Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
وَلَقَدْ
صَدَقَكُمُ اللَّهُ وَعْدَهُ إِذْ تَحُسُّونَهُمْ بِإِذْنِهِ ۖ حَتَّىٰ إِذَا فَشِلْتُمْ
وَتَنَازَعْتُمْ فِي الْأَمْرِ وَعَصَيْتُمْ مِنْ بَعْدِ مَا أَرَاكُمْ مَا
تُحِبُّونَ ۚ مِنْكُمْ مَنْ يُرِيدُ الدُّنْيَا وَمِنْكُمْ مَنْ يُرِيدُ
الْآخِرَةَ ۚ ثُمَّ صَرَفَكُمْ عَنْهُمْ لِيَبْتَلِيَكُمْ ۖ وَلَقَدْ عَفَا
عَنْكُمْ ۗ وَاللَّهُ ذُو فَضْلٍ عَلَى الْمُؤْمِنِينَ
152. Allah Şi-a ţinut făgăduinţa Sa faţă de voi, căci
cu îngăduinţa Lui i-aţi nimicit [pe duşmani] până ce v-aţi
poticnit şi v-aţi împotrivit unii altora asupra poruncii [date] şi nu aţi mai
ascultat, după ce v-a arătat [biruinţa] pe care voi
o voiaţi. Printre voi [s-au ivit] unii care voiau
această lume şi alţii care voiau Lumea de Apoi. După aceea, v-a făcut El să
daţi înapoi în faţa lor, pentru a vă încerca. Însă El v-a iertat, căci Allah
este plin de har cu dreptcredincioşii.
În acest verset se abordează o ipostază
din bătălia de la Uhud în care musulmanii și companionii Profetului (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au ascultat la început de îndemnurile
acestuia și au obținut o victorie, însă mai apoi au ieșit din cuvântul
Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) transformând astfel victoria în înfrângere.
Allah Şi-a ţinut făgăduinţa Sa faţă de voi – despre ce făgăduință este vorba? În
versetele anterioare am aflat că atât timp cât companionii erau apropiați de
Allah subhanahu wa taala și de Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!), de cuvântul și poruncile acestuia, aveau să primească această
victorie așa cum Allah le-a promis. Musulmanii au și primit această victorie
până în momentul în care nu au mai ascultat de Profet: - v-aţi poticnit – semnifică
momentul în care arcașii nu au mai ascultat porunca Profetului (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și au părăsit locurile de luptă, ispitiți
fiind de câștigurile lumești;
- şi v-aţi
împotrivit unii altora asupra poruncii [date], şi nu aţi mai ascultat – se referă la conduita arcașilor, care s-au
certat și nu l-au ascultat pe Profet, și-au părăsit pozițiile și au întors spatele
poruncii Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) înclinând balanța victoriei către tribul
Quraiș;
- Printre voi [s-au ivit] unii care voiau această
lume şi alţii care voiau Lumea de Apoi – în
această parte a versetului se arată clar motivul pentru care musulmanii au
pierdut bătălia. Oare acest verset este dedicat doar celor care au participat
la bătălia de la Uhud sau întregii omeniri pânâ în Ziua de Apoi? Toate
istorisirile din Sfântul Coran au fost trimise oamenilor pentru ca aceștia să
ia aminte.
Există anumite perioade în viața
unei comunități musulmane când ”talerul balanței” se înclină mai mult către
bine sau mai mult către rău: când se înclină către bine înseamnă că acea
comunitate va pune în practică islamul, Coranul și Tradiția Profetului (pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), când se înclină către rău înseamnă
că această comunitate va întoarce spatele islamului. Atât timp cât vom fi dedicați lui Allah
subhanahu wa taala și vom pune în practică Sunnah, vom fi dintre cei cărora
Allah Preaînaltul le va dărui izbânda și puterea de a rămâne uniți. Din păcate,
dacă privim cu atenție în interiorul comunităților musulmane vom vedea dezbinare, vom vedea
că ne împotrivim unii altora, ba mai mult, ne punem piedici, ne zădărnicim planurile și
afirmăm în mod deschis că facem aceste lucruri ”în numele islamului și al unității
islamice”.
Prin acest verset Allah subhanahu
wa taala ne învață care este scopul vieții și modul în care noi ar trebui să
luăm în considerare această viață.
Cel/cea care își dorește această
viață, o va primi; cel/cea care va dori Viața de Apoi, Allah Preaînaltul i-o va
dărui, ba mai mult, va primi răsplată și în această viață. De aceea este foarte
important să echilibrăm această balanță a dorințelor și să avem grijă atât de
această viață lumească, cât și de viața din Ziua de Apoi. Referitor la acest
aspect, Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea: ”construiți
și împliniți fapte gândindu-vă că veți muri
mâine, construiți și împliniți fapte gândindu-vă că veți trăi pentru eternitate”.
După aceea, v-a făcut El să daţi înapoi în faţa lor, pentru a vă încerca. – este momentul în care victoria s-a întors către quraiși
și semnifică
modul în care Allah subhanahu wa taala îi pune la încercare pe musulmani atât
la nivel individual, cât și la nivel de comunitate. Dacă privim la situația
musulmanilor din întreaga lume, vom observa că de cele mai multe ori aceștia
sunt într-o situație grea, disperată. Oare credeți că Allah Preaînaltul nu s-ar
putea împotrivi acestor situații, nu ar putea opri aceste rele ce cad asupra
musulmanilor? Acest verset a fost pogorât pentru a răspunde acestor întrebări
și tuturor îndoielilor ce s-ar putea strecura în mintea noastră – ”pentru a vă încerca”. ”Încercarea”
este modalitatea prin care un credincios ajunge să primească răsplată pentru
răbdarea cu care se supune și îndură greutățile, răsplată valabilă și în cazul binecuvântărilor
deopotrivă, așa cum spune Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) într-un hadis:
”Ce minunată este starea unui slujitor credincios; el reușește în toate
lucrurile și numai el are parte de starea aceasta. Dacă este cuprins de bunăstare
el își arată recunoștința față de Allah și acest lucru îi face bine; și dacă îl
lovește nenorocirea, el îndură cu răbdare și aceasta îi face și mai bine.” (Muslim)
Finalul versetului inspiră
încredere și optimism - Însă El v-a iertat – se referă la arcașii care nu s-au supus în prima fază,
însă și la toți cei care la un moment dat s-au îndreptat către calea acestei
vieți lumești și nu către Allah subhanahu wa taala.
căci Allah este plin de har cu dreptcredincioşii – atât timp cât omul conștientizează că păcătuiește
în fața Creatorului (indiferent cât de mare este acel păcat) va primi Mila lui
Allah subhanahu wa taala, însă atât timp cât omul îl sfidează pe Allah
Preaînaltul cu un păcat oricât de mic, acel păcat se va transforma într-unul
catastrofal; astfel, de cele mai multe ori greutatea păcatului nu constă în
gravitate, ci în modul în care omul l-a desconsiderat pe Allah subhanahu wa taala.
Un exemplu semnificativ în acest sens este hadisul în care profetul Muhammed (pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că ”un credincios își
vede micile păcate precum o stâncă ce stă deasupra capului gata să cadă asupra
lui, iar necredinciosul își vede marile păcate precum o muscă pe care o
îndepărtează cu mâna din fața sa”. Credinciosul își vede păcatul mare
precum mărimea unei stânci, adică fiind unul foarte grav, deoarece în imensitatea
Divinității el se vede foarte mic și conștientizează în fața cui a păcătuit, pe
când păcătosul, care și-a făcut un obicei din a păcătui, își vede marile păcate precum o muscă, adică mici
și neînsemnate, desconsiderându-L în acest mod pe Allah Preaînaltul.
إِذْ تُصْعِدُونَ وَلَا تَلْوُونَ عَلَىٰ أَحَدٍ
وَالرَّسُولُ يَدْعُوكُمْ فِي أُخْرَاكُمْ فَأَثَابَكُمْ غَمًّا بِغَمٍّ لِكَيْلَا
تَحْزَنُوا عَلَىٰ مَا فَاتَكُمْ وَلَا مَا أَصَابَكُمْ ۗ وَاللَّهُ خَبِيرٌ بِمَا
تَعْمَلُونَ
153. [Aduceţi-vă aminte] când fugeaţi voi urcând,
fără să vă întoarceţi spre nimenea, în vreme ce în urma
voastră, Trimisul vă chema [să vă întoarceţi]! Atunci v-a răsplătit pe voi cu
durere pentru durere, ca să nu fiţi mâhniţi pentru ceea
ce aţi pierdut şi pentru ceea ce v-a lovit. Allah este Bineştiutor [Al-Khabir]
a ceea ce faceţi voi.
Versetul amintește despre bătălia
de la Uhud și face referire la momentul în care, atunci când companionii s-au văzut
înconjurați de quraiși, l-au părăsit pe
Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și au fugit pentru
a-și salva viața. Deși Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) i-a chemat în mod repetat să rămână alături de el, unii dintre musulmani
au întors spatele fără să le pese de nimeni și de nimic, alții s-au întors să
lupte însă s-au amestecat cu quraișii atât de mult încât nu s-au mai putut
recunoaște unii cu alții, prin urmare mulți dintre ei au fost uciși din
greșeală, o parte dintre ei au aruncat armele demoralizați de vestea că
Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost ucis,
însă au fost și companioni precum Abu Bakr, Omar bin Al-Khattab, Ali bin Abu
Talib și alții (Allah să fie mulțumit de
ei!), care au rămas devotați alături de Profet (pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!). Toți acești musulmani au regretat conduita lor mai târziu,
atunci când s-au aflat în fața Profetului, iar Allah Preaînaltul spune: Atunci v-a răsplătit pe voi cu durere pentru durere, - este o exprimare metaforică pentru părerea
de rău pe care aceștia au simțit-o în fața Profetului (pacea și binecuvântarea
lui Allah fie asupra sa!), astfel ei conștientizând că de fapt i-au întors
spatele și l-au părăsit în cele mai grele momente în care Profetul avea nevoie
de ei.
Allah este Bineştiutor [Al-Khabir] a ceea ce faceţi
voi. – acest final de verset este
foarte clar – Allah Preaînaltul îi cunoaște prea bine și pe cei care au fugit,
și pe cei care au rămas alături de Profet, și pe cei care au aruncat armele și
nu au vrut să mai lupte și au trădat îndemnul Profetului (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), însă chiar și așa Allah subhanahu wa
taala și-a arătat Mila Sa față de aceștia datorită faptului că și-au recunoscut
greșelile.
Faptul că Allah subhanahu wa taala
ne spune că este Bineștiutor sădește în inima noastră o încredere puternică.
Este de ajuns că Allah Preaînaltul știe faptele oamenilor, deși uneori sunt interpretate
greșit de alți oameni care au văzut de fapt doar o parte din acele fapte și
care își formează păreri foarte urâte pe baza ”secvențelor” pe care le-au văzut
sau ”frânturilor” de vorbe pe care le-au auzit. Dar Allah Preaînaltul este
Bineștiutor și doar El cunoaște cel mai bine ce a făcut, de ce a făcut sau a intenționat să facă fiecare
dintre noi. El Preaînaltul va socoti
vorbele și faptele noastre și nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât
să avem încredere totală în Allah și să ne dedicăm cu sinceritate doar lui Allah subhanahu wa taala, fără a-i face
asociați și fără intenția de a obține foloase lumești, ci doar pentru a-L mulțumi și a obține Mulțumirea Lui
Preaînaltul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu