Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
58. Acestea ţi le recităm ţie din versete şi Mesajul
Înţelepciunii.
În versetele anterioare Allah
subhanahu wa taala a vorbit despre diferite evenimente din viața profetului
Isus (aleihi salem!). Astfel, am aflat până acum despre profetul
Zaharia (aleihi salem!) și familia lui, despre Maria și familia ei, despre
nașterea miraculoasă a profetului Isus (aleihi salem!), despre cum Allah subhanahu wa
taala i-a promis că îl va învăța ”scrierea și înțelepciunea”, Tora și
Evanghelia, îi va da răsplată îmbelșugată, îl va înălțta la El și îl va mântui
de cei necredincioși, iar pe cei care nu au crezut îi va supune la chinuri
grele. Toate aceste lucruri sunt pomenite în Coran pentru profetul Muhammed ﷺ. Acest
Coran nu i s-a dat profetului Muhammed ca o carte gata scrisă, pur și simplu,
ci i s-a întipărit în minte și în suflet, verset cu verset, capitol cu capitol.
”Versete și
Mesajul Înțelepciunii”
Versete înseamnă
minuni, deoarece profetul Muhammed ﷺ nu avea de unde să știe ce s-a
întâmplat cu Maria și fiul său, Isus, sau cu Zaharia, dacă Allah subhanahu wa
taala nu îi revela aceste versete într-o anumită împrejurare din viața lui ﷺ.
Mesajul Înțelepciunii – Coranul.
Când
Allah subhanahu wa taala pomenește ”Cartea și Înțelepciunea”, Cartea
reprezintă Coranul, iar Înțelepciunea reprezintă Sunnah.
Motivul de revelare
Aceste
versete au fost revelate în legătură cu delegația creștinilor de la Najran, în
număr de șaizeci de călăreți, între care paisprezece nobili, printre ei numărându-se
prințul lor Abd al-Masih, povățuitorul lor Al-Ayham și episcopul lor Abu
Haritha ben 'Alqama. Pe atunci, islamul
avea un punct de sprijin puternic în Medina, iar reputaţia Profetului(ﷺ) devenise
cunoscută în întreaga Peninsulă Arabică.
La sosirea
în Medina, delegația de creștini a fost găzduită în Masjid
An-Nabawi (moscheea Profetului): o construcţie simplă, cu pereţi din
chirpici şi cu un acoperiş făcut din frunze de palmier. Creştinii au mâncat şi
au dormit în moschee, purtând discuții cu Profetul (ﷺ) timp de trei zile şi trei nopţi. Odată i-au
spus că Isus este Dumnezeu, pentru că el i-a adus pe morți la viață, altă dată
i-au spus că el este fiul lui Dumnezeu, întrucât el nu avea tată, iar altă dată
i-au spus că el ar fi fost unul dintre membrii Sfintei Treimi, întrucât
Dumnezeu spunea: "Noi am făcut și Noi am spus", pe când dacă El ar fi
fost unul singur, atunci ar fi zis: "Eu am fãcut și Eu am spus".
Atunci Trimisul lui Allah - le-a zis:
Voi nu știți că Stăpânul nostru este veșnic viu și nu moare și că Isus este
muritor? Ba da! i-au răspuns ei. Apoi a zis: Voi nu știți că nu există fiu care
să nu semene cu părintele său? Ba da! i-au răspuns ei. Atunci le-a zis: Voi nu știți
că Stăpânul nostru ia în seamă toate lucrurile, pe care le apără, le păstrează și
le dăruiește? Oare avea Isus ceva de acest fel? Nu! au răspuns ei. I-a mai
întrebat: Voi nu știți că nimic din cer și de pe pământ nu-I este necunoscut
lui Allah? Oare știa Isus ceva dintre acestea, afară de ceea ce a aflat el? Nu!
i-au răspuns ei. Apoi i-a întrebat: Voi nu știți că Domnul nostru nu mănâncă nimic,
nu bea nimic și nu iese afară și că Isus mânca, bea și ieșea afară? Ba da! au răspuns
ei. Atunci, Muhammed (ﷺ) le-a zis lor: Atunci cum să fie el așa cum ați
pretins? Și ei au tăcut, dar au continuat să tăgăduiască.” Atunci
Allah subhanahu wa taala i-a revelat primele optzeci și ceva de versete din
această sură.
Principalele
puncte ale dialogului
- · Ei au fost sfătuiți să-și dea seama că credința lor în Dumnezeirea
lui Isus este nefondată, iar Isus a fost doar un om care s-a născut într-un mod
miraculos prin voința lui Allah și a primit puterea de a face anumite minuni ca
o dovadă clară a profeției sale. În ceea ce privește „Înălțarea” sa, Allah plănuise
să-l ridice la Sine înainte ca
necredincioșii să-l poată răstigni. De fapt, Stăpânul Universului are puteri
depline de a trata pe oricare dintre slujitorii Săi în orice mod special dorește. Prin urmare, este greșit să deducem
din tratamentul excepțional acordat lui Isus că el însuși a fost Stăpânul sau
Fiul Stăpânului sau un partener în autoritatea Stăpânului.
- · Atenția lor a fost atrasă de faptul că profetul Muhammad (pacea lui
Allah să fie asupra lui) îi invită la același Adevăr care fusese propovăduit de
Profetul Isus (aleihi salem!) în timpul său și că învățăturile a doi profeți
erau practic identice.
- · Discipolii lui Isus au crezut și au urmat aceeași religie a
Islamului care este prezentată în Coran. Cu toate acestea, creștinii din epoca
ulterioară au ”aruncat” mesajul lui Isus și au deviat din credința ucenicilor
săi.
Această
metodă de soluționare a disputei a fost propusă pentru a arăta în mod
concludent că membrii delegației de la Najran se comportau cu asprime. De fapt,
ei nu au răspuns la lucrurile subliniate în dialogul de mai sus și nu au putut
aduce nici o dovadă, nici chiar din propriile lor Scripturi, pentru a-și
justifica și susține crezul în discuție. Prin urmare, ei nu au putut afirma cu
convingere deplină că ceea ce credeau nu erau fals. În afară de aceasta, când
au observat îndeaproape caracterul și învățăturile Profetului ﷺ ,
majoritatea membrilor delegației au fost atât de impresionați încât au devenit
convinși în inimile lor de Profeția sa, sau cel puțin nu au putut să-l respingă
cu îndrăzneală. Mai
târziu ei au îmbrățișat islamul.
59. Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam,
pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zis lui "Fii" şi el a fost.
În fața lui Allah subhanahu wa taala Isus este precum Adam (pacea
lui Allah fie asupra lor!).
Uneori oamenii se întreabă cum sau de ce a ajuns Isus să fie numit fiul lui Dumnezeu, când mai degrabă Adam (pacea lui Allah fie asupra sa!) ar putea fi numit fiul Celui care l-a creat din lut și i-a dat viață. Dacă Isus (pacea lui Allah fie asupra sa!) a avut o mamă, Adam (pacea lui Allah fie asupra sa!) nu a avut nici mamă, nici tată.
Versetul scoate în evidență exemplul lui Adam, pentru ca oamenii să
înțeleagă că Isus este asemeni lui Adam în ceea ce privește crearea lui, adică
prin puterea și voia lui Allah. Când Allah voiește ceva, El Preaînaltul spune
”Fii!” și acel lucru se împlinește imediat. Oare nu ar fi mai aproape de logica
umană ca Adam să fie numit fiul lui Allah, creat fiind din lut și neavând o
mamă precum Isus? Allah subhanahu wa taala ne spune în multe versete din
Sfântul Coran că El nu este născut, nu are copii, nu dă naștere, iar aceste
lucruri sunt foarte bine întipărite în mintea unui musulman. Atunci de ce a
fost pogorât acest verset? Pentru a
îndemna la gândire logică: Dacă o naștere miraculoasă îndreptățește pe cineva
să devină fiul lui Dumnezeu, atunci Adam avea mai bine dreptul la aceasta,
pentru că a fost creat fără tată și fără mamă, în timp ce Iisus s-a născut fără
tată, însă a avut mamă.
60. Adevărul vine de la Domnul tău şi nu fi dintre
aceia care se îndoiesc!
Acest verset este o concluzie a versetelor de până acum: tot ce s-a revelat despre profetul Zaharia (pacea lui Allah fie asupra sa!) și familia lui, despre Maria și familia ei, despre nașterea miraculoasă a profetului Isu s(pacea lui Allah fie asupra sa!) , este adevărat și nu există nicio îndoială asupra acestui adevăr venit de la Allah subhanahu wa taala.
Versetul este adresat profetului Muhammed ﷺ, însă
acest îndemn este
valabil și pentru
noi. De câte ori întâlnim în Coran un îndemn, o poruncă sau interzicere
adresate profetului Muhammed ﷺ, acestea sunt valabile și pentru
noi. Există o excepție atunci când versetul începe cu ”O,
tu, Muhammed!” – atunci se subliniază faptul că porunca este adresată
strict Profetului, într-o anumită împrejurare sau întâmplare din viața lui.
Allah subhanahu wa taala a făcut să se întâmple anumite lucruri în
viața Profetului pentru a da un exemplu oamenilor. O astfel de întâmplare o
regăsim redată în Surat 'Abasa, când un bărbat orb (‘Abd Allah ibn Umm-Maktum)
a venit la Profet ﷺ pentru a îi cere sfatul, în timp ce Profetul era foarte ocupat cu predica
ținută celor din tribul Quraiș, în speranța că unii dintre ei vor îmbrățisa
islamul. Profetul i-a întors spatele, iar Allah subhanahu wa taala îi transmite
prin aceste versete că nu avea voie să facă acest lucru, deoarece prin sfatul
lui acel om ar fi găsit îndrumarea de care avea nevoie: ”El s-a încruntat şi s-a întors, / Când orbul a venit la el [ca să-l
întrebe]. / Şi de unde să ştii? Poate că
el a voit să se curăţească / Sau a venit să fie îndemnat şi i-ar fi fost spre
folos îndemnarea!”
Mai târziu, ori de câte ori acel
om orb venea în locurile în care se afla și Profetul, îl întâmpina spunând:
”Bine a venit cel pentru care Allah m-a dojenit pe mine!”
61. Acelora care se contrazic cu tine [o, Muhammed],
în privinţa lui [Isus], după ştiinţa care ai primit-o, spune-le: „Veniţi, să-i
chemăm pe fraţii noştri şi pe fii voştri, pe muierile noastre şi pe muierile
voastre, pe noi înşine şi pe voi înşivă, apoi să ne rugăm şi să chemăm
blestemul lui Allah asupra celor ce mint!”.
Al-Mubahala (invocarea blestemului lui Dumnezeu) a fost menționată în acest verset ca o soluție decisivă la disputa despre Isus dintre creștinii din Najran și profetul Muhammed ﷺ. Allah subhanahu wa taala i-a poruncit Profetului ﷺ să-i cheme pe creștini să invoce blestemul lui Dumnezeu asupra celor care sunt nedrepți în mod intenționat în pretenția lor, pentru a determina cine spunea adevărul: Dacă credeți sincer că adevărul se află în crezul vostru, ar trebui să vă rugați cu noi la Allah și să invocați blestemul Său asupra celor care spun lucruri false despre Isus. Însă ei nu au acceptat provocarea. Faptul că au refuzat să accepte provocarea a arătat în mod clar întregii Arabii că liderii religioși și preoții creștinilor din Najran, cunoscuți în toată lumea pentru evlavia lor, au mărturisit credințe despre care ei înșiși nu erau siguri.
Referitor la blestem, profetul Muhammed ﷺ a spus: „Când omul blesteamă pe cineva, atunci blestemul se ridică la cer, însă găseşte porţile cerului închise. Apoi se întoarce pe pământ, dar şi aici găseşte porţile închise. De aceea, rătăceşte încoace şi încolo şi dacă nu găseşte loc potrivit, se îndreaptă spre omul care a fost blestemat. Dacă acesta a meritat blestemul, atunci ramane la el; daca nu l-a meritat, se întoarce asupra celui ce a blestemat.” (relatat de Abu Dawud).
Islamul a declarat blestemul şi ocara, schimbul de cuvinte şi fapte
vulgare şi obscene ca fiind interzise.
„Întregul păcat pentru jignirea şi blestemul reciproc va cădea asupra celui ce a început primul, mai puţin atunci când cel oprimat ajunge la limita îndurării.” (consemnat de Muslim)
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Comentarii
Trimiteți un comentariu