%20(10).png)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَلَقَدْ صَدَقَكُمُ اللَّهُ وَعْدَهُ إِذْ تَحُسُّونَهُمْ بِإِذْنِهِ
ۖ حَتَّىٰ إِذَا فَشِلْتُمْ وَتَنَازَعْتُمْ فِي الْأَمْرِ وَعَصَيْتُمْ مِنْ
بَعْدِ مَا أَرَاكُمْ مَا تُحِبُّونَ ۚ مِنْكُمْ مَنْ يُرِيدُ الدُّنْيَا
وَمِنْكُمْ مَنْ يُرِيدُ الْآخِرَةَ ۚ ثُمَّ صَرَفَكُمْ عَنْهُمْ لِيَبْتَلِيَكُمْ
ۖ وَلَقَدْ عَفَا عَنْكُمْ ۗ وَاللَّهُ ذُو فَضْلٍ عَلَى الْمُؤْمِنِينَ
152.
Allah Şi-a ţinut făgăduinţa Sa faţă de voi, căci cu îngăduinţa Lui i-aţi
nimicit [pe duşmani] până ce v-aţi poticnit şi v-aţi
împotrivit unii altora asupra poruncii [date] şi nu aţi mai ascultat, după ce v-a arătat [biruinţa] pe care voi o voiaţi. Printre voi [s-au ivit] unii care voiau această lume şi
alţii care voiau Lumea de Apoi. După aceea, v-a făcut El să daţi înapoi în
faţa lor, pentru a vă încerca. Însă El v-a iertat, căci Allah este plin de har
cu dreptcredincioşii.
În acest verset se abordează o ipostază din bătălia de la
Uhud în care musulmanii și companionii Profetului ﷺ
au ascultat la început de îndemnurile acestuia și au obținut o victorie. Însă
mai apoi au ieșit din cuvântul Profetului ﷺ,
transformând astfel victoria într-o înfrângere.
„Allah Şi-a ţinut făgăduinţa Sa faţă de voi” – despre ce făgăduință este vorba?
În versetele anterioare am aflat că, atât timp cât
companionii erau apropiați de Allah subhanahu wa taala și de Profet ﷺ, de cuvântul și poruncile sale, aveau să
primească această victorie așa cum Allah le-a promis. Musulmanii au și primit
această biruință până în momentul în care nu au mai ascultat de Profet.
- „v-aţi poticnit” – semnifică
momentul în care arcașii nu au mai ascultat porunca Profetului ﷺ și au părăsit locurile de luptă, ispitiți
fiind de câștigurile lumești.
- „şi v-aţi împotrivit unii altora asupra poruncii
[date], şi nu aţi mai ascultat” – se referă la conduita
arcașilor, care s-au certat și nu l-au ascultat pe Profet. Ei și-au părăsit
pozițiile și au întors spatele poruncii sale, înclinând balanța victoriei către
tribul Quraiș.
- „Printre voi [s-au ivit] unii care voiau această lume
şi alţii care voiau Lumea de Apoi” – în această parte a versetului
se arată clar motivul pentru care musulmanii au pierdut bătălia. Oare acest
verset este dedicat doar celor care au participat la bătălia de la Uhud sau
întregii omeniri până în Ziua de Apoi? Toate istorisirile din Sfântul Coran au
fost trimise oamenilor pentru ca aceștia să ia aminte.
Există anumite perioade în viața unei comunități
musulmane când „talerul balanței” se înclină mai mult către bine sau mai mult
către rău. Când se înclină către bine înseamnă că acea comunitate va pune în
practică Islamul, Coranul și Tradiția Profetului ﷺ.
Când se înclină către rău înseamnă că această comunitate va întoarce spatele
Islamului. Atât timp cât vom fi dedicați lui Allah subhanahu wa taala și vom
pune în practică Sunnah, vom fi dintre cei cărora Allah le va dărui izbânda și
puterea de a rămâne uniți.
Din păcate, dacă vom privi în interiorul comunităților
musulmane, vom vedea dezbinare. Vom observa că ne împotrivim unii altora, ba
mai mult, ne punem piedici, ne zădărnicim planurile și afirmăm în mod deschis
că facem aceste lucruri în numele islamului și al unității islamice.
Prin acest verset, Allah subhanahu wa taala ne învață
care este scopul vieții și modul în care noi ar trebui să luăm în considerare
această existență.
Cel sau cea care își dorește această viață, o va primi.
Cel sau cea care va dori Viața de Apoi, Allah Preaînaltul i-o va dărui, însă pe
lângă aceasta va primi și răsplată în această viață. De aceea este foarte
important să echilibrăm această balanță a dorințelor și să avem grijă atât de
această viață lumească, cât și de viața din Ziua de Apoi. Referitor la acest
aspect, Profetul ﷺ spunea: „Construiți
și împliniți fapte gândindu-vă că veți muri mâine, construiți și împliniți
fapte gândindu-vă că veți trăi pentru eternitate”.
„După aceea, v-a făcut El să daţi înapoi în faţa lor,
pentru a vă încerca.” – este momentul în care victoria
s-a întors către quraiși și semnifică modul în care Allah subhanahu wa taala îi
pune la încercare pe musulmani atât la nivel individual, cât și la nivel de
comunitate. Dacă privim la situația musulmanilor din întreaga lume, vom observa
că de cele mai multe ori aceștia sunt într-o situație grea, disperată. Oare
credeți că Allah Preaînaltul nu s-ar putea împotrivi acestor situații sau nu ar
putea opri aceste rele ce cad asupra musulmanilor? Acest verset a fost pogorât
pentru a răspunde acestor întrebări și tuturor îndoielilor ce s-ar putea
strecura în mintea noastră – pentru a vă încerca.
Încercarea este modalitatea prin care un credincios
ajunge să primească răsplată pentru răbdarea cu care se supune și îndură
greutățile. Răsplata este valabilă și în cazul binecuvântărilor deopotrivă, așa
cum spune Profetul ﷺ într-un hadis: „Ce
minunată este starea unui slujitor credincios; el reușește în toate lucrurile
și numai el are parte de starea aceasta. Dacă este cuprins de bunăstare el își
arată recunoștința față de Allah și acest lucru îi face bine; și dacă îl
lovește nenorocirea, el îndură cu răbdare și aceasta îi face și mai bine.” (Muslim)
Finalul versetului inspiră încredere și optimism: „Însă
El v-a iertat” – se referă la arcașii care nu s-au supus în prima fază,
însă și la toți cei care la un moment dat s-au îndreptat către calea acestei
vieți lumești și nu către Allah subhanahu wa taala.
- „căci Allah este plin de har cu dreptcredincioşii”
– atât timp cât omul conștientizează că păcătuiește în fața Creatorului,
indiferent cât de mare este acel păcat, va primi Mila lui Allah subhanahu wa
taala. Însă atât timp cât omul îl sfidează pe Allah Preaînaltul cu un păcat
oricât de mic, acel păcat se va transforma într-unul mare. Astfel, de cele mai
multe ori greutatea păcatului nu constă în gravitate, ci în modul în care omul l-a
desconsiderat pe Allah subhanahu wa taala.
Un exemplu semnificativ în acest sens este hadisul în
care profetul Muhammed ﷺ a spus că un
credincios își vede micile păcate precum o stâncă ce stă deasupra capului gata
să cadă asupra lui, iar necredinciosul își vede marile păcate precum o muscă pe
care o îndepărtează cu mâna din fața sa. Credinciosul își vede păcatul mare
precum mărimea unei stânci, adică fiind unul foarte grav, deoarece în
imensitatea Divinității el se vede foarte mic și conștientizează în fața cui a
păcătuit. Pe când păcătosul, care și-a făcut un obicei din a păcătui, își vede
marile păcate precum o muscă, adică mici și neînsemnate, desconsiderându-L în
acest mod pe Allah Preaînaltul.
إِذْ تُصْعِدُونَ وَلَا تَلْوُونَ عَلَىٰ أَحَدٍ
وَالرَّسُولُ يَدْعُوكُمْ فِي أُخْرَاكُمْ فَأَثَابَكُمْ غَمًّا بِغَمٍّ لِكَيْلَا
تَحْزَنُوا عَلَىٰ مَا فَاتَكُمْ وَلَا مَا أَصَابَكُمْ ۗ وَاللَّهُ خَبِيرٌ بِمَا
تَعْمَلُونَ
153.
[Aduceţi-vă aminte] când fugeaţi voi urcând, fără să vă întoarceţi spre
nimenea, în vreme ce în urma voastră, Trimisul vă chema [să vă întoarceţi]!
Atunci v-a răsplătit pe voi cu durere pentru durere, ca să nu fiţi mâhniţi
pentru ceea ce aţi pierdut şi pentru ceea ce v-a lovit. Allah este Bineştiutor
[Al-Khabir] a ceea ce faceţi voi.
Versetul amintește
despre bătălia de la Uhud și face referire la momentul în care, atunci când
companionii s-au văzut înconjurați de quraiși, l-au părăsit pe Profetul ﷺ și au fugit pentru a-și salva viața. Deși
Profetul ﷺ i-a chemat în mod repetat să rămână
alături de el, unii dintre musulmani au întors spatele fără să le pese de
nimeni și de nimic. Alții s-au întors să lupte, însă s-au amestecat cu quraișii
atât de mult încât nu s-au mai putut recunoaște unii cu alții; prin urmare,
mulți au fost uciși din greșeală. O parte dintre ei au aruncat armele,
demoralizați de vestea că Profetul ﷺ
ar fi fost ucis, însă au fost și companioni precum Abu Bakr, Omar bin
Al-Khattab, Ali bin Abu Talib și alții (Allah să fie mulțumit de ei), care au
rămas devotați alături de el. Toți acești musulmani au regretat conduita lor
mai târziu, atunci când s-au aflat în fața Profetului ﷺ.
„Atunci v-a răsplătit
pe voi cu durere pentru durere” - este o exprimare metaforică pentru părerea de rău pe care aceștia au
simțit-o în fața Profetului ﷺ, ei conștientizând
astfel că i-au întors spatele și l-au părăsit în cele mai grele momente în care
el avea nevoie de ei.
„Allah este Bineştiutor
[Al-Khabir] a ceea ce faceţi voi.” – acest final de verset este foarte clar. Allah Preaînaltul îi cunoaște
prea bine și pe cei care au fugit, și pe cei care au rămas alături de Profetul ﷺ, și pe cei care au aruncat armele,
refuzând să mai lupte și trădând îndemnul său. Însă chiar și așa, Allah
subhanahu wa taala și-a arătat Mila Sa față de ei datorită faptului că și-au
recunoscut greșelile.
Faptul că Allah
subhanahu wa taala ne spune că este Bineștiutor sădește în inima noastră o
încredere puternică. Este de ajuns că Allah Preaînaltul știe faptele oamenilor,
deși ele sunt uneori interpretate greșit de alți semeni care au văzut doar o
parte din acele acțiuni și care își formează păreri urâte pe baza „secvențelor”
observate sau a „frânturilor” de vorbe auzite.
Allah Preaînaltul este
Bineștiutor și doar El cunoaște cel mai bine ce a făcut, de ce a făcut sau ce a
intenționat să realizeze fiecare dintre noi. El Preaînaltul va socoti vorbele
și faptele noastre. Nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să avem încredere
totală în Allah și să ne dedicăm cu sinceritate doar lui Allah subhanahu wa
taala, fără a-i aduce asociați și fără intenția de a obține foloase lumești, ci
doar pentru a-L mulțumi și a obține Mulțumirea Lui Preaînaltul.
Exegeza Coranului – profesor Demirel
Gemaledin
Transcriere audio
non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu