare va putea refuza omul de rând un imam ”cu putere” ? Poate ca da,
caz in care omul de rand va avea de suferit intr-un fel sau altul, pentru ca
exista diferite modalitati ale unor oameni de a-i subordona pe alții. Cum? ei spun: “Aceasta este de la Allah”, iar omul nestiutor il crede pe imamul invatat si
implineste acel lucru ca fiind porunca lui Allah subhanahu wa taala.
Ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă. – unul dintre marile si cele mai grave pacate
pe care le poate face o persoana: sa vorbească în numele lui Allah Preaînaltul.
”Semnatarii lui Allah” este și titlul unei cărți care ne reprezintă pe toți.
Noi toti suntem ”Semnatarii lui Allah” atunci când hotarâm lucruri și luam
decizii. Oamenii se grabesc sa dea raspunsuri, nu este un lucru rau, insa este
o responsabilitate imensa. Daca acei oameni nu au o baza solida de cunostinte
religioase și au raspuns in numele lui Allah, Allah sa aibă Milă! Din acest
motiv, imamul Malik nu spunea niciodata despre un lucru ca este haram, fiindu-i
teamă ca acel lucru ar fi putut fi halal. El nu spunea nici măcar ca acel lucru nu este bun, ci doar că îi
displace.
79. Nu se cuvine ca un om căruia Allah i-a dăruit
Cartea, Cârmuirea şi Profeţia să spună apoi lumii: “Fiţi
adoratorii mei, şi nu ai lui Allah”, ci [se cuvine să spună]: “Fiţi supuşi Domnului, pentru că voi aţi învăţat [pe
alţii] Cartea şi aţi iscodit-o”.
În acest verset Allah subhanahu wa taala ne vorbește despre un
Profet și despre cum să facem diferența între un Profet drept și altul
mincinos. De-a lungul istoriei omenirii
au existat multi profeți mincinosi; și in zilele noastre există unii musulmani care
se considera un fel de profeți; ei citesc Coranul și spun că sunt vorbitori în
numele lui Allah sau spun ca au avut un vis, desi nu au avut, in care Allah
le-a spus sa transmita oamenilor ca va veni o mare nenorocire asupra lor sau că
îi pândeste o mare primejdie daca fac sau nu fac anumite lucruri. Unii oameni
chiar cred in aceste profetii mincinoase. Prin urmare , cum facem diferenta? Raspunsul
il aflăm in continuarea versetului, un profet caruia i s-a dat Cartea,
Înțelepciunea și Profeția , nu va spune oamenilor “Fiţi
adoratorii mei, şi nu ai lui Allah”, ci va spune ”Adorați-l pe Allah!”
Niciun Profet adevarat, sincer,
drept, nu a avut vreo alta pretentie de la oameni decât să îl adore pe Allah
subhanahu wa taala și nu a dorit decat sa fie alaturi de credinciosi și cei
oropsiți, pe cand profetii mincinosi au vrut doar sa se foloseasca de acesti
oameni pentru propriile interese.
“Fiţi supuşi Domnului – Rabbaniin din acest verset are la baza
cuvantul ”Rabb” care înseamnă Stăpân. Un profet nu va spune altceva oamenilor
decat ”Supuneti-va lui Allah, adorați-L pe Allah, împliniti poruncile lui Allah!”
In zilele noastre, un om numit
rabanii este acel om care se supune, asculta și se dedica întru totul lui Allah
subhanahu wa taala.
Oare mai exista in zilele noastre
oameni rabaniin?
Rabaniinii mai sunt cunoscuti și
sub denumirea de 'awliya' Allah (apropiații
lui Allah, prietenii, tovarasii lui Allah), insa nu trebuie sa facem din
aceasta denumire un lucru catre care nu putem tinde. Atat timp cat eu sunt
stapânul deciziilor mele și pot distinge binele de rău, imi dau seama de adevar
si îl urmez, atunci eu sunt un awliya Allah, insa acest lucru nu trebuie sa nasca
sentimentul de mândrie, fiindca acesta
nu este un titlu; un wali nu ar incalca vreunul din lucrurile obligatorii pe
care Allah Preaînaltul le-a poruncit, asa cum reiese din hadisul si versetele
urmatoare:
„Cu adevărat, Allah Preaînaltul a spus: «Cine l-a
afectat pe vreunul dintre împuterniciţii mei (wali), i-am vestit Eu lui o
războire; şi nu se apropie de mine robul Meu prin ceva care să fie mai plăcut
pentru Mine, decât ceea ce i-am impus lui; şi nu încetează robul Meu întru a se
apropia de Mine prin (acte de adorare) voluntare, până ce am ajuns Eu să îl
iubesc. Şi dacă l-am iubit, am devenit Eu auzul prin care el aude, şi vederea
prin care el vede, şi mâna prin care el loveşte, şi piciorul prin care el
păşeşte, şi dacă mi-ar cere, i-aş da, şi dacă ar căuta adăpost la Mine, l-aş
adăposti pe el.” (relatat de Bukhari)
”Într-adevăr, aliaţii lui Allah nu au a se teme şi
nici nu vor fi mâhniţi/Aceia care cred şi care au frică [de Allah]!/Pentru ei
este bună veste în această viaţă lumească, la fel ca şi în Lumea de Apoi.
Cuvintele lui Allah [nu vor cunoaşte] nici o schimbare. Aceasta este marea
izbândă.” (10:62-64)
Au existat in trecut wali, exista
si in prezent, ei sunt putini, insa exista. Oricine dintre noi poate deveni 'awliya'
Allah, este greu, dar nu imposibil.
O întâmplare din vremea lui Musa (aleihi
salem!) ne dezvaluie cum un om necredincios a devenit 'awliya'
Allah:
”S-a
relatat ca in vreme ce Moise (a.s.) cutreiera desertul in lung si in lat
impreuna cu tribul Israel, o nemiloasa seceta i-a impresurat. Astfel ca,
impreuna, si-au ridicat mainile spre cer, rugandu-se ca mult binecuvantata
ploaie sa-i racoreasca. In scurt timp, spre surprinderea Profetului (a.s.) si a
tuturor celor prezenti, cei cativa nori razleti de pe cer s-au facut
invizibili, arsita s-a intensificat, iar seceta a devenit si mai nemiloasa. Si
i s-a revelat lui Moise (a.s.) ca in tribul Israel exista un pacatos care nu
i-a dat ascultare lui Dumnezeu nici mai mult nici mai putin decat 40 de ani.
„Lasati-l sa se separe singur de voi” – i-a spus Allah Preainaltul lui Moise
(a.s.) „Si doar dupa aceea as putea sa va binecuvantez pe toti cu ploaie !” Moise
(a.s.) i-a chemat pe toti si le-a spus : „Intre voi exista o persoana care nu a
dat ascultare lui Allah 40 de ani din viata sa. Sa-l lasam sa se separe de noi
ceilalti si abia apoi este posibil sa fim salvati de seceta.” Barbatul vinovat
a asteptat, apoi si-a aruncat ochii in stanga si in dreapta sa, sperand ca va
vedea pe altcineva care va face pasul in fata, insa nimeni nu a iesit. Atunci,
broboane de sudoare au inceput sa-i curga pe frunte, dandu-si seama ca el si
numai el este persoana vizata. Isi spunea in minte ca daca va ramane ascuns
printre ceilalti, cu totii vor muri de sete, iar daca se va da in vileag,
atunci cu siguranta va trebui sa suporte povara umilintei colective toata viata
sa. Si si-a ridicat mainile cu o sinceritate pe care niciodata nu o mai avusese
pana atunci, cu o umilinta pe care nu o mai incercase vreodata, in vreme ce
lacrimile i-au invadat obrajii, strigand : „Oh, Allah, ai mila de mine ! Oh, Allah,
ascunde-mi pacatele facute ! Oh, Allah, iarta-ma !” Si in tot acest interval de
timp, in care atat Moise (a.s.), cat si tribul Israel asteptasera cu sufletul
la gura ca pacatosul sa paseasca in fata tuturor, norii au acoperit cerul si
ploaia a inceput sa se scurga pe nisipul fierbinte. Vazand aceasta, Moise
(a.s.) i-a spus lui Allah Preainaltul : „Oh, Allah, ne-ai binecuvantat pe noi
cu ploaie, chiar daca pacatosul nu a pasit inainte.” Allah Preainaltul a
raspuns : „Moise acest lucru se datoreaza caintei acestui om.” Moise (a.s.),
insa, a dorit sa stie cu tot dinadinsul cine a fost acest om binecuvantat, de
aceasta data si a intrebat : „Oh, Allah, arata-mi-l pe acest om.”. Iar Allah
Preainaltul a replicat : „Moise, i-am sters pacatele sale pentru 40 de ani, cum
crezi ca dupa toata cainta sa as putea sa-l dau in vileag ?”
...pentru că voi aţi învăţat [pe alţii] Cartea şi aţi
iscodit-o”. – observam ca in acest sfarsit de verset
este mentionata predarea si apoi studiul. Oare de ce a folosit Allah aceasta ordine?
Nu trebuie mai intâi să studiezi o carte
pentru a o putea preda elevilor? Când Cartea / mesajul deja există, nu trebuie
decât a-i îndemna pe ceilalți să o pună în practică. Este mai puțin important
dacă nu știi sau nu înțelegi; îndemnul către
bine este primordial pentru a-l învăța treptat pe cel de alături cum să împlinească
acel bine.
Exegeza Coranului
Profesor Demirel
Gemaledin
Transcriere audio non-textuală și editare text
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu