Bismillahi Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg
pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِنَّ
ٱلدِّينَ عِندَ ٱللَّهِ ٱلْإِسْلَمُۗ وَمَا ٱخْتَلَفَ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلْكِتَبَ
إِلَّا مِنۢ بَعْدِ مَا جَآءَهُمُ ٱلْعِلْمُ بَغْيَۢا بَيْنَهُمْۗ وَمَن يَكْفُرْ
بِايَتِ ٱللَّهِ فَإِنَّ ٱللَّهَ سَرِيعُ ٱلْحِسَابِ
19. [Unica] religie acceptată
de Allah este Islamul şi nu au fost deosebiri între cei cărora le-a
fost dată Scriptura decât după ce a ajuns la ei Ştiinţa, din pricina pizmei
lor. Iar cel care nu crede în semnele lui Allah [să ştie că] Allah este
grabnic la socoteală.
Dacă în
versetul anterior Allah subhanahu wa ta'ala mărturisea că nu există altă
divinitate în afară de El, și îngerii și cei înzestraţi cu știință depuneau
aceeași mărturie, în acest verset El Preaînaltul pune punct religiilor pe care
le-a trimis pe pământ înaintea profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa) și ne transmite că singurul mod de viață corect este
Islamul: „[Unica] religie acceptată de Allah este Islamul”. Particula inna
(اِنَّ) subliniază veridicitatea afirmației că nu
există o altă religie acceptată de Allah în afară de Islam.
Din punct de
vedere lingvistic, dyn înseamnă „a răsplăti”, iar din punct de vedere
teologic, ad-dyn (ٱلدِّينَ) înseamnă religia
islamică, în care Allah subhanahu wa ta'ala este Unicul Creator, fără de
părtași, profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
este Mesagerul și Profetul lui Allah, iar Coranul este Cartea Sfântă în care
cred toți musulmanii. Conform acestui verset, islamul este singura religie
acceptată de Allah. Această afirmație înseamnă că religiile anterioare
islamului nu sunt acceptate de Allah Preaînaltul? Vom afla răspunsul la această
întrebare pe parcursul lecției noastre.
Din punct de
vedere lingvistic, islamul este un cuvânt ce își are rădăcina în cuvântul salama,
care înseamnă salut, pace, supunere.
Din punct de
vedere teologic, islamul este religia cu care a venit profetul Muhammed (pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), cel care a încheiat șirul tuturor
profeților trimiși de Allah înaintea lui, iar cartea islamului — Coranul — este
ultima Carte Sfântă trimisă de Allah pe pământ.
A venit islamul
cu mesajul abrogării tuturor religiilor anterioare?
Dacă privim
de-a lungul timpului în istoria religiilor, Allah a trimis diferiți profeți la
diferite popoare cu o profeție, iar această profeție conținea un mesaj cu două
dintre cele mai importante lucruri: dogma și practica. Începând cu Adam (pacea
lui Allah fie asupra sa) până la profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa) și până în Ziua de Apoi, din punct de vedere al dogmei,
Allah a folosit aceleași principii: credința într-o singură divinitate, Unicul
Creator — Allah subhanahu wa ta'ala. În nicio religie anterioară islamului,
Allah nu a spus că este tatăl cuiva, că are un fiu sau că el este născut
asemeni oamenilor.
De asemenea,
din punct de vedere al comportamentului, în toate religiile s-au folosit
aceleași valențe, același cod moral și etic. În acest caz, ne putem întreba
unde este diferența? Diferența este în modul prin care se pune în practică
această credință, referindu-ne atât la actele de adorare, cât și la lucrurile
permise (halal) și interzise (haram). Astfel, întâlnim anumite lucruri care au
fost permise în alte religii și interzise mai apoi în islam, sau lucruri
interzise în religiile precedente și mai apoi permise în islam.
Prin urmare,
dacă acest verset vine cu acest mesaj, ce se va întâmpla în Ziua de Apoi cu
creștinii dinaintea profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa) sau cu evreii care au trăit adorându-l pe Allah până în momentul în
care profetul Muhammed ﷺ a venit cu mesajul islamului? Răspunsul
este simplu și logic, așa cum Profetul ﷺ a spus, de altfel și savanții înaintași sau actuali:
fiecare persoană va fi trasă la răspundere individual, în funcție de credința
adoptată sau de religia din care face parte, cu condiția să nu fi auzit de
islam și de profetul Muhammed ﷺ.
Prin urmare,
pentru evreii și creștinii care au trăit înaintea lui, islamul este religia pe
care ei au îmbrățișat-o la vremea respectivă. Oamenii care sunt creștini,
evrei, musulmani sau de alte religii cerești, dar care nu au auzit de islam sau
au auzit doar atât încât să nu poată înțelege și îmbrățișa această religie, vor
fi trași la răspundere pentru cât au împlinit din religia lor.
„...şi nu au
fost deosebiri între cei cărora le-a fost dată Scriptura decât după ce a ajuns
la ei Ştiinţa, ...” Scriptura din
acest verset face referire la Tora și Evanghelie, iar al-ilm (ٱلْعِلْمُ) — știința — este o altă denumire a
Coranului și face referire la știința despre venirea profetului Muhammed ﷺ și pogorârea Coranului cel Sfânt.
„...din pricina
pizmei lor.” Expresia baghyam
baynahum (بَغْيًا بَيْنَهُمْ) — invidia — a
existat dintotdeauna. Relatările autentice ne-au transmis că au existat foarte
mulți oameni care aveau o atenție sporită îndreptată către acea zonă a
Peninsulei Arabe, Mecca, unde trebuia să se nască profetul Muhammed ﷺ, iar acest lucru este evidențiat și în
călătoria de afaceri către Levant. Atunci, unchiul lui, Abu Talib, cel care
timp de patruzeci de ani și-a iubit nepotul și i-a acordat protecție și
sprijin, l-a luat pe acesta atunci când avea doisprezece ani. Însă, de frica
invidiei unor triburi și la sfatul călugărului Bahira, Abu Talib l-a trimis
înapoi în Mecca.
Când Mesagerul
lui Allah a împlinit doisprezece ani, a plecat cu unchiul său, Abu Talib,
într-o călătorie de afaceri în vechea Sirie. Când au ajuns la Busra, au
întâlnit un călugăr numit Bahira (pe numele său adevărat Georges), care le-a
arătat multă bunătate și i-a oaspețit cu dărnicie, cu toate că până în acel
moment nu avusese obiceiul de a primi oaspeți. L-a recunoscut destul de repede
pe Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și, în timp ce îi
lua mâna, a spus: „Acesta este cel mai nobil dintre oameni. Allah îl va trimite
cu un Mesaj, care va fi o milostenie pentru toate ființele”. Abu Talib l-a
întrebat: „Cum de știi lucrul acesta?”. El a răspuns: „Când ați apărut dinspre
Aqaba, toate pietrele și copacii s-au închinat, iar ele nu fac asta niciodată,
decât în fața unui profet. Îl mai pot recunoaște și după sigiliul profeției,
aflat mai jos de umărul lui, având forma unui măr. Am învățat aceasta din
cărțile noastre”. De frica evreilor, călugărul i-a mai cerut lui Abu Talib să
trimită băiatul înapoi la Mecca și să nu-l ducă în Siria. Abu Talib l-a
ascultat și l-a trimis la Mecca, împreună cu câțiva dintre servitorii săi.
Creștinii și
evreii știau de venirea profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa), deoarece savanții din tribul Bani Israil și cei din neamul
creștinilor știau foarte bine cum arată, din ce neam, unde și în ce perioadă se
va naște Profetul ﷺ.
În versetul
anterior se vorbea despre „cei cu știință” care declarau că „Nu există altă
divinitate în afară de Allah!”, iar aceștia erau doi savanți creștini care l-au
vizitat pe Profet ﷺ în Medina. Următoarea
întâmplare, care a constituit motivul de revelare al versetului, este o dovadă
a faptului că evreii și creștinii de atunci știau despre venirea profetului
Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și despre islam.
Se spune că
atunci când acesta a ajuns la Medina și comunitatea musulmană a început să
înflorească, au ieșit la drum doi savanți creștini. Ei au văzut din depărtare
orașul Medina și au spus: „Așa ni s-a transmis că arată orașul profetului
Muhammed ﷺ”. Când aceștia au intrat în oraș și au
întrebat de el, musulmanii i-au condus la el. Aici a avut loc o discuție foarte
interesantă:
„Când s-a
instalat Trimisul lui Allah în Medina, au venit la el doi episcopi din Șam. Au
intrat la el și l-au recunoscut după descriere. Și l-au întrebat: «Tu ești
Muhammed?». «Da!», le-a răspuns el. Apoi l-au mai întrebat: «Și tu ești
Ahmad?». «Da!», le-a răspuns el. Au zis apoi: «Te întrebăm în legătură cu o
mărturisire și, dacă ne vei spune care este, vom crede în tine și te vom
crede!». «Întrebați!», le-a răspuns Trimisul lui Allah. Atunci ei i-au zis:
«Spune-ne care este cea mai minunată mărturisire din Cartea lui Allah?». Atunci
s-a revelat acest verset și cei doi bărbați au îmbrățișat Islamul.”
Revenind la
versetul de astăzi, menționăm că atunci când îngerul Jibril i-a adus „Știința”
(Coranul) profetului Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa), toate îndoielile au dispărut și cei care se contraziceau din pricina
credinței au înțeles că acesta este ultimul mesaj al lui Allah. Profetul
Muhammed ﷺ este ultimul profet trimis omenirii, iar
Coranul este ultima Carte Sfântă trimisă pe pământ.
Și pentru că
versetul ne vorbește în continuare despre cei necredincioși, kafiri, se naște o
nouă întrebare: ce este sau cine este acest necredincios — kafir?
Versetul ne
răspunde la această întrebare:
Iar cel care nu
crede în semnele lui Allah [să ştie că] Allah este grabnic la socoteală! — se poate numi kafir doar acea persoană care
a recunoscut autenticitatea islamului, însă nu a îmbrățișat această religie.
Sinonimul din limba română care exprimă cel mai bine sensul cuvântului „kafir”
este „tăgăduitor”, cel care cunoaște adevărul, însă nu dorește să îl accepte.
Cu siguranță
Allah este grabnic la socoteală — فَإِنَّ ٱللَّهَ
سَرِيعُ ٱلْحِسَابِ (fa-inna-Allaha sari'ul-hisab) — El
Preaînaltul va judeca fiecare persoană în funcție de faptele sale.
Exegeza Coranului –
profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu