Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
50.
Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi
îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne
de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare!
Allah Preaînaltul i-a
dăruit lui Isa (as) puterea de a vorbi în numele Lui Preaînaltul pe pământ.
Versetul se referă la
perioada în care Isa (as) îngăduie, cu voia lui Allah, unele lucruri care
fuseseră interzise în cartea lui Musa (as). Deoarece oamenii nu credeau că Isa
(as) este profetul lui Allah subhanahu wa taala, el le prezintă dovezi ale faptului
că a fost trimis de Creator. Pe lângă minunile înfăptuite („semnele”) cu voia
lui Allah, Isa (as) le explică acestora că nu a inventat o nouă religie. El le
prezintă Tora, Cartea lui Musa (as), mărturisind că această religie este
originală și adevărată, confirmând astfel aceleași învățături aduse de profeții
dinaintea lui.
Faptul că Isa (as) a
propovăduit aceeași religie prezentată de Musa (as) și de ceilalți profeți este
susținut chiar și de Evangheliile existente. De exemplu, conform Evangheliei
lui Matei, el a declarat în Predica de pe munte: „Nu vă gândiți că am venit să
distrug legea sau profeții: nu am venit să distrug, ci să împlinesc”. (5:17).
Dacă privim în istoria
religiilor, vom observa că legile Torei sunt mult mai stricte decât cele ale
Evangheliei. Similar, citind Coranul, vedem că Allah subhanahu wa taala i-a
trimis profetului Muhammed ﷺ o soluție finală și
echilibrată. Astfel, legile nu mai sunt nici prea stricte, ca în Tora, dar nici
atât de permisibile, ca în Evanghelie. Prin urmare, lucrurile care erau halal
au rămas permise, iar cele haram au rămas interzise.
De exemplu, în Coran
găsim că vinul (khamr) este interzis. Însă termenul khamr are sensul de
„a acoperi”, făcând referire la o sferă mai largă a băuturilor alcoolice care
nu sunt numite în Coran cu denumirile lor actuale. Oare acest lucru înseamnă că
nu avem voie să consumăm vin, dar avem voie să consumăm alte băuturi doar
pentru că nu sunt menționate explicit în Coran?
În mod similar,
drogurile nu sunt menționate în Coran, însă acest lucru nu înseamnă că avem
voie să le consumăm. Islamul a interzis tot ceea ce provoacă amorțirea sau
moleșirea, precum și tot ceea ce este dăunător trupului, iar această
interdicție este foarte clar evidențiată în tradiția și relatările Profetului.
Sunnah este una dintre
bazele islamului, a doua sursă importantă după Coran, și poate fi considerată
ca fiind practica Coranului. Ea este și trebuie să fie în deplină armonie cu
textul coranic. Dacă o relatare din Sunnah contrazice Coranul, fără îndoială
că, la o simplă cercetare, vom realiza că este vorba despre o relatare slabă.
În Coran există multe
versete care evidenţiază faptul că tradiţia profetului Muhammed ﷺ este una dintre sursele legislaţiei
islamice, iar respectarea şi urmarea ei (Sunnah) este obligatorie: „Ceea ce vă
dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea
opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă.” (Sura
Al-Haşr: 7).
Expresia „Eu v-am
adus semne de la Domnul vostru” se referă la minunile pe care Isa (as) le-a
înfăptuit cu voia lui Allah Preaînaltul.
Partea „...deci fiţi
cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare!” evidențiază importanța supunerii
față de Allah și a ascultării de profeți. Supunerea față de Allah reprezintă
cea mai deosebită înălțare a omului pe treptele spirituale. Uneori, oamenii
spun că persoana care se „îndoctrinează” cu o credință anume ajunge să fie
habotnică sau închisă în sine, însă acest lucru nu este adevărat. Când un om
ajunge să se supună Creatorului, el se eliberează de toate celelalte înrobiri,
directe sau indirecte, faţă de lucrurile lumești care i-ar putea ştirbi relaţia
cu Allah. Când omul este atras doar de lucrurile lumești, el nu se mai supune
lui Allah Preaînaltul.
51.
Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta
este o cale dreaptă!”
Este clar că
toți profeții și mesagerii (pacea lui Allah fie asupra tuturor) au avut aceeași
misiune, fiind trimiși să cheme oamenii la supunere și la adorarea unui singur
Dumnezeu, Allah subhanahu wa taala. Prin acest verset, Allah Preaînaltul ne
învață cum să dialogăm cu creștinii pornind de la punctele comune: faptul că
avem același Creator și un singur Stăpân căruia îi datorăm supunere și adorare,
aceasta fiind singura cale dreaptă. Oricât de îndepărtat ar fi un om de drumul
cel bun, dacă intenția lui este sinceră, Allah îl va ghida și îl va așeza pe
calea cea dreaptă. Oricine își cunoaște religia și dorește cu adevărat să
ajungă la Allah subhanahu wa taala va realiza, mai devreme sau mai târziu, dacă
religia sa este sau nu cea autentică.
52.
Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei
[în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii
[religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi
suntem supuşi [musulmani]!
Versetul scoate
în evidență, din nou, importanța supunerii.
La un moment
dat, Isa (as) s-a văzut înconjurat de oameni care îi dădeau crezare și oameni
care nu îi dădeau crezare și a vrut să facă o delimitare între aceștia
întrebându-i cine este alături de el și cine nu, în misiunea încredințată de
Allah. Isa (aleihi salem) a dorit să știe cine este supus cu totul lui Allah,
alături de el, deși el știa prea bine. Apostolii lui Isa (aleihi salem) au
răspuns că ei sunt cu totul alături de profetul lor și îl sprijină în misiunea
încredințată de Allah. Apostolii au
depus mărturia de credință în Allah și i-au cerut lui Isa (aleihi salem) să
depună mărturie că ei sunt supuși lui Allah subhanahu wa taala.
Această
mărturie este foarte importantă. Companionii Profetului Muhammed (ﷺ) i-au cerut, de asemenea, să depună
mărturie pentru ei și Profetul (ﷺ) a cerut de la ei
mărturie - dovada împlinirii misiunii lui, iar în predica de adio a spus: ”O, Allah fii martorul meu, că am transmis mesajul Tău
oamenilor tăi.”
Acest verset
evidențiază din nou importanța supunerii.
La un moment
dat, fiind înconjurat atât de oameni care îl credeau, cât și de oameni care îl
renegau, Isa (as) a dorit să facă o delimitare clară între ei. Deși cunoștea
adevărul, el i-a întrebat cine este gata să îl sprijine în misiunea
încredințată de Allah și cine îi este cu totul supus. Apostolii au răspuns
imediat că sunt alături de profetul lor pentru a sprijini religia lui Allah. Ei
au rostit mărturia de credință și i-au cerut lui Isa (as) să fie martor al
supunerii lor depline în fața lui Allah subhanahu wa taala.
Această
mărturie are o însemnătate uriașă. În mod similar, companionii profetului
Muhammed ﷺ i-au cerut acestuia să depună mărturie
pentru ei, așa cum și Profetul ﷺ le-a cerut lor o
confirmare a îndeplinirii misiunii sale. Astfel, în predica de adio, el a spus:
„O, Allah, fii martorul meu că am transmis mesajul
Tău oamenilor Tăi”.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere
audio non-textual
Camelia
Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu