Surat Al Imran 3:50 – 52

 

 

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

50. Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare!

Allah Preînaltul i-a dăruit lui Isa (aleihi salem) puterea de a vorbi în locul Lui Preaînaltul pe pământ. Versetul vorbește despre perioada în care Isus (aleihi salem) îngăduie, cu voia lui Allah, unele lucruri interzise în cartea lui Musa (aleihi salem). Deoarece oamenii nu îl credeau pe Isus (aleihi salem) ca este profetul lui Allah subhanahu wa taala, el le prezintă dovada a faptului că a fost trimis de Allah. Pe lângă minunile înfăptuite (”semnele”) cu voia lui Allah, Isa (aleihi salem) le spune acestora că nu a inventat propria religie, ci le prezintă Tora, Cartea lui Musa (aleihi salem), mărturisește că acestă religie este originală și adevărată și confirmă aceleași învățături care au fost aduse de profeții care au venit înaintea lui. Faptul că Isus a învățat aceeași religie care fusese prezentată de Moise și de ceilalți profeți este susținut chiar de Evangheliile existente. De exemplu, conform Evangheliei lui Matei, Isus a declarat în Predica de pe munte: „Nu vă gândiți că am venit să distrug legea sau profeții: nu am venit să distrug, ci să împlinesc”. (5:17).

De asemenea, versetul vorbește despre perioada în care Isus (aleihi salem) îngăduie, cu voia lui Allah, unele lucruri interzise în cartea lui Musa (aleihi salem). Dacă privim în istoria religiilor, vom observa că Legile Torei sunt mult mai stricte decât cele ale Evangheliei. Similar, dacă citim Coranul, vom observa că Allah subhanahu wa taala i-a trimis profetului Muhammed (ﷺ) o soluție finală și echilibrată în așa fel încât Legile nu mai sunt nici prea stricte, ca în Tora, dar nici atât de permisibile ca în Evanghelie. Prin urmare, lucrurile care erau halal, au rămas permise, iar lucrurile haram au rămas interzise. De exemplu, în Coran găsim că vinul (khamr) este interzis, însă khamr are sens de “a acoperi”, adică o sferă mai largă a băuturilor alcoolice care nu sunt denumite în Coran cu numele lor existente în ziua de azi. Oare acest lucru înseamnă că nu avem voie să consumăm vin, dar avem voie să consumăm alte băuturi doar pentru că acestea nu sunt menționate în Coran? De asemenea, drogurile nu sunt menționate în Coran, însă acest lucru nu înseamnă că avem voie să le consumăm. Islamul a interzis tot ceea ce provocă amorțirea sau moleșirea, precum și tot ceea ce este dăunător trupului, iar această interdicție este foarte clar evidențiată în Tradiția și relatările Profetului.

Sunnah este una din bazele islamului, a doua sursă importantă după Coran, și putem considera Sunnah ca fiind practica Coranului. Sunnah este și trebuie să fie în armonie cu Coranul, iar dacă o relatare din sunnah contrazice Coranul, fără îndoială că la cea mai simplă cercetare a relatării vom realiza că, de fapt, este vorba de o relatare slabă.

În Coran sunt multe versete care evidenţiază faptul că tradiţia Profetului (ﷺ)  este una dintre  sursele legislaţiei islamice şi că respectarea şi urmarea tradiţiei Profetului (Sunnah) este obligatorie: ”Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă.” (Sura Al-Haşr: 7)

Eu v-am adus semne de la Domnul vostru - semnele sunt minunile pe care Isa (aleihi salem) le-a înfăptuit cu voia lui Allah Preînaltul.

...deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare!

Este evidențiată importanța supunerii față de Allah și ascultarea Profeților. Supunerea față de Allah este cea mai deosebită înălțare a omului pe treptele spirituale. Uneori oamenii spun că cine se ”Îndoctrinează” cu o credință anume, ajunge să fie habotnic sau închis în sine, însă acest lucru nu este adevărat. Când un om ajunge să se supună Creatorului, se eliberează de toate celelalte înrobiri  (forme directe sau indirecte), față de lucrurile lumești care i-ar putea știrbi relația  cu Allah. Când omul este atras de lucrurile lumești, nu se mai supune lui Allah Preînaltul.

51. Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!”

Este clar că toți Profeții și Mesagerii (pacea lui Allah fie asupra tuturor) au avut una și aceeași misiune. Toți Profeții au fost trimiși să invite oamenii să se supună și să se închine unui singur Dumnezeu, Allah subhanahu wa taala. Allah Preînaltul ne învață în acest verset cum să vorbim cu creștinii, începând cu lucrurile comune – toți avem același Creator și un Singur Stăpân căruia ne supunem, pe care trebuie să îl adorăm, și aceasta este singura cale dreaptă. Oricât de îndepărtată ar fi această supunere de drumul cel bun, dacă este sinceră, Allah îl va scoate pe om de pe drumul cel rău și îl va așeza pe drumul cel bun. Orice om care își cunoaște religia și vrea să ajungă cu adevărat și sincer la Allah subhanahu wa taala, își va da seama mai devreme sau mai târziu de autenticitatea sau neautenticitatea religiei sale.

 

52. Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]!

Versetul scoate în evidență, din nou, importanța supunerii.

La un moment dat, Isa (alihi salem) s-a văzut înconjurat de oameni care îi dădeau crezare și oameni care nu îi dădeau crezare și a vrut să facă o delimitare între aceștia întrebându-i cine este alături de el și cine nu, în misiunea încredințată de Allah. Isa (aleihi salem) a dorit să știe cine este supus cu totul lui Allah, alături de el, deși el știa prea bine. Apostolii lui Isa (aleihi salem) au răspuns că ei sunt cu totul alături de profetul lor și îl sprijină în misiunea încredințată de Allah.  Apostolii au depus mărturia de credință în Allah și i-au cerut lui Isa (aleihi salem) să depună mărturie că ei sunt supuși lui Allah subhanahu wa taala.

Această mărturie este foarte importantă. Companionii Profetului Muhammed (ﷺ) i-au cerut, de asemenea, să depună mărturie pentru ei și Profetul (ﷺ) a cerut de la ei mărturie - dovada împlinirii misiunii lui, iar în predica de adio a spus: ”O, Allah fii martorul meu, că am transmis mesajul Tău oamenilor tăi.”

 

Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală