Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
56. Cât despre cei care au tăgăduit, pe ei îi voi supune la chinuri grele atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi şi ei nu vor avea pe nimeni să-i ajute.”
In acest verset, cat si in cel urmator, Allah ﷻ ne spune care va fi destinația finală a două grupuri de oameni: cei credincioși, care au recunoscut credința și au urmat calea lui Allah ﷻ și cei necredincioși, care nu au recunoscut sau nu vor să o recunoască. În Sfântul Coran vom găsi de multe ori versete care încep cu „Cei care au crezut...” sau „Cei care nu au crezut...”.
„Cei care au tăgăduit...” – adică cei care își dau seama de adevăr, însă nu vor să îl recunoască, cei care văd semnele lui Allah ﷻ peste tot, însă le tăgăduiesc.
Există
vreo legătură între un om care este chinuit și credința lui?
Toți oamenii necredincioși sunt supuși la chinuri grele pe pământ ?
A-i
supune pe oameni la chinuri grele nu înseamnă că Allah ﷻ îi
chinuie pe oameni fizic. Adeseori vedem
oameni care trec prin multe greutăți cotidiene,
însă acest lucru nu înseamnă că ei trec prin aceste încercări fiindcă au
tăgăduit credința.
În
acest caz, ce înseamnă acest mesaj de la Allah ﷻ ?
Oare
este un chin fizic, așa cum tindem să credem când începem a citi versetul?
Cel mai mare chin la care îl poate supune
Allah subhanahu wa taala pe un om necredincios
este acela de a nu-i oferi vreodată șansa de a deveni credincios, de a-i
"stampila" inima cu necredința astfel încât să nu mai vadă adevărul
drept adevăr și minciuna drept minciună.
Un
exemplu în acest sens este Iblis (Șeitan), căruia Allah ﷻ nu îi va
primi niciodată căința sau credința pe care a pierdut-o din mândrie.
Atât timp cât omul greșește și se căiește, Allah ﷻ îl iartă, însă dacă omul desconsideră acel păcat, atunci va pierde orice sansa de a i se primi cainta. Într-o relatare, Profetul Muhammed (ﷺ) spunea că în Ziua de Apoi credinciosul își va vedea cel mai mic păcat precum o stânca ce stă să cadă asupra capului său, însă păcătosul își va vedea cel mai mare păcat precum o muscă care trece prin fața sa, iar el o îndepărtează cu mâna.
O
altă formă de chin la care este supus omul pe pământ este aceea prin care Allah ﷻ îl lasă
pe acesta să se adâncească în păcate. Unui om care a păcătuit, Allah ﷻ îi permite să se căiască și îl
iartă, atât timp cât omul nu se mai
întoarce la acel păcat. Prin împiedicarea omului de a se întoarce la acel păcat
după ce s-a căit, Allah subhanahu wa
ta'ala își arată Mila Lui față de oameni. Însă vedem oameni care, după ce au
păcătuit, nu se opresc, dimpotrivă, ei fac
pacate și mai mari. Oare Allah ﷻ
nu îi Vede? Cu siguranță Allah ﷻ
Vede tot, însă le permite adâncirea în păcate pentru a-i trage la socoteală în
Ziua de Apoi, și aceasta este pedeapsa Lui Preaînaltul, "chinurile Iadului
".
”Și ei nu vor avea pe nimeni sa îi ajute...” - în această lume omul găsește uneori ajutor la alți oameni, cu voia lui Allah ﷻ, însă în Ziua De Apoi necredinciosul nu va găsi absolut niciun ajutor. Va exista doar mijlocirea permisă de Allah subhanahu wa ta'ala în favoarea oamenilor, despre care am vorbit în lecțiile anterioare, când Coranul, Profeții, locul rugăciunii, postul etc., vor depune mărturie pentru cei care au citit Coranul, au ținut post, au făcut rugăciune.
57. Cât despre cei care cred şi săvârşesc fapte bune, El le va
da răsplata cuvenită lor. Allah nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi!
In
contrast cu versetul anterior, observăm că Allah ﷻ se adresează de această dată
celor care cred și care împlinesc fapte bune. De ce și "cei care împlinesc fapte
bune"? Deoarece credința interioară nu este de ajuns, ci trebuie să se
oglindească în fapte (post, rugăciune,
fapte bune etc). Dacă această credință nu este oglindită în faptele
noastre, care ar mai fi diferența între noi și ceilalți care spun doar
"Noi credem!" ?
"Allah nu-i iubește pe cei nelegiuți. " - Allah ﷻ nu nedreptățește pe nimeni, indiferent de cât de multe sau puține fapte a împlinit. Câte fapte a împlinit omul, tot atâta răsplată va primi. Însă nedreptatea poate fi manifestată față de animale, plante, față de oameni, față de noi înșine sau față de Allah subhanahu wa ta'ala.
Cum
îl nedreptățim pe Allah ﷻ? Neîmplinind poruncile Lui Preaînaltul.
Cum
ne nedreptățim pe noi înșine? Folosind corpul sau simțurile noastre în alt scop
față de acela pentru care au fost
create.
De exemplu, folosim mintea pentru a
vicleni și a băga râcă între oameni, ochii pentru a privi la ceea ce este
haram, urechile pentru a asculta ceea ce este haram etc.
Cea
mai mare nedreptate a omului față de El însuși este tăgăduirea adevărului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu