Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
Profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِنَّ ٱلَّذِينَ يَكْفُرُونَ بِـَٔـايَـٰتِ ٱللَّهِ
وَيَقْتُلُونَ ٱلنَّبِيِّــۧنَ بِغَيْرِ حَقٍّ وَيَقْتُلُونَ ٱلَّذِينَ
يَأْمُرُونَ بِٱلْقِسْطِ مِنَ ٱلنَّاسِ فَبَشِّرْهُم بِعَذَابٍ أَلِيمٍ
21. "Acelora care nu cred în semnele
lui Allah şi-i omoară pe profeţi pe nedrept şi-i omoară pe aceia
dintre oameni care poruncesc dreptatea, acelora vesteşte-le osândă
dureroasă."
Încă de la începutul creării acestei lumi și a
apariției binelui și răului, Allah a creat și reprezentanții acestor două
trăsături morale ale omului: binele fiind o însușire aleasă, iar răutatea o
însușire negativă. Reprezentantul răului a fost desemnat Șeitan și cei cu
însușiri asemenea lui, iar reprezentantul binelui este Allah, urmați de
profeți, de cei evlavioși și de cei care îi îndeamnă pe oameni către bine și îi
îndepărtează de la rău.
Astfel se naște întrebarea: de ce a permis Allah să
existe oameni necredincioși, oameni care fac lucruri rele și îl reprezintă pe
Șeitan pe pământ? Răspunsul este simplu: Allah nu a permis răului să existe
fără a-l înzestra pe om cu capacitatea de a-l distinge de bine. Omul are
libertatea de a alege spre ce dorește să tindă și ce fapte să împlinească. Prin
urmare, versetul descrie o parte din oamenii care s-au lăsat ademeniți de rău
și l-au îmbrățișat.
Oare omul poate împlini răutăți fără să își dea seama?
Atât timp cât omul nu are capacitatea de a face diferența între bine și rău,
deoarece cunoștințele sale sunt acoperite de neadevăr, acesta poate împlini
răutăți din ignoranță. Însă, în momentul în care și-a dat seama că a făcut ceva
rău, el trebuie să facă tewbe — să se căiască, să îi pară rău pentru
faptele sale și să își ceară iertare de la Allah Preaînaltul. Allah oferă
oamenilor, de fiecare dată, șansa de a se îndepărta de rău.
Cei care nu cred în semnele lui Allah — يَكْفُرُونَ بِـَٔايَـٰتِ ٱللَّهِ (yakfuruna
bi-ayati-Allah) — sunt aceia care și-au dat seama de autenticitatea acestei
religii și de adevărul pur al mesajului, însă au întors spatele acestui adevăr
și l-au negat în pofida cunoașterii. Aceștia i-au omorât pe profeți și pe aceia
care porunceau binele și dreptatea. De-a lungul timpului, au existat mulți
profeți care au fost omorâți de popoarele la care au fost trimiși pentru a le
transmite mesajul Divin.
Versetul ne transmite următorul mesaj: cel care vrea
să fie un bun credincios va întâmpina foarte multe greutăți. Un bun credincios
este un om drept, sincer și lipsit de egoism. El dorește binele tuturor, oferă
mai mult decât deține și își iubește semenii mai mult decât se iubește pe sine
însuși. De aceea, urmașii Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa) — și ne referim aici la savanți — au avut întotdeauna de suferit. De
asemenea, profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a
avut foarte mult de suferit din cauza necredincioșilor în timpul misiunii de
transmitere a mesajului cu care a fost însărcinat de către Allah subhanahu wa
ta'ala.
De ce a permis Allah ca profetul Muhammed ﷺ să sufere fizic și psihic în același timp?
Orice persoană care propovăduiește islamul este un
urmaș al profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).
Orice credincios care merge pe drumul său va trece prin aceleași greutăți și
suferințe. Toți savanții care au avut curajul să spună adevărul au suferit.
Toți cei care au spus sau spun adevărul în fața unui conducător vor avea de
suferit, deoarece adevărul îl va supăra întotdeauna pe un lider nedrept. A fi
pe drumul cel drept îi supără pe cei care nu vor să urmeze această cale, iar
acesta este adevăratul Jihad: a sta drept în pofida tuturor răutăților ce vin
din partea oamenilor.
Este foarte simplu pentru o persoană să trăiască
islamul de una singură, fără să intervină în viața ei diferite elemente
comportamentale care ar putea-o deranja sau prin care ea însăși ar putea supăra
pe cineva. Este foarte simplu pentru o persoană să se retragă într-o moschee
sau în confortul propriei case, departe de tumultul vieții, trăindu-și credința
în izolare.
Oare acest lucru îl dorește Allah și profetul Muhammed
(pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) de la noi? Oare pentru o
astfel de atitudine a suferit el ﷺ
atât de multe răutăți din partea necredincioșilor?
Credinciosul care rabdă răutățile semenilor săi este
mai bun în fața lui Allah decât cel care se retrag în pustnicie și îl adoră
continuu pe Creatorul său. De aceea, trebuie să ne străduim și să îndurăm cu
răbdare toate răutățile, pentru a-i arăta Creatorului nostru că suntem demni de
această religie și capabili să transmitem mai departe mesajul Lui Preaînaltul.
Nu este o regulă ca toți credincioșii să sufere, fiindcă de-a lungul vieții
există încercări mai mici sau mai mari, însă niciodată acestea nu vor fi mai
grele decât poate omul să ducă. Un credincios trebuie să își arate mulțumirea,
răbdarea și dragostea față de Allah subhanahu wa ta'ala, fiind mulțumit în
același timp de destinul dăruit, cu tot ce cuprinde acesta, bun sau rău.
Conform acestui verset, fiecare dintre noi are
obligația de a porunci dreptatea, de a-i îndemna pe oameni către bine și de a-i
îndepărta de la rău. Cei care fac răutăți și cărora li se adresează Allah în
acest verset sunt înștiințați de pedeapsa care îi așteaptă în Ziua Judecăţii: o
osândă dureroasă. Aceștia sunt menționați și în următorul verset:
أُوْلَـٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ حَبِطَتْ أَعْمَـٰلُهُمْ فِى
ٱلدُّنْيَا وَٱلْأَخِرَةِ وَمَا لَهم مِّن نَّـٰصِرِينَ
22. „Aceia sunt cei ale căror fapte sunt în deşert în
această viaţă ca şi în Viaţa de Apoi şi ei nu vor avea sprijinitori!”
Întrucât ei și-au risipit energia pentru a face fapte
rele, sunt înștiințați de consecințele acțiunilor lor: ei vor avea de pierdut
atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. Faptele bune de care ei se
bucură astăzi nu le vor mai fi de niciun folos, fiindcă vor fi șterse de Allah.
Cum ar putea un om care a fost credincios și a
împlinit fapte bune, însă mai apoi a renunțat la credință, să își păstreze
faptele bune?
Aceste fapte nu vor mai exista. În Ziua de Apoi, omul
va încerca să găsească persoane, lucruri sau profeți de care să se agațe cu
speranța câștigării măcar a unei fapte bune. Allah va aduce în Ziua de Apoi
martori care vor fi sprijinitori la Judecata omului: Coranul, profeții,
rugăciunea, postul, copiii, părinții, martirii etc. Acești sprijinitori vor fi
cei care vor mijloci pentru noi în Ziua de Apoi.
Cine sunt sprijinitorii noștri în această viață?
În această viață, sprijinitorii noștri sunt toate acele persoane care ne doresc binele doar de dragul lui Allah subhanahu wa ta'ala, ne arată adevărul drept adevăr și minciuna drept minciună doar de dragul lui Allah și ne îndeamnă să împlinim fapte bune, îndepărtându-ne de la rău de dragul lui Allah Preaînaltul.
Exegeza
Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu