Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
28. ”Dreptcredincioşii să nu-i ia pe necredincioşi drept aliaţi în locul dreptcredincioşilor. Cel care face aceasta nu va mai avea legătură cu Allah, afară de situaţia în care căutaţi o pavăză să vă feriţi de ei. Dar Allah vă avertizează [asupra pedepsei] Lui. Şi la Allah este întoarcerea.”
Acest verset este foarte clar și descrie legătura
dintre omulu credincios și cel necredincios.
Este permis ca un musulman credincios să aibă aliat un om
necredincios?
Conform acestui verset nu este permis, însă vom exemplifica câteva situații pentru a înțelege ce înseamnă și în ce situație se permite alianța între un om credincios și altul necredincios.
- Încă de la începutul versetului, credinciosului i se spune să nu încheie o alianță între el și un necredincios, atât timp cât are opțiunea de a alege un credincios: "să nu luați aliați pe necredincioși în locul credincioșilor."
- Altă situație pe care o găsim descrisă în continuarea versetului este accea că se permite alierea (interzisă la începutul versetului) doar în situația în care există un rău mai mare ce poate fi îndepărtat doar prin această alianță: afară de situaţia în care căutaţi o pavăză să vă feriţi de ei.
De asemenea,
într-o relatare autentică profetul Muhammed ﷺ a
spus că cei necredincioși "nu trebuie salutați, ci lăsați să apuce cărările cele mai
înguste": „Nu începeți voi salutul cu evreii și creștinii, iar
dacă îi întâlniți pe drum, constrângeți-i să meargă pe partea cea mai îngustă.”
Dar ce înseamnă acest lucru? Oare este acest
comportament unul islamic? Profetul Muhammed ﷺ a procedat în acest fel de-a
lungul vieții sale? Evident, nu!
Prin urmare,
cum răspundem la întrebările celorlați legate de acest hadis sau orice
alt verset asemănător? În primul rând,
ca să putem explica asemenea situații trebuie să cunoaștem motivul de
revelare al versetului respectiv sau motivul întâmplării în urma căreia a luat
naștere hadisul.
De exemplu,
hadisul mai sus menționat a fost spus atunci când Profetul ﷺ a mers să
le ceară socoteală evreilor din Medina, care făceau parte din tribul Bani
Quraizah, motivul fiind încălcarea unui tratat de pace.
Este evident că nu se poate folosi salutul islamic ”Assalamu
alaikum!” ("Pace vouă!) într-o
situație de acest gen. Dacă Profetul ﷺ le-ar fi adresat salutul păcii, ar fi
însemnat că este de acord cu faptele săvârșite de aceștia, motivul conflictului
ar fi fost irelevant, prin urmare nu avea de ce să le mai ceară socoteală.
Acesta a fost motivul ordinului dat de profetul Muhammed ﷺ în hadisul mai sus
menționat. Astfel, se naște o altă
întrebare:
Unui musulman îi este permis să îl salute pe un nemusulman?
Răspunsul este unul pozitiv, deoarece Profetul ﷺ a spus "Să
le faceți bine lor și să fiți drepți cu ei!"
Dacă un musulman nu are un comportament bun, unde să
vadă ceilalți islamul? De unde să recunoască ceilalți veridicitatea islamului,
de unde sa îl cunoască pe profetul Muhammed ﷺ sau Coranul, dacă nu prin
exemplul nostru de dărnicie, sinceritate, corectitudine, bunătate etc.
Ca o concluzie a tot ceea ce am exemplificat
anterior: În alegerea aliaților, credința are prioritate.
Dar Allah vă avertizează [asupra pedepsei]
Lui. Şi la Allah este întoarcerea.
Finalul versetului reprezintă o avertizare din partea
lui Allah subhanahu wa ta'ala. Fiecare om va da socoteală în funcție de
alegerile sale, indiferent că a ales să spună adevărul sau doar o parte din el,
sau minciuna sau o parte din minciună.
Fără îndoială că "la Allah este întoarcerea", iar această certitudine ne conferă liniște sufletească, deoarece noi nu vom da socoteală oamenilor, ci doar lui Allah ﷻ, iar El Preaînaltul nu va nedreptăți pe nimeni.
29. Spune: „De
veţi ţine ascuns ceea ce se află în piepturile voastre sau de veţi da pe faţă
acestea, Allah le ştie. El ştie tot ce se află în ceruri şi tot ceea ce se află
pe pământ. Şi Allah asupra tuturor
lucrurilor are putere.”
Care este cel mai
lăuntric lucru pe care îl deține un om?
Am putea spune că este gândul, pe care îl ținem ascuns în mintea noastră; dacă nu exteriorizăm acest gând, ceilalți din
jurul nostru nu au cum să afle ce gândim. Astfel, putem spune că mintea
cuprinde conștiința, gândirea, judecata,
memoria etc. Allah ﷻ cunoaște prea bine toate acestea, chiar dacă omul nu le
transformă în vorbe sau acțiuni. Însă
Allah ﷻ vorbește în acest verset despre "ceea ce se află în piepturile voastre" și ne îndeamnă
să gândim mai profund.
Oare gândul este cel
mai lăuntric lucru pe care îl deține un om?
Care este rădăcina
tuturor intențiilor, gândurilor,
faptelor și vorbelor noastre?
Răspunsul l-am aflat din verset: intențiile și
gândurile aflate în mintea noastră își au rădăcina în inimă. Când omul se gândește
să împlinească un lucru, intenția vine din inimă, iar mintea aduce dovezi
pentru a transforma, sau nu, acea
intenție în vorbe sau fapte; chiar dacă intențiile rămân în inimă și nu ajung a
fi dovedite pro sau contra cu mintea pentru a fi exteriorizate, Allah ﷻ le
cunoaște, iar acesta este sensul a ceea ce a spus Allah ﷻ în verset: "de veți ține ascuns...sau de veți da pe față..."
Atât timp cât intențiile din inimă nu ajung ca dovezi
în mintea noastră, nu sunt exteriorizate verbal și nu sunt transformate în
acțiuni (fapte), nu vom fi trași la răspundere.
Dacă omul va transforma intenția în vorbe și fapte
(rele), i se va oferi totuși o cale de întoarcere la Allah subhanahu wa ta'ala.
Această cale este tawbah (căința).
Şi Allah asupra tuturor lucrurilor are
putere.
Doar Allah ﷻ are putere asupra tuturor lucrurilor
știute și neștiute, văzute sau nevăzute și doar El Preaînaltul hotărăște dacă
se va întâmpla sau nu o situație, un
lucru. Referitor la acest aspect, menționăm următorul hadis:
Ibn Abbas a relatat că profetul Muhammed ﷺ a
spus: “...Dacă toată creația s-ar
aduna să-ți facă un bine, atunci nu ți-ar face decât binele pe care Allah l-a
hotărât pentru tine; și dacă toată creația s-ar aduna împreună pentru a-ți face
un rău, nu ți-ar face decât răul pe care Allah ți l-a hotărât. Calemurile s-au ridicat și foile s-au
uscat.” (Tirmidhi)
Comentarii
Trimiteți un comentariu