Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
30.
În ziua în care fiecare suflet se va afla în faţa binelui ce l-a făcut şi a
răului ce l-a făcut, va dori ca între el şi acesta
[răul] să fie o mare distanţă. Allah vă avertizează [asupra pedepsei] Lui.
Allah este Iertător cu robii [Săi].
Ne amintim că în
versetul anterior Allah subhanahu wa ta'ala spunea că El Preaînaltul cunoaște
toate faptele împlinite de oameni, indiferent dacă acestea au fost sau nu
exteriorizate: „de veți ține ascuns... sau de veți da pe față”.
Ca o continuitate,
Allah subhanahu wa ta'ala avertizează oamenii prin intermediul acestui verset
că în Ziua de Apoi aceștia vor fi puși în fața faptelor, bune sau rele,
împlinite în timpul vieții lor pe acest pământ. Omul își va dori ca între el și
faptele rele să fie o distanță foarte mare, însă va găsi în fața lui și ce a
împlinit din faptele bune. Pur și simplu, din compasiunea sa pentru oameni,
Allah subhanahu wa ta'ala ne avertizează în prealabil cu privire la acele
lucruri care ne-ar putea duce către ruină.
Când Allah subhanahu wa
ta'ala spune „fiecare suflet”, înseamnă că se referă la fiecare persoană care
va da socoteală individual pentru faptele sale, însă este vorba despre ceva
mult mai profund. Când ne gândim la nafs — نَفْس
(nafs) — ne gândim la inimă, acea parte din om care are viață, responsabilitate
și voință. Fără suflet, omul nu mai are viață sau voință, fiindcă sufletul este
acel lucru plin de viață care va primi pedeapsa sau răsplata. Profetul (pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a menționat într-o relatare
consemnată de Al-Hakim: „O, tu suflet liniștit, vino către iertare de la Domnul
tău și către mulțumirea Lui!”. Așadar, dacă sufletul este liniștit, tot corpul
este liniștit; dacă sufletul a făcut fapte bune sau rele, el va vedea aceste
fapte în fața lui în Ziua de Apoi și va fi recompensat sau pedepsit în
consecință.
Fiecare om are datoria
de a îngriji, trata, hrăni, educa și curăța acest suflet, căci așa cum spune
Allah subhanahu wa ta'ala: „Vor izbândi cei care s-au curățit”. Acest tip de
abordare scoate în evidență importanța sufletului.
De ce a spus Allah
subhanahu wa ta'ala că fiecare suflet se va afla mai întâi în fața binelui și
mai apoi în fața răului?
Omul a fost creat să
îndrăgească binele; omului îi place să ofere mângâiere, ajutor și să aline
durerea semenilor săi, iar prin aceste fapte sufletul său simte fericire. De
aceea vom întâlni oameni care, deși nu sunt musulmani sau nu împlinesc aceste
fapte din credință, îndrăgesc binele și, prin ajutorul acordat semenilor lor,
primesc acea stare de bine și fericire atât de benefică sufletului.
Faptul că omul își va
dori să fie o distanță foarte mare între el și faptele lui în acea Zi înseamnă
că oamenilor le va părea rău că nu au ținut seama de avertismentul lui Allah
subhanahu wa ta'ala în timpul vieții petrecute pe pământ și nu au împlinit mai
multe fapte bune. Ei vor vedea pedepsele despre care au fost înștiințați și vor
dori să scape de ele. Aceștia vor avea chipurile întunecate, în timp ce
persoanele care au împlinit fapte bune vor avea chipurile luminoase și se vor
afla sub îndurarea lui Allah și în ea vor sălășlui în veci (3:107), așa cum
spune Allah Preaînaltul într-un alt verset: „Într-o Zi, unele chipuri se vor
lumina, iar alte chipuri se vor întuneca.” (3:106)
Sfârșitul versetului
scoate în evidență unul dintre epitetele lui Allah subhanahu wa ta'ala pentru a
aduce speranță în inima omului după avertismentul dur de la început: blândețea
lui Allah subhanahu wa ta'ala. Însă Allah nu este blând cu toată lumea, ci doar
cu robii săi, adică cei credincioși, sinceri și apropiați de El.
Oare cine sunt robii
lui Allah și ce ar trebui să facă un om ca să ajungă robul lui Allah? Răspunsul
îl aflăm din versetul următor:
31. „[O,
Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va
ierta păcatele voastre! Allah e Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Ar-Rahim]!”
32. Spune:
“Fiţi cu supunere faţă de Allah şi de Trimis, dar dacă întoarceţi spatele,
Allah nu-i iubeşte pe necredincioşi!”
Un rob este un om care
îl iubește pe Allah și ascultă de poruncile lui Allah, îl urmează pe Profet
(pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și face păcate (dacă nu ar
face păcate, Allah nu ar avea ce să îi ierte).
În limba arabă,
particula in (إِنْ) are și sens de
condiționare: كُنْتُمْ تُحِبُّونَ اللَّهَ
(kuntum tuhibbuna-Allaha) — dacă îl iubiți pe Allah, trebuie să îl urmați pe
Profet — فَٱتَّبِعُونِ (fattabi'uni) —
Urmați-mă!. Astfel, observăm că această particulă condiționează două verbe:
unul exprimă condiția, iar celălalt rezultatul.
· Cerința: să îl iubești pe Allah subhanahu wa ta'ala.
· Condiția: să îl urmezi pe Profet ﷺ.
· Rezultatul: Allah Preaînaltul te va iubi și îți va ierta păcatele.
Acest rezultat ar
trebui să îl determine pe om să împlinească mai multe fapte bune, să nu renunțe
la actele de adorare (gândind că Allah oricum nu îl va ierta fiindcă are prea
multe păcate) și să nu își piardă speranța în Mila și Îndurarea lui Allah, căci
Allah este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Ar-Rahim]!.
Versetul nu se
adresează unei anumite categorii de oameni, ci tuturor oamenilor, indiferent de
gen, etnie, statut social sau situație materială: „Dacă Îl iubiţi pe Allah...”
Acest verset cheamă
oamenii la supunere față de Allah Preaînaltul și față de Trimisul său, profetul
Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).
Oare supunerea față de
Allah subhanahu wa ta'ala este egală cu supunerea față de Trimisul său ﷺ?
De exemplu, când Allah
ne-a poruncit să împlinim rugăciunea, nu ne-a spus și cum să împlinim această
rugăciune, însă vom găsi în Sunnah Profetului detalii despre împlinirea ei.
Respectând porunca lui Allah și urmând Sunnah înseamnă că ne supunem lui Allah
subhanahu wa ta'ala și îl urmăm pe Trimisul său ﷺ.
Supunerea trebuie
dedicată doar lui Allah subhanahu wa ta'ala, iar modul prin care omul se supune
Creatorului trebuie să fie conform Tradiției profetului Muhammed (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Legile lui Allah (latura teoretică) și
Sunnah Profetului (latura practică) sunt poruncile lui Allah Preaînaltul pe
care trebuie să le respectăm și să le împlinim deopotrivă. Poruncile lui Allah
Preaînaltul se reflectă în ambele izvoare. Prin urmare, supunerea față de Allah
subhanahu wa ta'ala nu este aceeași cu supunerea față de Trimisul său, deoarece
Allah nu ne poruncește să ne supunem Trimisului său ﷺ
în sensul de adorare, așa cum numai Lui Preaînaltul i se cuvine, ci de
ascultare și urmare a Tradiției profetice.
Concluzia celor două
versete:
- Cel care îl iubește pe Allah subhanahu wa ta'ala și îl urmează pe
Trimisul său (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) va fi iubit
de Allah, iar Allah îi va ierta păcatele.
- Cine „întoarce spatele” (nu se supune lui Allah și Trimisului său)
este necredincios — kafir (acel om care își dă seama de adevăr, însă
refuză să îl accepte), iar „Allah nu îi iubește pe cei necredincioși”.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere
audio non-textuală
Camelia
Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu