Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
وَمَا مُحَمَّدٌ إِلَّا رَسُولٌ
قَدْ خَلَتْ مِنْ قَبْلِهِ الرُّسُلُ ۚ أَفَإِنْ مَاتَ أَوْ قُتِلَ انْقَلَبْتُمْ
عَلَىٰ أَعْقَابِكُمْ ۚ وَمَنْ يَنْقَلِبْ عَلَىٰ عَقِبَيْهِ فَلَنْ يَضُرَّ
اللَّهَ شَيْئًا ۗ وَسَيَجْزِي اللَّهُ الشَّاكِرِينَ
Şi Muhammed nu este decât un
trimis -
şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi
întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar
întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori.
Ne aflăm în fața unui verset foarte frumos, cu sensuri
deosebite.
Numele
profetului Muhammed (ﷺ) este pomenit doar de
patru ori în sfântul Coran, de fiecare dată alături de o calitate a sa ( Nabi,
Rasul, Habib), însușiri prin care Allah subhanahu wa taala subliniază latura
umană și îi arată Profetului (ﷺ) locația deosebită cu
care a fost binecuvântat.
Acest verset a fost ca o străfulgerare pentru
companioni atunci când l-au auzit, deoarece modul în care companionii îl iubeau
pe profetul Muhammed (ﷺ) era întru totul
deosebit. Ei ajunseseră să îl cunoască și să îl îndrăgească atât de mult
datorită calităților sale, încât deveniseră dependenți de prezența și existența
Profetului (ﷺ). De aceea, acest
verset a fost ca o străfulgerare pentru companioni atunci când l-au auzit: Profetul
nu este decât un Trimis, nu este diferit de voi în ceea ce privesc sentimentele,
durerea pe care o simte sau lucrurile de care are nevoie. Versetul este cât
se poate de clar și simplu: Şi Muhammed nu este
decât un trimis – faptul
că este numit Rasul, iar în limba arabă رَسُول nu este articulat, înseamnă că profetul
Muhammed (ﷺ) este cel care îi reprezintă pe toți
ceilalți Profeți - şi au mai fost înainte de el şi
alţi trimişi.
Dacă el ar muri sau ar fi ucis –
de-a lungul timpului foarte mulți Profeți au fost omorâți de oamenii care nu
vroiau să creadă în profeția cu care aceștia au fost trimiși de Allah subhanahu
wa taala. De exemplu, majoritatea profeților din Banu Israel au fost omorâți
prin diferite vicleșuguri. De asemenea, și asupra profetului Muhammed (ﷺ) au existat mai multe tentative de ucidere,
însă Allah Preaînaltul l-a protejat întotdeauna.
Tentative de
asasinare asupra profetului Muhammed (ﷺ)
Utaiba bin Abu Lahab l-a oprit odată pe
Profet și i-a spus că nu crede în versetele Coranului și a început să-l
lovească cu dorința de a-l ucide, însă Profetul (ﷺ)
s-a rugat l-a Allah subhanahu wa taala să îl pedepsească pe acest tiran: “O, Allah! Pune-l pe unul dintre câinii Tăi
pe el“. Allah Preaînaltul a trimis un leu care i-a zdrobit capul. Un alt idolatru
din tribul Quraio, ‘Uqba bin 'Abu Mu’ait, a călcat cu piciorul gâtul Profetului
în timp ce acesta se prosterna în rugăciune, până ce acestuia i-au ieșit ochii
din cap.
O altă tentativă de ucidere a Profetului (ﷺ) a fost pusă la cale de Abu Jahl . Într-o
zi când Profetul (ﷺ) s-a prosternat în
rugăciune, Abu Jahl a pornit spre el cu o piatră mare, pentru a-și duce la
îndeplinire intenția păcătoasă. Nici nu s-a apropiat bine de Profet (ﷺ) pentru că de îndată s-a retras, cu fața
palidă, tremurând, cu mâinile întinse și piatra rostogolindu-se într-o parte.
Atunci, oamenii care priveau scena s-au repezit la el, întrebându-l ce se
întâmplase. El a răspuns: “Când m-am apropiat, o cămilă uriașă cu trăsături
neobișnuite și dinți înfricoșători m-a împiedicat să înaintez și aproape că m-a
sfâșiat”. Ibn Ishaq a relatat că Profetul, referindu-se la această întâmplare,
a spus: “Era îngerul Gavriil - Pacea să fie cu el, iar dacă Abu Jahl s-ar fi
apropiat mai mult, acesta l-ar fi omorât”.
Altă dată, Abu Jahl i-a spart capul
Profetului (ﷺ) cu o piatră în timp
ce acesta stătea pe colina Safa. Această
tentativă a condus la convertirea lui Hamza bin
'Abdul-Muttalib care s-a simțit ofensat că cineva i-a insultat unchiul patern.
Hamza l-a lovit violent cu arcul pe Abu Jahl spunând: “Ah! Tu l-ai insultat
pe Muhammed, iar eu urmez religia lui și practic ce propăvăduiește el“.
Imediat după convertirea lui Hamza, Omar bin Al-Khattab s-a făcut musulman,
deși, după cum prea bine știm, Omar era cunoscut pentru dușmănia lui excesivă
împotriva Profetului, care l-a determinat într-o zi să iasă cu sabia în mână cu
intenția de a-l ucide pe Profet, și cu toții cunoaștem povestea acestor doi
mari eroi ai islamului.
O altă tentativă de asasinare a Profetului (ﷺ) pusă la cale tot de marele dușman al
islamului, Abu Jahl bin Hișam, s-a petrecut în al treisprezecelea an al
Profeției, înainte de Hijra (emigrarea de la Meca la Medina), însă Allah
subhanahu wa taala l-a protejat pe Profet înștiințându-l despre planul
criminalilor și sfătuindu-l să nu doarmă în acea noapte în patul său. Ali
(Allah să fie mulțumit de el!) a dormit în acea noapte în patul Profetului (ﷺ) și Allah Preaînaltul l-a protejat.
De asemenea, după cucerirea Khaibarului, la
aproximativ 7 ani după Hijra, o evreică - Zeinab bint Al-Harith, a încercat să-l
otrăvească pe Profet (ﷺ). Ea a oferit Profetului
(ﷺ) o oaie friptă pe care o otrăvise. El a
luat o îmbucătură, dar nu i-a plăcut și a scuipat-o. După cercetări, femeia a mărturisit
că îmbibase mâncarea cu o otravă, afirmând: "Dacă era rege, ar fi murit
otrăvit și noi toți am fi scăpat de el, dar dacă este profet, el trebuia să
afle acest lucru printr-o revelație." Într-adevăr, Allah subhanahu wa taala i-a
revelat Profetului(ﷺ) despre aceasta
tentativă dând grai bucății de carne, care i-a vorbit Profetului spunându-i să
nu mănânce că este otrăvită. Profetul mușcase deja din bucata de carne otrăvită,
însă acest lucru nu l-a afectat în nici un fel deoarece, așa cum am mai spus,
Allah subhanahu wa taala l-a protejat întotdeauna împotriva tuturor atentatelor
de asasinare. Toate aceste atentate aveau drept obiectiv oprirea răspândirii adevărului,
însă Profetul (ﷺ) nu a renunțat
niciodată la misiunea cu care a fost însărcinat de Allah Preaînaltul, a îndurat
multe chinuri și răutăți, însă și-a dus la bun sfârșit sarcina. Ori de câte ori
oamenii încearcă să fie de partea dreptății și a adevărului, alți oameni le vor
face rău. Acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să fim de partea binelui și
adevărului.
v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? – în limba arabă această expresie înseamnă ”a face
stânga-mprejur”, adică a-și schimba opinia, convingerea sau atitudinea. Prin
urmare, companionii sunt întrebați: dacă Profetul (ﷺ)
va muri, voi veți întoarce spatele acestei religii, Profetului, Coranului, veți
refuza să mai credeți că acesta este adevărul? Allah subhanahu wa taala spune
în continuarea versetului ce se va întâmpla cu cei care refuză acest adevăr: Cel
care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune – ceea ce înseamnă că Allah Preaînaltul nu are nevoie de
islamul nimănui, nu are nevoie de faptele nimănui, nu are nevoie de postul, rugăciunea sau alte
acte de adorare ale nimănui. Dacă o persoană se roagă sau nu se roagă, acest
lucru nu va dăuna cu nimic absolut
Împărăției lui Allah Preaînaltul. Profetul Muhammed (ﷺ) spune într-un hadis sacru: ”Allah Atotputernicul
şi Gloriosul a spus:... O,
slujitorii Mei! Nu veţi reuşi să-Mi dăunaţi cu ceva şi nu veţi reuşi să-Mi fiţi
de ajutor. O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul dintre voi,
toţi oamenii şi jinnii, pietatea celui mai pios dintre voi, aceasta nu va spori
cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul
dintre voi, toţi oamenii şi jinnii, ticăloşia celui mai ticălos dintre voi, aceasta
nu va diminua cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă s-ar aduna
primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii la un loc şi ar cere de la
Mine şi Eu aş dărui fiecăruia ceea ce el a cerut, aceasta nu ar descreşte cu nimic
ceea ce Eu am, nici măcar cât ar pierde oceanul dacă s-ar introduce şi s-ar
scoate un ac din el...”
Prin urmare, dacă oamenii se roagă, se roagă
pentru ei înșiși, iar rugăciunea îi face pe oameni mai buni, iar dacă oamenii
țin post, acest post îi apropie de Allah subhanahu wa taala și toate actele de
adorare modelează personalitatea unui credincios. Probabil vă gândiți că sunt
oameni care se roagă, țin post, fac fapte bune și apoi devin răi și împlinesc
fapte rele. Chiar și așa, acești oameni sunt mai buni în fața lui Allah
Preaînaltul decât cei care sunt răi și nu fac nimic bun. La un moment dat,
despre acest gen de oameni a fost întrebat profetul Muhammed (ﷺ). Un companion a venit la Profet (ﷺ)
și s-a plâns în legătură cu ipocriții: O, Profetule! Acești ipocriți se
roagă, țin post precum noi. Vor primi ei
aceeași răsplată? Profetul i-a spus că acești oameni sunt ipocriți nu
împlinesc aceste fapte cu credință sinceră, iar diferența constă în intenție. Probabil
sunt mulți oameni care se roagă, însă ei nu se roagă pentru Allah subhanahu wa
taala. Rugăciunea, postul, ofrandele pe care le oferim rămân ”atârnate” și dependente de intenția noastră. O
rugăciune împlinită cu sinceritate ne va ajuta să rămânem fermi și demni în
fața lui Allah Preaînaltul, în fața adevărului și dreptății.
Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori. – această propoziție reprezintă punctul culminant al
versetului. Ce legătură are mulțumirea despre care se vorbește în acest
sfârșit de verset cu subiectele despre
care am vorbit până acum?
Așa cum am spus la începutul lecției,
companionii, din marea dragoste ce i-o purtau Profetului (ﷺ), deveniseră dependenți de el. Când Profetul
(ﷺ) a murit, vestea pierderii imense s-a răspândit
imediat în toată Medina și o durere puternică a cuprins toate colțurile și
orizonturile orașului. ‘Omar (Allah să fie mulțumit de el!) a fost atât de
afectat încât aproape că și-a pierdut cunoștința, s-a ridicat înaintea
oamenilor și li s-a adresat: “Câțiva dintre ipocriți pretind că Mesagerul
lui Allah a murit. Mesagerul lui
Allah nu a murit, ci a plecat la Domnul
Său, la fel ca Moise bin Imran, care a fost plecat timp de 40 de nopți, dar
până la urmă s-a întors, deși ei susțineau că murise. Pe Allah, Mesagerul lui
Allah se va întoarce și va tăia mâinile
și picioarele celor care pretind că a murit.” Abu Bakr (Allah să fie
mulțumit de el!) a ieșit din camera
Profetului și l-a găsit pe ‘Omar vorbind oamenilor. El a zis: “’Omar, așează-te!”
‘Omar a refuzat să se supună. Oamenii l-au lăsat pe ‘Omar și au venit către Abu
Bakr, care a început o cuvântare, spunând: “O, voi, cei care-l venerați pe
Muhammed, el este mort acum.", apoi a spus: "O, voi, cei care-l
venerați pe Allah, El este Atotputernic și este de-a pururea Viu și nu ne va părăsi
niciodată, apoi a recitat acest verset: Şi Muhammed nu este decât un
trimis - şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar
fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele
lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei
mulţumitori.
Referitor la acest aspect, Ibn ‘Abbas (Allah
să fie mulțumit de el!) a spus: “Pe Allah, suna ca și când oamenii n-ar fi
auzit niciodată un astfel de verset coranic, până ce nu l-a recitat Abu Bakr ca aducere aminte. Astfel, oamenii au
început să-l recite și ei, toți, până la ultimul”, iar Ibn Al-Musaiiab a
povestit că ‘Omar (Allah să fie mulțumit de el!) a zis: “Pe, Allah, în clipa când l-am auzit
pe Abu Bakr rostind acel verset, am căzut la pământ, ca și cum picioarele n-ar
mai fi avut putere să mă țină. Doar atunci am realizat că Muhammed într-adevăr murise.”
În acele momente companionii au considerat că
acțiunea primordială ce trebuia întreprinsă imediat era aceea de a alege un
urmaș al Profetului (ﷺ). Astfel că discuțiile
referitoare la succesorul Profetului (ﷺ)
au izbucnit chiar înainte ca trupul Mesagerului lui Allah să fie pregătit
pentru îngropăciune. Între "ajutoare" și emigranți au avut loc neînțelegeri,
dialoguri și discuții, recunoscându-l până la urmă pe Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el!) drept calif.
Revenind la întrebarea legată de mulțumire,
mulțumirea unui om este de două feluri: mulțumirea
față de Allah subhanahu wa taala și
mulțumirea față de oameni. Cu toate că Allah Preaînaltul este cel mai
Darnic și ar trebui să primească cele mai multe mulțumiri, primește cele mai
puține; oamenii mulțumesc și se simt
datori semenilor atunci când primesc ajutor în diverse situații. Să ne imaginăm
că o zi din lună Allah subhanahu wa taala ne privează de o binecuvântare cum ar
fi vederea, puterea mâinilor sau picioarelor! Probabil atunci vom fi conștienți
cu adevărat de darurile pe care Allah Preaînaltul ni le oferă. Trebuie să îi
mulțumim lui Allah în orice împrejurare, și când avem parte de bine, și când asupra noastră se abate ceva rău, iar pentru
această mulțumire vom fi răsplătiți.
Cum credeți că îi putem mulțumi lui Allah
subhanahu wa taala?
Mulțumirea nu înseamnă doar exprimarea verbală
sau a dărui ceva fizic (bani, alimente); mulțumirea se manifestă atunci când,
de exemplu, Allah Preînaltul te-a înzestrat cu știință, iar tu îi mulțumești
oferind gratuit din știința ta celorlalți, când Allah te-a înzestrat cu
diferite abilități practice iar tu îi
ajuți pe ceilalți în realizarea unui scop pe care ei nu îl pot atinge ușor
fiindcă au fost înzestrați cu mai puține abilități decât tine. Dacă îi mulțumești
unei persoane care a facut un gest frumos pentru tine, însă mai apoi vorbești
urât de acea persoană, acea mulțumire mai poate fi considerată recunoștință? Evident
că nu, și același principiu se aplică și față de Allah subhanahu wa taala.
Faptele noastre nu trebuie să dezmintă vorbele noastre. Când spui ”Elhamdulillah,
sunt musulman!” acest lucru trebuie să se reflecte în comportamentul tău.
O, Allah! Coboară pacea Ta asupra lui
Muhammed și asupra neamului lui Muhammed, așa cum ai coborât pacea Ta asupra
lui Avraam și a neamului lui Avraam, că a Ta este toată Slava, Gloriosule!
O, Allah! Binecuvântează-l pe Muhammed și
neamul lui Muhammed, așa cum l-ai binecuvântat pe Avraam și neamul lui Avraam,
că a Ta este toată Slava, Gloriosule!
Comentarii
Trimiteți un comentariu