Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
وَالَّذِينَ إِذَا فَعَلُوا فَاحِشَةً أَوْ ظَلَمُوا أَنْفُسَهُمْ ذَكَرُوا اللَّهَ
فَاسْتَغْفَرُوا لِذُنُوبِهِمْ وَمَنْ يَغْفِرُ الذُّنُوبَ إِلَّا اللَّهُ وَلَمْ
يُصِرُّوا عَلَىٰ مَا فَعَلُوا وَهُمْ يَعْلَمُونَ
135. Şi pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost
nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de
[măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor - şi cine poate
ierta păcatele decât Allah?! - şi care nu persistă cu
bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc.
Acest verset reprezintă o completare a
versetelor anterioare în care Allah subhanahu wa taala vorbește despre cei ”mutaqin
– مُتَّقِينَ ”
În versetul 133 Allah Preaînaltul a vorbit
despre cei mutaqin și a spus că Iertarea și Raiul Său sunt pregătite pentru
aceștia, iar în versetul 134 am aflat cine sunt acești mutaqin (evlavioși).
Să nu credem că acești oameni mutaqin sunt
precum îngerii; ei sunt oameni ale căror fapte sunt deosebite în fața lui Allah
subhanahu wa taala. Al mutaqin este acea persoană cu credință care împlinește desosebit
de multe fapte bune. Dar oare acești evlavioși nu împlinesc niciun păcat? Este
foarte posibil ca acești oameni să împlinească și păcate, fiindcă orice om
poate cădea la un moment dat pradă unui păcat. Acești oameni, dintre care marea
majoritate a faptelor lor sunt bune, au poarta căinței deschisă precum ceilalți
care împlinesc mai multe sau mai puține păcate. Allah subhanahu wa taala
primește căința oricărei persoane. Prin urmare, mesajul versetului este adresat
acestor mutaqin: dacă veți ajunge să împliniți vreodată o faptă haram, trebuie
să vă căiți și să cereți iertare pentru păcatele voastre. Când Allah subhanahu
wa taala spune فَاحِشَةً (faptă josnică) , înseamnă că este vorba despre un păcat
mare, dar și aceste păcate mari pot fi iertate de Allah Preaînaltul dacă omul
le conștientizează și își cere iertare pentru ele.
Ce înseamnă a fi nedrept cu propriul suflet?
Există haramul împlinit față de Allah
Preaînaltul, față de ceilalți oameni și față de noi înșine. Allah subhanahu wa
taala promite oamenilor că va șterge aceste păcate celor care îşi
aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor. Această promisiune ar trebui să constituie cel mai
important motiv pentru care o persoană să se căiască în fața lui Allah Preaînaltul.
De ce a pomenit Allah Preaîaltul despre
Măreția Lui și nu spus Bunătatea sau Generozitatea Sa?
Allah Preaînaltul a scos în evidență Măreția
Lui datorită primului păcat ce a fost împlinit față de El, când Iblis L-a
desconsiderat, nerespectându-i porunca de a se prosterna (în semn de respect,
și nu de adorare) alături de ceilalți îngeri în fața lui Adam (aleihi salem!).
Din mândrie Iblis a nesocotit porunca Creatorului Său. Unica Entitate care are
dreptul să se mândrească cu ceea ce face, cu ceea ce creează sau cu orice
altceva, este Allah subhanahu wa taala. Oamenilor le este interzisă mândria și
în islam este considerată haram. De aceea se spune în acest verset că atunci când oamenii au
săvârșit un păcat sau au fost nedrepți cu ei înșiși, să își aducă aminte cine este de fapt
Creatorul, Stăpânul, Cel de care ar trebui să se teamă, să își ceară imediat
iertare și să se căiască pentru păcatele lor, și aceasta este prima condiție.
- și cine poate ierta păcatele decât Allah?! – modul prin care această propoziție a fost intercalată printre
celelalte părți de propoziție ale acestui verset este interesant din punctul de
vedere al evidențierii și importanței acordată căinței omului și Iertării din
partea lui Allah subhanahu wa taala. De exemplu, putem fi ajutați în nenumărate
rânduri de persoane din jurul nostru, însă la un moment dat acestea se
plictisesc și nu mai au răbdare sau dorința de a oferi acest ajutor, dar cu
Allah subhanahu wa taala lucrurile nu stau așa, lui Allah Preaînaltul i se face
dor de căința noastră, de încercarea noastră de a reveni către El Preaînaltul cu
fața, vorbele și faptele noastre.
A doua condiție: oamenii nu trebuie să
persiste cu bună știință în împlinirea
păcatelor - care nu persistă cu bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc.
Orice păcat, fie mic, fie mare, va crește în intensitate dacă este împlinit în mod repetat. De exemplu , o minciună considerată mică, nevinovată sau așa zisa ”minciună albă” va atrage o altă minciună mai mare, și spuse în mod repetat aceste minciuni vor forma un mare păcat; de asemenea, unii oameni consideră că nu se întâmplă nimic și nu-i un mare păcat dacă spun anumite vorbe despre alții, însă aceste vorbe ”mici” sunt de fapt bârfe, și strânse unele lângă altele aceste vorbe ce formează bârfa vor face parte curând din păcatele mari. Desconsiderarea unui păcat mic alături de împlinirea lui în mod repetat va duce la creșterea acelui păcat și transformarea lui într-un păcat dintre cele mari.
أُولَٰئِكَ جَزَاؤُهُمْ مَغْفِرَةٌ مِنْ
رَبِّهِمْ وَجَنَّاتٌ تَجْرِي مِنْ تَحْتِهَا الْأَنْهَارُ خَالِدِينَ فِيهَا ۚ وَنِعْمَ أَجْرُ الْعَامِلِينَ
136. Răsplata acestora va fi iertarea Domnului lor şi Grădini pe sub
care curg pâraie şi în ele vor avea sălaş veşnic. Şi ce
minunată răsplată pentru cei care fac bine!
Un verset foarte frumos care răspunde celor
care ajung să păcătuiască și apoi se căiesc. Aceștia vor primi drept răsplată
iertarea lui Allah subhanahu wa taala și Paradisul -
Grădini pe sub care curg pâraie, și acolo vor trăi etern. Gândiți-vă acum la
Măreția și Dărnicia lui Allah subhanahu wa taala: noi păcătuim, îi cerem să ne
ierte păcatele, iar El Preaînaltul ne iartă și ne oferă în plus Grădinile Paradisului
pentru eternitate, însă, așa cum am spus în versetul anterior, condiția
principală pentru ca Allah Preaînaltul să fie mulțumit de noi și să ne
răsplătească este căința.
Aceste
versete includ atât oamenii care sunt foarte credincioși sau au foarte puține
păcate, dar și oamenii care au credință în Allah subhanahu wa taala, însă ajung
să și păcătuiască în același timp, iar acest lucru scoate în evidență încă o
dată Dărnicia, Mila și Măreția lui Allah subhanahu wa taala.
وَنِعْمَ أَجْرُ الْعَامِلِينَ - Şi ce minunată răsplată pentru cei care fac bine! –
الْعَامِلِينَ înseamnă cel care
muncește, care împlinește, care se dedică împlinirii faptelor bune și își face
un obicei din împlinirea lor, dar versetul îi include și pe cei care au făcut
doar una sau câteva fapte bune, și toți vor primi răsplată deosebită de la
Allah subhanahu wa taala.
Putem
face fapte bune pentru noi înșine, ceea ce înseamnă a ne expune mulțumirii lui
Allah Preaînaltul, adică a împlini rugăciunea, a ține post, a merge la moschee,
a asculta sau a participa la o lecție, a îndemna către o lecție etc. De
asemenea, putem face fapte bune pentru ceilalți, ceea ce înseamnă a ne purta și
a le vorbi frumos, a-i saluta, a le oferi un zâmbet etc.
Indiferent că împlinim fapte bune pentru Allah
Preaînaltul, pentru noi înșine sau pentru ceilalți oameni, vom primi răsplată
minunată, in sha Allah!
Ne
rugăm la Allah subhanahu wa taala să ne primească strădania și toate faptele bune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu