Surat Al 'Imran 3:65 -70

 

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

65. O, voi oameni ai Scripturii, de ce vă contraziceţi asupra lui Avraam, când Tora şi Evanghelia nu au fost revelate decât după el? Voi nu aveţi judecată?

66. Voi sunteţi aceia care aţi avut dispute asupra lucrurilor de care aţi avut cunoştinţă, dar de ce stârniţi dispute despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi? Şi Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi!

            Despre ce contrazicere este vorba?

La un moment dat, evreii au spus ca Avraam (Ibrahim, aleihi salem!) este evreu, iar crestinii au zis ca Ibrahim este crestin. Denumirea de evreu si crestin a aparut la mult timp după profetul Ibrahim (aleihi salem!), si oricat au incercat evreii si crestinii sa îi atribuie aceste denumiri profetului Ibrahim (aleihi salem!), nu au avut vreo sansa de reusita deoarece  iudaismul și creștinismul au apărut la mult timp după revelația Torei și Evangheliei, în timp ce Avraam a murit cu mult înainte ca acele cărți să fie trimise. Acum, chiar și un om obișnuit poate înțelege cu ușurință că religia lui Avraam nu ar putea în niciun sens să fie iudaismul sau creștinismul.

Avraam a fost parintele profetilor. El a fost numit tatal profetilor datorita unei rugi pe care a inaltat-o catre Allah subhanahu wa taala, atunci cand a lasat-o pe Hajar si fiul ei, Ismail (aleihi salem!) in desert, dorindu-si ca din natia lui Ismail sa se nasca multi urmasi mareti.  Allah a grăit: „Am răspuns rugilor tale prin Ismail, l-am binecuvântat şi urmaşi mulţi va avea el. El va fi părintele a doisprezece cârmuitori şi îi voi dărui lui o naţiune măreaţă.”

Voi nu aveti judecata? – o întrebare retorica si o noua modalitatea prin care Allah ne invata cum ar trebui sa stam de vorba cu oamenii apartinand altor religii: sa ne bazam pe ratiune, pe punctele comune in care credem si noi si ei, iar de la o etapa la alta sa se ajunga a se delimita clar aceste lucruri.

Voi sunteti aceia... – adica evrei si crestinii, care au avut dispute atât asupra lucrurilor pe le cunoasteau, cât și asupra lucrurilor pe care nu le cunoasteau.

67. Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni.

Acest verset este o concluzie a versetelor anterioare și nu lasa loc nici unei forme de interpretare asupra apartenentei profetului Ibrahim. Modul in care Allah Preînaltul intervine si concluzioneaza asupra acestor contradictii dintre oameni este direct si clar și nu lasa loc de interpretare. Cuvintele alese sunt cat se poate de simple: Avraam nu a fost nici iudeu, nici crestin. Aceasta negare nu subliniaza neaparat doar faptul ca Avraam nu a fost nici iudeu, nici crestin; esential este faptul ca Avraam (aleihi salem!) a fost ”hanif” ( termenul arab ”hanif” inseamna cel care are o credinta curata, sincera, cel a carei inima este plina de credinta) și ”musliman” , iar ”musliman” nu avea pe atunci semnificatia pe care o are astazi cuvântul musulman.

 أسلم aslama "a se supune", cu sensul de "supus", subînțelegându-se, fața de Allah. Verbul aslama este derivat de la rădăcina slm care are sensul de "integritate", "desăvârșire", "sănătate", "pace", "tihnă" etc. Toti profetii se supun lui Allah subhanahu wa taala, toti oamenii credinciosi se supun lui Allah subhananhu wa taala.

Omul este mai intai credincios si apoi supus sau este mai intai supus si apoi credincos?

Un hadis și un verset semnificativ  pentru raspunsul la această întrebare: Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a zis: „Când l-a creat pe Adam, Allah i-a atins cu Mâna Sa spatele. Astfel fiecare suflet ce se va naşte din urmaşii săi până în Ziua Judecăţii a ieşit din spatele său. În faţa privirii fiecărui om în parte, Allah a creat o lumină strălucitoare şi i-a aşezat înaintea lui Adam...„ /„Şi când Domnul Tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor, şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]: „Nu sunt Eu Domnul vostru?”, au răspuns ei: „Ba da, facem mărturie!”...raspunsul la aceasta intrebare scoate la iveala supunerea si apoi credinta.

Un alt verset semnificativ pentru raspunsul la aceasta intrebare este versetul 14 din surat Al Hujurat.

Prin urmare, mai intai a fost supunerea, apoi credinta. Un om este supus din nastere.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:  „Toţi copiii se nasc supusi/ musulmani, dar părinţii sunt cei care îi fac fie creştini, fie evrei, fie dintre cei care adoră focul.”

68. Cei mai îndreptăţiţi oameni să se socotească apropiaţi de Avraam sunt aceia care l-au urmat pe el şi pe acest Profet şi aceia care cred. Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor.

Cei care l-au urmat pe Ibrahim (aleihi salem!) sunt acei companioni din vremea sa, acei credinciosi care au crezut in Ibrahim (aleihi salem!) și în  ”Acest Profet”, adică în profetul Muhammed (ﷺ), deci cei care au trait alaturi de profetul Ibrahim (aleihi salem!) și nu l-au vazut pe profetul Muhammed si cei care au trait și traiesc in zilele noastre ca musulmani alaturi de profetul Muhammed (ﷺ) și au crezut și cred în profetul Ibrahim (aleihi salem!).

Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor – în aceasta viata lumeasca, oamenii ajung de multe ori sa caute ocrotire sau ajutor la alte persoane alaturi de care convietuiesc, și nu la Allah subhanahu wa taala. Acest lucru poate dauna credintei noastre. Sinceritatea si increderea in Allah Preaînaltul nu trebuie sa ajunga a fi stirbite de acest sentiment de neincredere. Cand omul ajunge sa aiba o credinta puternica, va putea sa obtina si sentimentul de  incredere ca doar Allah este Ocrotitorul sau. Aceste versete ar trebui sa nasca in sufletul nostru un mare sentiment de siguranta, deoarece Allah nu ne ajută in functie de anumite stari sufletesti pe care le detine omul, ci ne ajuta și ne ocroteste neconditionat, fara a avea vreo pretentie precum oamenii.

69. O parte dintre oamenii Scripturii ar fi vrut să vă pricinuiască rătăcirea, dar ei nu-şi pricinuiesc decât lor înşişi rătăcire, fără să-şi dea seama.

Conform lui Ibn Abbas, aceste verset a fost pogorât atunci cand un grup de evrei a venit la un grup de musulmani indemnandu-i sa devina evrei o perioada de timp. Desi faceau parte din Neamul Cartii, drumul la care îi invitau acestia pe musulmani este considerat ratacire: ar fi vrut să vă pricinuiască rătăcirea.

Acesta a fost unul dintre acele trucuri pe care le-au folosit liderii și rabinii evreilor, care trăiau în Medina, pentru a slăbi forța Islamului. Ei au prefăcut un interes pentru Islam doar pentru a-i destabiliza pe unii dintre musulmani prin unele aranjamente subtile. Obiectivul lor era să-i descurajeze pe musulmani și să creeze îndoieli în rândul maselor cu privire la învățăturile Profetuluiﷺ. În acest scop, au început să trimită oameni la Medina, care să profeseze islamul în mod deschis și apoi să devină apostați și să proclame peste tot că au ieșit din Islam pentru că au asistat la astfel de rele între musulmani și profetul lor.

70. O, voi oameni ai Scripturii, de ce tăgăduiţi [voi] versetele lui Allah, când voi mărturisiţi [că sunt de la El]?

Care sunt semnele lui Allah pe care le tagaduiesc Oamenii Scripturii?

Toate versetele explicate pana acum despre familia Imran, Maria, Isa (aleihi salem!), profetul Muhammed (ﷺ), din aceasta sura, sunt semne ale lui Allah Preînaltul. Ei au inteles si si-au dat seama ca aceste lucruri sunt adevarate, insa le-au tagaduit.

Pe langa versetele din Coran, semnele lui Allah mai sunt cerul, pamantul, toate fenomenele naturii, formele prin care Allah isi arata minunile pe  acest pamant etc.

Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală și editare

Camelia Hejou