Surat Al 'Imran 3:144

 Bismillahir  Rahmanir  Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!  

وَمَا مُحَمَّدٌ إِلَّا رَسُولٌ قَدْ خَلَتْ مِنْ قَبْلِهِ الرُّسُلُ ۚ أَفَإِنْ مَاتَ أَوْ قُتِلَ انْقَلَبْتُمْ عَلَىٰ أَعْقَابِكُمْ ۚ وَمَنْ يَنْقَلِبْ عَلَىٰ عَقِبَيْهِ فَلَنْ يَضُرَّ اللَّهَ شَيْئًا ۗ وَسَيَجْزِي اللَّهُ الشَّاكِرِينَ

144. Şi Muhammed nu este decât un trimis - şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori.

Ne aflăm în fața unui verset foarte frumos, cu sensuri deosebite.

Numele profetului Muhammed ﷺ este pomenit doar de patru ori în sfântul Coran, de fiecare dată alături de o calitate a sa (Nabi, Rasul, Habib), însușiri prin care Allah subhanahu wa taala subliniază latura umană și îi arată Profetului ﷺ locația deosebită cu care a fost binecuvântat.

Acest verset a fost ca o străfulgerare pentru companioni atunci când l-au auzit, deoarece modul în care companionii îl iubeau pe profetul Muhammed ﷺ era întru totul deosebit. Ei ajunseseră să îl cunoască și să îl îndrăgească atât de mult datorită calităților sale, încât deveniseră dependenți de prezența și existența Profetului ﷺ. De aceea, acest verset a fost ca o străfulgerare pentru companioni atunci când l-au auzit: Profetul ﷺ nu este decât un Trimis, nu este diferit de voi în ceea ce privesc sentimentele, durerea pe care o simte sau lucrurile de care are nevoie.

Versetul este cât se poate de clar și simplu: Şi Muhammed nu este decât un trimis – faptul că este numit Rasul, iar în limba arabă رَسُول nu este articulat, înseamnă că profetul Muhammed ﷺ este cel care îi reprezintă pe toți ceilalți Profeți - şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi (pacea lui Allah fie asupra lor).

Dacă el ar muri sau ar fi ucis – de-a lungul timpului foarte mulți Profeți au fost omorâți de oamenii care nu voiau să creadă în profeția cu care aceștia au fost trimiși de Allah subhanahu wa taala. De exemplu, majoritatea profeților din Banu Israil au fost omorâți prin diferite vicleșuguri. De asemenea, și asupra profetului Muhammed ﷺ au existat mai multe tentative de ucidere, însă Allah Preaînaltul l-a protejat întotdeauna.

 

Tentative de asasinare asupra profetului Muhammed ﷺ

 

Utaiba bin Abu Lahab l-a oprit odată pe Profet și i-a spus că nu crede în versetele Coranului și a început să-l lovească cu dorința de a-l ucide, însă Profetul ﷺ  s-a rugat l-a Allah subhanahu wa taala să îl pedepsească pe acest tiran:  “O, Allah! Pune-l pe unul dintre câinii Tăi pe el“. Allah Preaînaltul a trimis un leu care i-a zdrobit capul. Un alt idolatru din tribul Quraio, ‘Uqba bin 'Abu Mu’ait, a călcat cu piciorul gâtul Profetului în timp ce acesta se prosterna în rugăciune, până ce acestuia i-au ieșit ochii din cap.

O altă tentativă de ucidere a Profetului ﷺ  a fost pusă la cale de Abu Jahl . Într-o zi când Profetul  ﷺ s-a prosternat în rugăciune, Abu Jahl a pornit spre el cu o piatră mare, pentru a-și duce la îndeplinire intenția păcătoasă. Nici nu s-a apropiat bine de Profet ﷺ  pentru că de îndată s-a retras, cu fața palidă, tremurând, cu mâinile întinse și piatra rostogolindu-se într-o parte. Atunci, oamenii care priveau scena s-au repezit la el, întrebându-l ce se întâmplase. El a răspuns: “Când m-am apropiat, o cămilă uriașă cu trăsături neobișnuite și dinți înfricoșători m-a împiedicat să înaintez și aproape că m-a sfâșiat”. Ibn Ishaq a relatat că Profetul, referindu-se la această întâmplare, a spus: “Era îngerul Gavriil - Pacea să fie cu el, iar dacă Abu Jahl s-ar fi apropiat mai mult, acesta l-ar fi omorât”.

 

Altă dată, Abu Jahl i-a spart capul Profetului ﷺ  cu o piatră în timp ce acesta stătea pe colina Safa.  Această tentativă a condus la convertirea lui Hamza bin 'Abdul-Muttalib care s-a simțit ofensat că cineva i-a insultat unchiul patern. Hamza l-a lovit violent cu arcul pe Abu Jahl spunând: “Ah! Tu l-ai insultat pe Muhammed, iar eu urmez religia lui și practic ce propăvăduiește el“. Imediat după convertirea lui Hamza, Omar bin Al-Khattab s-a făcut musulman, deși, după cum prea bine știm, Omar era cunoscut pentru dușmănia lui excesivă împotriva Profetului, care l-a determinat într-o zi să iasă cu sabia în mână cu intenția de a-l ucide pe Profet, și cu toții cunoaștem povestea acestor doi mari eroi ai islamului.

 

O altă tentativă de asasinare a Profetului ﷺ pusă la cale tot de marele dușman al islamului, Abu Jahl bin Hișam, s-a petrecut în al treisprezecelea an al Profeției, înainte de Hijra (emigrarea de la Meca la Medina), însă Allah subhanahu wa taala l-a protejat pe Profet înștiințându-l despre planul criminalilor și sfătuindu-l să nu doarmă în acea noapte în patul său. Ali (Allah să fie mulțumit de el!) a dormit în acea noapte în patul Profetului  și Allah Preaînaltul l-a protejat.

 

De asemenea, după cucerirea Khaibarului, la aproximativ 7 ani după Hijra, o evreică -  Zeinab bint Al-Harith, a încercat să-l otrăvească pe Profet ﷺ. Ea i-a o oaie friptă pe care o otrăvise. El a luat o îmbucătură, dar nu i-a plăcut și a scuipat-o. După cercetări, femeia a mărturisit că îmbibase mâncarea cu o otravă, afirmând: "Dacă era rege, ar fi murit otrăvit și noi toți am fi scăpat de el, dar dacă este profet, el trebuia să afle acest lucru printr-o revelație."  Într-adevăr, Allah subhanahu wa taala i-a revelat Profetului despre aceasta tentativă dând grai bucății de carne, care i-a vorbit Profetului spunându-i să nu mănânce că este otrăvită. Profetul mușcase deja din bucata de carne otrăvită, însă acest lucru nu l-a afectat în nici un fel deoarece, așa cum am mai spus, Allah subhanahu wa taala l-a protejat întotdeauna împotriva tuturor atentatelor de asasinare. Toate aceste atentate aveau drept obiectiv oprirea răspândirii adevărului, însă Profetul ﷺ  nu a renunțat niciodată la misiunea cu care a fost însărcinat de Allah Preaînaltul, a îndurat multe chinuri și răutăți, însă și-a dus la bun sfârșit sarcina. Ori de câte ori oamenii încearcă să fie de partea dreptății și a adevărului, alți oameni le vor face rău. Acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să fim de partea binelui și adevărului.

 

 

v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? – în limba arabă această expresie înseamnă ”stânga-împrejur”, adică a-și schimba opinia, convingerea sau atitudinea. Prin urmare, companionii sunt întrebați: dacă Profetul ﷺ va muri, voi veți întoarce spatele acestei religii, Profetului, Coranului, veți refuza să mai credeți că acesta este adevărul?

Allah subhanahu wa taala spune în continuarea versetului ce se va întâmpla cu cei care refuză acest adevăr: Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune – ceea ce înseamnă că Allah Preaînaltul nu are nevoie de islamul nimănui, nu are nevoie de faptele nimănui, nu are nevoie de postul, rugăciunea sau alte acte de adorare ale nimănui. Dacă o persoană se roagă sau nu se roagă, acest lucru nu va dăuna cu nimic absolut împărăției lui Allah Preaînaltul.

 

Profetul Muhammed ﷺ spune într-un hadis sacru: ”Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus:... O, slujitorii Mei! Nu veţi reuşi să-Mi dăunaţi cu ceva şi nu veţi reuşi să-Mi fiţi de ajutor. O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii, pietatea celui mai pios dintre voi, aceasta nu va spori cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă ar avea primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii, ticăloşia celui mai ticălos dintre voi, aceasta nu va diminua cu nimic Puterea Mea! O, slujitorii Mei! Şi dacă s-ar aduna primul şi ultimul dintre voi, toţi oamenii şi jinnii la un loc şi ar cere de la Mine şi Eu aş dărui fiecăruia ceea ce el a cerut, aceasta nu ar descreşte cu nimic ceea ce Eu am, nici măcar cât ar pierde oceanul dacă s-ar introduce şi s-ar scoate un ac din el...”

Prin urmare, dacă oamenii se roagă, o fac pentru ei înșiși, iar rugăciunea îi face mai buni. Dacă țin post, acest act de adorare îi apropie de Allah subhanahu wa taala, modelându-le personalitatea.

Probabil vă gândiți că există persoane care se roagă, postesc și fac fapte bune, iar apoi devin rele și comit păcate. Chiar și așa, acești oameni sunt mai buni în fața lui Allah Preaînaltul decât cei care sunt răi și nu fac nimic bun. La un moment dat, despre această categorie de oameni a fost întrebat profetul Muhammed ﷺ. Un companion a venit la Profetul ﷺ și s-a plâns în legătură cu ipocriții: „O, Profetule! Acești ipocriți se roagă și țin post precum noi. Vor primi ei aceeași răsplată?”. Profetul ﷺ i-a explicat că acei oameni nu îndeplinesc faptele cu o credință sinceră, iar diferența constă în intenție.

Sunt mulți oameni care se roagă, însă nu o fac pentru Allah subhanahu wa taala. Rugăciunea, postul și ofrandele oferite rămân „atârnate” și dependente de intenția noastră. În schimb, o rugăciune îndeplinită cu sinceritate ne va ajuta să rămânem fermi și demni în fața lui Allah Preaînaltul, în fața adevărului și a dreptății.

„Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori.” – această propoziție reprezintă punctul culminant al versetului. Ce legătură are însă mulțumirea despre care se vorbește aici cu subiectele abordate până acum?

Așa cum am menționat, companionii, din marea dragoste pe care i-o purtau Profetului ﷺ, deveniseră dependenți de prezența lui. Când acesta a murit, vestea pierderii imense s-a răspândit imediat în toată Medina, iar o durere puternică a cuprins orașul. ‘Omar (Allah să fie mulțumit de el) a fost atât de afectat încât aproape că și-a pierdut cunoștința. S-a ridicat înaintea oamenilor și li s-a adresat: „Câțiva dintre ipocriți pretind că Mesagerul lui Allah a murit. Mesagerul lui Allah nu a murit, ci a plecat la Domnul Său, la fel ca Moise bin Imran, care a fost plecat timp de 40 de nopți, dar până la urmă s-a întors, deși ei susțineau că murise. Pe Allah, Mesagerul lui Allah se va întoarce și va tăia mâinile și picioarele celor care pretind că a murit.”

Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) a ieșit din camera Profetului și, găsindu-l pe ‘Omar vorbind mulțimii, i-a zis: „’Omar, așează-te!”. Pentru că ‘Omar a refuzat să se supună, oamenii l-au lăsat și s-au strâns în jurul lui Abu Bakr. Acesta a început o cuvântare prin care a spus: „O, voi, cei care-l venerați pe Muhammed, el este mort acum. O, voi, cei care-l venerați pe Allah, El este Atotputernic și este de-a pururea Viu și nu ne va părăsi niciodată”, după care a recitat acest verset: „Şi Muhammed nu este decât un trimis - şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori.”

Referitor la acest aspect, Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „Pe Allah, suna ca și când oamenii n-ar fi auzit niciodată un astfel de verset coranic, până ce nu l-a recitat Abu Bakr ca aducere aminte. Astfel, oamenii au început să-l recite și ei, toți, până la ultimul”.

De asemenea, Ibn Al-Musaiiab a povestit că ‘Omar (Allah să fie mulțumit de el) a mărturisit: „Pe Allah, în clipa când l-am auzit pe Abu Bakr rostind acel verset, am căzut la pământ, ca și cum picioarele n-ar mai fi avut putere să mă țină. Doar atunci am realizat că Muhammed într-adevăr murise.”

În acele clipe grele, companionii au considerat că acțiunea primordială era alegerea imediată a unui urmaș. Discuțiile referitoare la succesorul Profetului ﷺ au izbucnit chiar înainte ca trupul Mesagerului lui Allah să fie pregătit pentru îngropăciune. Între „ajutoare” și emigranți au avut loc neînțelegeri și dialoguri aprinse, recunoscându-l însă până la urmă pe Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) drept calif.

Revenind la întrebarea legată de recunoștință, mulțumirea unui om este de două feluri: față de Allah subhanahu wa taala și față de oameni. Cu toate că Allah Preaînaltul este cel mai Darnic și ar trebui să primească cele mai multe mulțumiri, El primește de fapt cele mai puține. Oamenii tind să mulțumească și să se simtă datori semenilor atunci când primesc ajutor în diverse situații pământești. Să ne imaginăm însă că doar o zi dintr-o lună Allah subhanahu wa taala ne-ar priva de o binecuvântare, cum ar fi vederea ori puterea mâinilor și a picioarelor! Probabil abia atunci am fi conștienți cu adevărat de darurile pe care ni le oferă. Trebuie să îi mulțumim lui Allah în orice împrejurare, atât când avem parte de bine, cât și când se abate asupra noastră o încercare, iar pentru această atitudine vom fi răsplătiți.

Cum îi putem mulțumi cu adevărat lui Allah subhanahu wa taala?

Mulțumirea nu înseamnă doar o exprimare verbală sau oferirea a ceva fizic, precum banii sau alimentele. Ea se manifestă practic: de exemplu, când Allah Preînaltul te-a înzestrat cu știință, iar tu le oferi gratuit din ea celorlalți; sau când te-a înzestrat cu abilități practice, iar tu îi ajuți pe semeni să își atingă scopurile pe care altfel nu le-ar putea realiza ușor. Dacă îi mulțumești unei persoane care a făcut un gest frumos, dar mai apoi o vorbești de rău, acea atitudine nu mai poate fi considerată recunoștință. Același principiu se aplică și în relația cu Allah subhanahu wa taala. Faptele noastre nu trebuie să ne dezmintă vorbele. Când spui „Elhamdulillah, sunt musulman!”, acest lucru trebuie să se reflecte pe deplin în comportamentul tău.

 

O, Allah, coboară pacea Ta asupra lui Muhammed și asupra neamului lui Muhammed, așa cum ai coborât pacea Ta asupra lui Avraam și a neamului lui Avraam, că a Ta este toată Slava, Gloriosule!

O, Allah, binecuvântează-l pe Muhammed și neamul lui Muhammed, așa cum l-ai binecuvântat pe Avraam și neamul lui Avraam, că a Ta este toată Slava, Gloriosule!

 

 

 

Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou