Bismillahi Rahman Rahim!
سَنُلْقِي فِي
قُلُوبِ الَّذِينَ كَفَرُوا الرُّعْبَ بِمَا أَشْرَكُوا بِاللَّهِ مَا لَمْ
يُنَزِّلْ بِهِ سُلْطَانًا ۖ وَمَأْوَاهُمُ النَّارُ ۚ وَبِئْسَ مَثْوَى الظَّالِمِينَ
151. Noi vom semăna spaimă în
inimile celor care tăgăduiesc, pentru că I-au
asociat lui Allah [idoli], fără ca El să fi trimis nici o dovadă pentru aceasta,
iar sălaşul lor va fi Focul. Şi ce rău sălaş va fi
pentru cei nedrepţi!
Acest verset a fost pogorât într-un context aparte și poate fi considerat o continuare a ipostazelor din bătălia de la Uhud. Pentru a înțelege contextul, vom relua pe scurt șirul evenimentelor petrecute în bătălia de la Uhud:
La rugăciunea de vineri, profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a îndemnat pe oameni să lupte cu curaj și le-a spus: “Dacă rămâneți statornici Cel Atotputernic vă va ajuta cu Puterea Lui”.
Armata s-a îndreptat către Uhud și s-au făcut planurile de luptă.
Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și armata lui au coborât dealul Uhud-ului și și-au așezat tabăra cu fața către Medina, dispunând două șiruri de luptă.
Pe un versant al muntelui (numit mai târziu ”Muntele arcașilor”) a dispus 50 de arcași și le-a ordonat să nu-și părăsească locul strategic orice s-ar întâmpla: “Apărați-vă spatele! Dacă ne vedeți măcelăriți, să nu veniți să ne ajutați; dacă vedeți că suntem pe cale de a câștiga teren, nu împărtășiți cu noi”.
Lupta a început, musulmanii aveau control deplin asupra tuturor acțiunilor militare, dușmanii au început să fugă uitând de așa-zisa demnitate sau mândrie.
În timp ce armata islamică înregistra o a doua victorie absolută asupra mekanilor, majoritatea arcașilor de pe versantul muntelui au comis o greșeală fatală care a bulversat întreaga situație și a constituit o sursă de pierderi serioase pentru musulmani. Îndemnați de zgomotul prea timpuriu al victoriei, precum și de lăcomia lumească pentru prăzile de război, ei au nesocotit porunca Profetului și au părăsit locurile strategice de luptă.
Khalid bin Al-Ualid, un bun strateg militar,care la acea vreme nu era musulman, a profitat de această situație, a luat cu el o ceată de călăreți, a ocolit muntele, i-a înconjurat pe musulmani și i-a eliminat pe Ibn Jubair și grupul său format din câțiva oameni. Politeiștii i-au încercuit pe musulmani și s-au ridicat din nou la luptă. Ceea ce începuse cu o victorie s-a transformat într-o înfrângere cruntă și o pierdere mare de vieți omenești.
După ce musulmanii s-au retras, Khalid bin Al-Ualid i-a întrebat pe oamenii lui dacă musulmanii și Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost uciși. Aceștia i-au spus că armata muslmană a fugit și victoria le aparține. Însă Khalid a fost nemulțumit de acest răspuns și le-a spus că nu au procedat bine și că trebuie să reia lupta pentru a-i extermina pe toți. În această împrejurare a fost pogorât versetul în care Allah subhanahu wa taala spune: Noi vom semăna spaimă în inimile celor care tăgăduiesc. Teama că armata musulmană s-ar fi putut regrupa și aveau să fie învinși din nou, a cuprins inimile quraișilor, ceea ce i-a determinat să se mulțumească cu victoria deja obținută.
Oare această frică despre care se
vorbește în acest verset se raportează strict doar la acea perioadă în care a avut loc
bătălia de la Uhud și la acei oameni din vremea Profetului (pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau poate fi considerată universal
valabilă pentru întreaga omenire până în Ziua de Apoi?
Răspunsul savanților la această
întrebare este foarte clar: minunile lui Allah subhanahu wa taala nu au fost
vreodată condiționate de inexistența sau existența diferitor categorii de
oameni. Se întâmplă doar ceea ce Allah Preaînaltul dorește să se întâmple.
Allah dorește să îi sprijine pe cei care i-au oferit credință și supunere și
ori de câte ori acești oameni ajung să depună efort pe calea Lui Preînaltul și
ridică adevărul după ce a fost călcat în picioare, trebuie să aibă acest verset
în inimile și credința lor. Allah subhanahu wa taala va fi întotdeauna alături
de cei care își exprimă această formă de dragoste pentru dreptate și adevăr. Într-un
hadis Allah Preaînaltul spune că va ajuta comunitatea cea dreaptă chiar dacă
aceasta nu este una credincioasă și nu va fi de partea musulmanilor, oricât de
mulți ar fi aceștia, atât timp cât ei sunt de partea minciunii și a
nedreptății. Dacă privim în comunitățile noastre de musulmani, vom vedea
răspunsul la rugile și rugăciunile noastre și vom vedea cât de mult sau puțin
ne sprijină Allah subhanahu wa taala. Dacă noi nu suntem de partea lui Allah
subhanahu wa taala, acești oameni fără putere nu vor mai simți nici o frică.
Musulmanii nu mai sunt musulmani, credincioșii nu mai sunt credincioși și nu
mai ating acel nivel deosebit al credinței, atât per individ, cât și la nivel
de comunitate, iar acest verset vorbește despre comunitate.
pentru că I-au asociat lui Allah [idoli], fără ca El
să fi trimis nici o dovadă pentru aceasta – și
vorbește Allah despre semnele (minunile) Lui, și spune că ori de câte ori a
trimis un Profet, l-a înzestrat cu semne (minuni); uneori le-a dat Profeților puteri
nemărginite doar pentru ca oamenii să creadă în veridicitatea lor, deoarece calitățile
lor umane nu erau îndeajuns pentru unii dintre oameni; aceștia vroiau dovezi și
atunci Profeții se rugau la Allah să îi înzestreze cu anumite puteri prin care
să reușească să-i facă pe oameni să creadă că ei sunt cu adevărat Trimișii lui
Allah Preaînaltul.
Şi ce rău sălaş va fi pentru cei nedrepţi! – adică pentru cei care îl tăgăduiesc pe
Allah, care își exprimă nerecunoașterea față de Allah subhanahu wa taala sau
față de profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). مَثْوَى înseamnă loc de odihnă, locul unde
o persoană se retrage după o zi de efort, însă acest loc oferit celor nedrepți
nu le va aduce acestora liniște sau odihnă, ci dimpotrivă, va fi un loc foarte rău
pentru ei.
الظَّالِمِينَ – cei nedrepți – verbul ”zalama” înseamnă ” cel care face o nedreptate” și
derivă de la rădăcina infinitivului ”zulm” – a nedreptăți.
الظَّالِمِينَ sunt cei care și-au
nedreptățit propriul suflet, l-au nedreptățit pe Allah subhanahu wa taala și
i-a nedreptățit pe cei aflați lângă ei, iar prin aceasta și-au pregătit un
sălaș rău – Focurile Iadului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu