Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah
fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor
care merg pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
وَالَّذِينَ إِذَا
فَعَلُوا فَاحِشَةً أَوْ ظَلَمُوا أَنْفُسَهُمْ ذَكَرُوا اللَّهَ فَاسْتَغْفَرُوا
لِذُنُوبِهِمْ وَمَنْ يَغْفِرُ الذُّنُوبَ إِلَّا اللَّهُ وَلَمْ يُصِرُّوا عَلَىٰ
مَا فَعَلُوا وَهُمْ يَعْلَمُونَ
135. Şi
pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile
lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru
păcatele lor - şi cine poate ierta păcatele decât Allah?! - şi care nu persistă
cu bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc.
Acest verset reprezintă
o completare a versetelor anterioare în care Allah subhanahu wa taala vorbește
despre cei muttaqin. În versetul 133, Allah Preaînaltul a spus că iertarea și
Raiul Său sunt pregătite pentru aceștia, iar în versetul 134 am aflat cine sunt
acești oameni evlavioși.
Să nu credem că acești
muttaqin sunt precum îngerii. Ei sunt oameni ale căror fapte sunt deosebite în
fața lui Allah subhanahu wa taala. Al-muttaqin este acea persoană cu credință
care împlinește foarte multe fapte bune. Dar oare acești evlavioși nu înfăptuiesc
niciun păcat? Este foarte posibil ca ei să mai și greșească, fiindcă orice om
poate cădea la un moment dat pradă unei slăbiciuni. Acești oameni, a căror mare
majoritate a faptelor este bună, au poarta căinței deschisă la fel ca toți
ceilalți. Allah subhanahu wa taala primește căința oricărei persoane.
Prin urmare, mesajul
versetului este adresat acestor muttaqin: dacă veți ajunge să împliniți
vreodată o faptă haram, trebuie să vă căiți și să cereți iertare pentru
păcatele voastre. Când Allah subhanahu wa taala spune „faptă josnică”, înseamnă
că este vorba despre un păcat mare. Însă și aceste păcate mari pot fi iertate
de Allah Preaînaltul dacă omul le conștientizează și își cere iertare pentru
ele.
Ce înseamnă a fi
nedrept cu propriul suflet?
Există haramul împlinit
față de Allah Preaînaltul, față de ceilalți oameni și față de noi înșine. Allah
subhanahu wa taala promite oamenilor că va șterge aceste păcate celor care își
aduc aminte de măreția lui Allah și cer iertare. Această promisiune ar trebui
să constituie cel mai important motiv pentru care o persoană să se căiască în
fața lui Allah Preaînaltul.
De ce a pomenit Allah
Preaînaltul despre Măreția Lui și nu a spus bunătatea sau generozitatea Sa?
Allah Preaînaltul a scos în evidență Măreția Lui din cauza primului păcat ce a
fost împlinit față de El. Atunci, Iblis L-a desconsiderat și a refuzat să respecte
porunca de a se prosterna – în semn de respect, nu de adorare – alături de
ceilalți îngeri în fața lui Adam (as). Din mândrie, Iblis a nesocotit porunca
Creatorului Său. Unica Entitate care are dreptul să se mândrească cu ceea ce
face și creează este Allah subhanahu wa taala. Oamenilor le este interzisă
mândria, fiind considerată haram în islam. De aceea se spune în acest verset că
atunci când oamenii au săvârșit un păcat sau au fost nedrepți cu ei înșiși,
trebuie să își aducă aminte cine este de fapt Creatorul și Stăpânul de care ar
trebui să se teamă. Ei trebuie să își ceară imediat iertare și să se căiască,
aceasta fiind prima condiție.
„Și cine poate ierta
păcatele decât Allah?!” – modul prin care această propoziție a fost intercalată printre celelalte
părți ale versetului este interesant. El scoate în evidență importanța acordată
căinței omului și iertării din partea lui Allah subhanahu wa taala. De exemplu,
putem fi ajutați în nenumărate rânduri de persoanele din jur, însă la un moment
dat acestea se plictisesc și își pierd răbdarea sau dorința de a ne mai
sprijini. Cu Allah subhanahu wa taala lucrurile nu stau așa; lui Allah
Preaînaltul I se face dor de căința noastră și de încercarea noastră de a
reveni către El cu fața, vorbele și faptele noastre.
A doua condiție este ca
oamenii să nu persiste cu bună știință în împlinirea greșelilor. Orice păcat,
fie mic sau mare, va crește în intensitate dacă este repetat. De exemplu, o
minciună considerată mică, nevinovată sau așa-zisa „minciună albă” va atrage o
altă minciună mai mare. Spuse în mod repetat, aceste minciuni vor forma un mare
păcat. De asemenea, unii oameni consideră că nu se întâmplă nimic grav dacă
spun anumite vorbe despre alții, însă aceste cuvinte sunt de fapt bârfe.
Strânse unele lângă altele, ele vor face parte curând din păcatele mari.
Desconsiderarea unui păcat mic, alături de repetarea lui, va duce la creșterea
acelei greșeli și la transformarea ei într-un păcat mare.
أُولَٰئِكَ جَزَاؤُهُمْ
مَغْفِرَةٌ مِنْ رَبِّهِمْ وَجَنَّاتٌ تَجْرِي مِنْ تَحْتِهَا الْأَنْهَارُ
خَالِدِينَ فِيهَا ۚ وَنِعْمَ أَجْرُ الْعَامِلِينَ
136.
Răsplata acestora va fi iertarea Domnului lor şi Grădini pe sub care curg
pâraie şi în ele vor avea sălaş veşnic. Şi ce minunată răsplată pentru cei care
fac bine!
Un verset foarte frumos
care răspunde celor care ajung să păcătuiască și apoi se căiesc. Aceștia vor
primi drept răsplată iertarea lui Allah subhanahu wa taala și Paradisul -
Grădini pe sub care curg pâraie, și acolo vor trăi etern. Gândiți-vă acum la Măreția
și Dărnicia lui Allah subhanahu wa taala: noi păcătuim, îi cerem să ne ierte
păcatele, iar El Preaînaltul ne iartă și ne oferă în plus Grădinile Paradisului
pentru eternitate, însă, așa cum am spus în versetul anterior, condiția
principală pentru ca Allah Preaînaltul să fie mulțumit de noi și să ne
răsplătească este căința.
Aceste versete includ
atât oamenii care sunt foarte credincioși sau au foarte puține păcate, dar și
oamenii care au credință în Allah subhanahu wa taala, însă ajung să și
păcătuiască în același timp, iar acest lucru scoate în evidență încă o dată
Dărnicia, Mila și Măreția lui Allah subhanahu wa taala.
وَنِعْمَ أَجْرُ
الْعَامِلِينَ (Şi ce minunată răsplată pentru cei care fac bine!) – الْعَامِلِينَ (cel care muncește, care împlinește, care
se dedică împlinirii faptelor bune și își face un obicei din împlinirea lor)
înseamnă cel care muncește, care împlinește, care se dedică împlinirii faptelor
bune și își face un obicei din împlinirea lor, dar versetul îi include și pe
cei care au făcut doar una sau câteva fapte bune, și toți vor primi răsplată
deosebită de la Allah subhanahu wa taala.
Putem face fapte bune
pentru noi înșine, ceea ce înseamnă a ne expune mulțumirii lui Allah
Preaînaltul, adică a împlini rugăciunea, a ține post, a merge la moschee, a
asculta sau a participa la o lecție, a îndemna către o lecție etc. De asemenea,
putem face fapte bune pentru ceilalți, ceea ce înseamnă a ne purta și a le
vorbi frumos, a-i saluta, a le oferi un zâmbet etc. Indiferent că împlinim
fapte bune pentru Allah Preaînaltul, pentru noi înșine sau pentru ceilalți
oameni, vom primi răsplată minunată, in sha Allah!
Ne rugăm la Allah
subhanahu wa taala să ne primească strădania și toate faptele bune.
Exegeza
Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu