Surat Al 'Imran 3:38 - 41

 

 

Bismillahir Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

  هُنَالِكَ دَعَا زَكَرِيَّا رَبَّهُۥ‌ۖ قَالَ رَبِّ هَبْ لِى مِن لَّدُنكَ ذُرِّيَّةً طَيِّبَةً‌ۖ إِنَّكَ سَمِيعُ ٱلدُّعَآءِِ

38. Atunci, Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”.

Povestea familiei Imran, din care se trage Maria și Profetul Isus (aleihi salem!),  continuă cu aceste versete în care se vorbește despre profetul Zaharia (aleihi salem), cel care era tutorele Mariei și care s-a rugat la Allah ﷻ să îl binecuvânteze pe el și pe soția lui cu un copil.

„Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate” – în traducere „zurriattan (  ذُرِّيَّةً   ) – înseamnă „neam” (adică urmași, moștenitori), iar „taibattan" ( طَيِّبَةً‌ۖ  ) înseamnă „bun”. Această formă de exprimare pentru dua era foarte larg răspândită în țările arabe în trecut,  dar o regăsim la fel și în prezent. De asemenea,  moscheea Profetului (ﷺ) din orașul Medina –  المدينة المنورة - Al Medinat al-munawara (orașul cel strălucit, cel luminat) sau mubarak - cel binecuvântat, mai poartă denumirea de Taiba, adică cea bună.    

Particula inna/  انا (cu siguranță), întărește afirmația „Allah este Cel care aude ruga” - إِنَّكَ سَمِيعُ ٱلدُّعَآءِ – cu siguranță, Allah este Cel care aude ruga.

Nu există vreo rugă pe care Allahﷻ  să nu o audă. Nu există vreo șoaptă pe care Allah subhanahu wa ta’ala să nu o audă sau gând pe care Allah Preînaltul să nu îl cunoască.

Dacă Allahﷻ  aude toate rugile,  de ce nu ne răspunde?

Vom încerca în cele ce urmează să răspundem la această întrebare care, de altfel,  are mai multe răspunsuri. În primul rând, excludem posibilitatea de a gândi că Allah Preaînaltul nu aude ruga noastră și nu îi putem reproșa (în semn de nemulțumire) lipsa unui răspuns.  Allah cu siguranță aude tot. În lipsa unui răspuns din partea lui Allah subhanahu wa ta’ala ne întrebăm ce se întâmplă cu acea rugă. Conform unei relatări în care Profetul Muhammed (ﷺ) ne răspunde la această întrebare, există trei modalități prin care Allah  răspunde rugilor:

1.    Răspunde imediat și îi dă celui care s-a rugat lucrurile pentru care a făcut dua în      această viaţă.

2.    Nu îi răspunde și nu îi dă lucrurile pentru care s-a rugat, deoarece El Preaînaltul știe că acel lucru nu este bun pentru viața,  credința sau familia lui, îndepărtând astfel un necaz sau o nenorocire care s-ar fi întâmplat în cazul în care i-ar fi oferit ceea ce a cerut.

3.    Nu răspunde rugilor în această viață, însă le transformă în fapte bune în Ziua de Apoi.

Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (ﷺ)  a spus: „Allah vă va răspunde atâta timp cât veți avea răbdare pentru a primi răspuns și nu spuneți: «Am implorat, dar Allah nu mi-a răspuns.»”   (Bukhari)

Nicio rugă nu este deșartă

Când Allah ﷻ nu răspunde unei rugi, probabil că nu este timpul potrivit pentru ca tu să primești acel lucru, însă tu nu trebuie să renunți la rugăciune. Lui Allah îi place să fim statornici în rugile noastre. O rugă către Allah subhanahu wa ta’ala nu va fi niciodată deșartă, ci va fi  transformată în fapte bune în Ziua de Apoi. În acea zi  vei găsi în fața ta un munte de fapte bune pe care tu nu le-ai făcut și te vei mira;  aceste rugi la care nu ai primit răspuns în timpul vieții tale, va fi răsplata ta de la Allah pentru răbdarea cu care ai așteptat, pentru că ai fost mulțumit cu ceea ce ai primit,  pentru că ai fost statornic în credință și ai crezut în Allah atunci când ți-a promis că ruga ta nu va fi deșartă.

Ruga este arma credinciosului pe care nimeni nu i-o poate smulge din mână, mai ales în vremuri de restriște. Probabil că mulți dintre noi ne rugăm la Allah  ﷻ  pentru îndreptarea acestei comunități, pentru familia, rudele sau prietenii pe care îi avem în alte țări unde războaiele nu se mai termină. Unde sunt aceste rugi? Oare credeți că Allah nu aude? Cu siguranță Allah Preaînaltul aude tot. Însă ei sunt  încercați, iar noi primim răsplată pentru rugile noastre.

”Ya Rabb!” ar trebui să fie întotdeauna începutul tău, încrederea și speranța ta

Oamenii îi întorc spatele lui Allah ﷻ    tocmai atunci când au mai mare nevoie de El Preînaltul. Atunci când ai nevoie de ajutor, apelezi mai întâi la rude, cunoștințe sau prieteni și uiți că doar Allah este Cel care te poate ajuta să obții ceea ce dorești. Când spui ”Ya, Rabb!”, Allah este primul care te aude. Probabil că în inima ta conștientizezi că doar Allah te poate ajuta, însă nefiind ceva palpabil sau pe care să îl poți vedea, ceri ajutor celor din jur înainte să te gândești la Allah; după ce toate ușile la care ai bătut s-au închis, îți amintești de Allah și te întorci deznădăjduit cerând ajutor. Acum îți vei da seama ce este primordial pentru tine: ajutorul oamenilor sau ajutorul lui Allah subhanahu wa ta ala.

Ai o inimă statornică?

Singurul îndreptățit să testeze și să supună oamenii la diferite încercări, este Allah subhanahu wa ta ala. Allah îți poate da orice și îți poate lua tot. În al doilea caz, înseamnă că Allah a știut că tu vei putea face față acelei nenorociri și te-a testat în consecință.

v  Allah nu îi va da omului niciodată mai mult decât este puterea lui: ”Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]...” (2:286);

v  Allah testează oamenii în funcție de credință:”Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune “Noi credem!”, şi că ei nu vor fi încercaţi?” (29:2)

v  Allah testează oamenii pentru a vedea care dintre ei este sincer și care este mincionos, deși El Preaînaltul știe foarte bine: ”Allah îi cunoaşte prea bine pe cei care cred, după cum la fel de bine îi cunoaşte şi pe cei făţarnici.”

Și nu-i încearcă Allah Preaînaltul pe oameni pentru a-i chinui, ci pentru a-i căli, pentru ca ei să devină mai puternici, precum oțelul obținut din fier. Similar oțelului ce nu poate fi îndoit, o credință statornică și solidă nu va putea fi strămutată. Un fir de iarbă sau o floare o vei scoate cu ușurință din pământ, însă cu un stejar vei putea face același lucru? Precum stejarul a trecut prin multe furtuni și a rămas neclintit, la fel va deveni și inima trecută prin multe încercări: statornică și cu o credință de nestrămutat.

 

 39. Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu, [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”.

Povestea detaliată a profetului Zaharia (aleihi salem!) o regăsim în surat Maryam, dar și în surat Al-Anbiya, însă acest verset prezintă doar o mică parte din această poveste. Ruga pe care Zaharia (aleihi salem!) a înălțat-o către Allah ﷻ   a fost acceptată, iar acest verset prezintă răspunsul la această rugă. Când Zaharia (aleihi salem!) s-a rugat la Allah Preînaltul să îl binecuvânteze pe el și soția sa cu un copil, Allah a trimis îngerii în vreme ce el se ruga, stând în picioare, să îl înștiințeze că va avea un copil, care se va numi Yahya (Ioan Botezătorul) și va fi dintre Profeții lui Allah subhanahu wa ta ala.

Motivul pentru care s-a rugat pentru un copil era acela că ori de câte ori intra în camera Mariei bint Imran, fiind ocrotitorul ei, găsea întotdeauna tot felul de fructe fără a fi încă vremea lor de copt. Atunci s-a gândit că Allah Cel ce poate da roade fără a fi încă vremea lor poate să-i dăruiască şi un copil, cu toate că avea o vârstă înaintată, iar nevasta îi era stearpă. «Atunci, Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: „Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care aude ruga.”»  (3:38)

”... el se ruga, stând în picioare” – cum prea bine știm, rugăciunea în islam se împlinește urmând anumiți pași și mișcări în timpul efectuării, iar aceste poziții au diferite denumiri: de exemplu, poziția stând în picioare se numește qiyam, în plecăciune - ruku, în prosternare – sujud etc. Acum intervine întrebarea: Când se spune în verset că profetul Zaharia (aleihi salem!) efectua rugăciunea - قَآئِمٌ  -”stând în picioare”, înseamnă că împlinea această rugăciune la fel ca noi?

Deoarece nu deținem nicio relatare în acest sens, nu avem de unde să știm, însă rugăciunea (așa cum o împlinesc musulmanii astăzi) este specifică islamului, deoarece aceste rugaciuni i-au fost poruncite profetului Muhammed(ﷺ),  care la randul lui ni le-a transmis nouă.

”...care va adeveri un cuvânt al lui Allah.” – când spunem că s-a adeverit un lucru, o afirmație a unei persoane, înseamnă că s-a dovedit a fi adevărat, s-a împlinit, s-a confirmat exactitatea unui fapt sau afirmații. În verset găsim că verbul ”a adeveri” este la timpul viitor. Allah spune că se va adeveri Cuvântul Lui Preaînaltul, pentru ca noi să înțelegem expresia كُن فَيَكُونُ  (Kun fa-yakūnu) pe care o regăsim în mai multe sure din Coran și care în traducere înseamnă "Fii!" şi el este – adică, dacă Allah voiește să se împlinească un lucru, El doar poruncește ”Fii!” și acel lucru se împlinește chiar în timp ce El Preaînaltul poruncește, iar noi nici măcar nu ne putem imagina cât de repede se împlinește acea poruncă.

Bun cu Allah sau cu oamenii?

[Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi – când se spune dintre cei evlavioși, înseamnă o persoana bună, care nu face rău și nici nu se gândește la rău– salihin - ٱلصَّـٰلِحِينَ

Să fii bun cu Allah ﷻ  înseamnă să împlinești toate poruncile lui Allah, prin urmare vei fi iubit de Allah, iar dacă Allah te iubește va porunci îngerilor să te iubească și în final vei fi iubit și de oameni. Astfel, bunătatea se manifestă față de Allah și față de oameni.

Un om credincios va iubi un om credincios, însă un om necredincios sau un tiran nu va iubi niciodată un om evlavios decât dacă are anumite interese în a obține diferite foloase. Însă Allah cunoaște prea bine aceste interese, de aceea ne-a atenționat: ”Omul adoptă modul de viață al prietenului său, așadar să fie atent fiecare dintre voi cu cine se împrietenește.” (Ahmad)

40. El a zis: “Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” Şi i-a răspuns [Allah]: “Aşa!” Allah face ceea ce voieşte!

Când Allah ﷻ l-a vestit cu bucurie de naşterea unui fiu, lui Zaharia nu i-a venit a crede că va avea un copil la acea vârstă şi în acele condiţii.  Dacă ne gândim mai bine, pare imposibil să ai un fiu când glandele genitale bărbăteşti nu mai produc spermatozoizi şi nici uterul nu mai este receptiv. Zaharia avea la acea vreme şaptezeci şi şapte de ani. Este însă posibil să fi fost şi mai în vârstă.

41. A zis [Zaharia]: “Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: “Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”.

Zaharia (aleihi salem!) i-a cerut lui Allah ﷻ  mai multe semne pentru a se putea asigura şi s-a rugat să-i arate anumite semne pentru a afla dacă soţia sa e însărcinată. Allah  ﷻ  a grăit: „Semnul tău va fi acela că nu vei putea vorbi timp de trei zile decât prin semne şi prin limbajul trupului. Acest lucru însă nu va afecta sănătatea sau membrele tale. Vei fi perfect sănătos din toate punctele de vedere.” Şi îl pomenea adesea pe Allah şi îşi mărea slăvirea atât dimineaţa, cât şi seara.

Pomenirea lui Allah ﷻ se împlinește în două moduri: prin vorbe și fapte. Savanții au spus că aceasta era rugăciunea pe care o făcea Zaharia, de două ori pe zi, dimineața și seara.

 

Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală