Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَأْكُلُوا الرِّبَا أَضْعَافًا مُضَاعَفَةً ۖ وَاتَّقُوا اللَّهَ
لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ
130.
O, voi cei care credeţi, nu luaţi camătă înmulţită fără măsură. Şi fiţi cu
frică de Allah, ca să izbândiţi!
Ne aflăm în contextul bătăliei de la Uhud și ne amintim
că principala cauză a eșecului a fost lăcomia pentru bogăție arătată de
musulmani. Ei au fost atât de copleșiți de pofta de pradă, încât, în loc să-și
urmărească succesul inițial spre victorie, s-au angajat în jefuirea prăzii. Ne
întrebăm acum: ce legătură are camăta cu evenimentele petrecute la Uhud, din
moment ce până acum Allah subhanahu wa taala ne-a vorbit despre credincioși,
despre cum trebuie să se comporte aceștia pentru a câștiga Paradisul și ce
trebuie să facă ei pentru a avea parte de succes, milă și îndurare din partea
Lui Preaînaltul?
Unul dintre motivele pentru care acest verset în care se
vorbește despre camătă a fost pogorât imediat după cele anterioare, în care
subiectul a fost cu totul diferit, este pentru a atrage atenția musulmanilor:
”Dacă voi, credincioșilor, nu ați ascultat de profetul Muhammed ﷺ chiar și într-o singură chestiune
temporară (nu ați rămas la locurile stabilite pentru luptă), veți asculta oare
porunca interzicerii cametei?” De aceea, vom observa pe parcursul acestor
lecții legătura dintre aceste câteva versete în care se vorbește despre camătă
și cele imediat următoare, în care Allah Preaînaltul oferă ”antidotul” acestei
practici, și anume caritatea (sadaqa). Aceasta este o legătură importantă
pentru toate laturile vieții unui musulman, atât în plan moral, cât și
financiar, oricând și oriunde.
Perioada în care a fost revelat acest verset reprezintă a
treia etapă a interzicerii categorice a ribei, care a avut loc în anul 3 hijri,
după înfrângerea suferită de musulmani în bătălia de la Uhud.
Versetul începe cu o chemare: ”O, voi cei care
credeți...” – prin urmare, versetul se adresează tuturor dreptcredincioșilor,
iar toți cei care sunt sau se consideră credincioși trebuie să răspundă acestei
chemări, după care urmează verbul ”لَا تَأْكُلُوا”
(nu mâncați). Este demn de menționat faptul că Allah Preaînaltul a spus ”nu
mâncați”, când ar fi putut spune nu luați, nu dați, nu cumpărați sau nu vindeți
cu dobândă. Prima intenție a omului nevoiaș, și nu numai, atunci când are bani,
este aceea de a-și potoli foamea. Până și marii savanți au spus că oamenii
trebuie să aibă mai întâi burțile îndestulate înainte să le vorbești despre
credință sau știință. De exemplu, dacă o persoană vine înfometată la moschee și
altcineva îi ține o lecție despre credință sau despre cum să plătească zakat,
această metodă este lipsită de înțelepciune. De aceea Allah subhanahu wa taala
folosește verbul ”تَأْكُلُوا”, însă acest lucru nu
înseamnă că Allah Preaînaltul a interzis doar hrana obținută din dobândă și a
permis cumpărarea altor lucruri necesare omului, cum ar fi îmbrăcămintea.
Orice lucru obținut din riba (dobânda sau cămătăria) este
interzis. Profetul ﷺ a spus: „Allah îi va
blestema pe cei care scot profit din riba, pe cei care o propun, pe cei care o
scriu (într-un contract) și pe cei care o confirmă. El a spus: «Aceștia au
același păcat!»" (Muslim). Pentru explicații detaliate despre riba, se pot
consulta versetele 275 - 279 din Surat Al-Baqara.
De asemenea, Allah subhanahu wa taala a spus: ”الرِّبَا أَضْعَافًا مُضَاعَفَةً” (nu luați dobândă
înmulțită fără măsură) – ceea ce înseamnă că și o dobândă mică este haram.
Expresia „înmulţită fără măsură” (ad'aafaan mudaa'afat) arată că riba este un
păcat, indiferent cât de mică sau de mare ar fi. Nu este permisă intenția de a
câștiga bani din riba pentru a împlini fapte bune, cum ar fi jocul la loto cu
scopul de a câștiga bani pentru a trimite o persoană fără posibilități să
împlinească pelerinajul. Dacă scopul este nobil, și mijloacele trebuie să fie
la fel de nobile. În islam, scopul nu scuză mijloacele. Acesta este motivul
pentru care Allah subhanahu wa taala a atras atenția musulmanilor în acest
verset asupra ribei, cauza principală a multor rele, și a interzis-o.
Cei care împrumută bani cu dobândă devin atât de
absorbiți de ea, încât ziua și noaptea nu se gândesc la nimic altceva decât la
creșterea profiturilor nemuncite, iar acest lucru le sporește în mod firesc
lăcomia pentru bani. Observăm cum sistemul bancar din zilele noastre se
confruntă cu mari dificultăți și se împrumută de la un alt sistem bancar.
Oamenii merg să împrumute bani pentru orice: iau credit pentru zile onomastice,
pentru a-și schimba telefonul, televizorul sau frigiderul, iar aceste situații
duc la un moment dat la colaps. Mulți analiști economici din zilele noastre
sunt de acord că singura metodă economică ce ar putea liniști toate
necesitățile și dorințele omului este varianta islamică, iar unele bănci
neislamice chiar au început să implementeze această gândire și să pună în
practică acest tip de împrumut fără dobândă pe care Allah subhanahu wa taala
l-a poruncit.
Ce legătură ar putea avea evlavia cu riba și versetele
anterioare? ”Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!” – de ce există oameni
care se lasă de păcate și care renunță la a mai folosi riba? Ce altceva ar
putea să îl oprească pe om să renunțe la aceste lucruri în afară de evlavie
(taqwa)? Doar taqwa – teama, speranța și dragostea pentru Allah Preaînaltul –
îl poate ajuta pe om să renunțe la lucrurile rele și la păcate. Taqwa îl
determină pe om să fie atent la orice vorbă sau faptă împlinită, conștient fiind
că Allah îl aude și îl vede mereu. Din dragoste pentru Allah subhanahu wa taala
oamenii împlinesc anumite fapte bune, iar din frică de Allah subhanahu wa taala
nu împlinesc anumite păcate.
Observăm că izbânda este menționată și în versetele
despre luptă, și în cele despre credincioșii care urmează calea lui Allah, și
în cele despre dobândă. Acest lucru înseamnă că Allah a sublinit descrierea
acestei victorii în diferite situații pentru ca noi să înțelegem mai bine cine,
cum, când și în ce condiții putem ieși mereu izbânditori. De-a lungul vieții,
omul are acest țel de a încerca să-L mulțumească pe Allah subhanahu wa taala
pentru a putea primi izbânda atât în această viață, cât și în Ziua de Apoi.
132.
Şi fiţi supuşi faţă de Allah şi faţă de Trimis, ca să fiţi iertaţi!
Acesta este unul dintre versetele prin care Allah
subhanahu wa taala ne transmite că Sunnah și Coranul sunt singurele modalități
prin care oamenii pot primi Mila Lui Preaînaltul. Nu există altă cale în afară
de punerea în practică a Coranului și a Tradiției profetului Muhammed ﷺ. Este foarte important ca noi, musulmanii,
să nu separăm Coranul de Sunnah, ci să le înțelegem și să le practicăm ca un
întreg, căci una fără de alta nu este posibilă. Noi nu ne putem construi un
islam particularizat, bazat doar pe Coran sau doar pe Sunnah, deoarece Coranul
este Legea Divină scrisă, iar Sunnah înseamnă punerea în practică a acestei
Legi, ambele completându-se una pe cealaltă.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textualăCamelia Hejou
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَأْكُلُوا الرِّبَا أَضْعَافًا مُضَاعَفَةً ۖ وَاتَّقُوا اللَّهَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ
130.
O, voi cei care credeţi, nu luaţi camătă înmulţită fără măsură. Şi fiţi cu
frică de Allah, ca să izbândiţi!
Ne aflăm în contextul bătăliei de la Uhud și ne amintim
că principala cauză a eșecului a fost lăcomia pentru bogăție arătată de
musulmani. Ei au fost atât de copleșiți de pofta de pradă, încât, în loc să-și
urmărească succesul inițial spre victorie, s-au angajat în jefuirea prăzii. Ne
întrebăm acum: ce legătură are camăta cu evenimentele petrecute la Uhud, din
moment ce până acum Allah subhanahu wa taala ne-a vorbit despre credincioși,
despre cum trebuie să se comporte aceștia pentru a câștiga Paradisul și ce
trebuie să facă ei pentru a avea parte de succes, milă și îndurare din partea
Lui Preaînaltul?
Unul dintre motivele pentru care acest verset în care se
vorbește despre camătă a fost pogorât imediat după cele anterioare, în care
subiectul a fost cu totul diferit, este pentru a atrage atenția musulmanilor:
”Dacă voi, credincioșilor, nu ați ascultat de profetul Muhammed ﷺ chiar și într-o singură chestiune
temporară (nu ați rămas la locurile stabilite pentru luptă), veți asculta oare
porunca interzicerii cametei?” De aceea, vom observa pe parcursul acestor
lecții legătura dintre aceste câteva versete în care se vorbește despre camătă
și cele imediat următoare, în care Allah Preaînaltul oferă ”antidotul” acestei
practici, și anume caritatea (sadaqa). Aceasta este o legătură importantă
pentru toate laturile vieții unui musulman, atât în plan moral, cât și
financiar, oricând și oriunde.
Perioada în care a fost revelat acest verset reprezintă a
treia etapă a interzicerii categorice a ribei, care a avut loc în anul 3 hijri,
după înfrângerea suferită de musulmani în bătălia de la Uhud.
Versetul începe cu o chemare: ”O, voi cei care
credeți...” – prin urmare, versetul se adresează tuturor dreptcredincioșilor,
iar toți cei care sunt sau se consideră credincioși trebuie să răspundă acestei
chemări, după care urmează verbul ”لَا تَأْكُلُوا”
(nu mâncați). Este demn de menționat faptul că Allah Preaînaltul a spus ”nu
mâncați”, când ar fi putut spune nu luați, nu dați, nu cumpărați sau nu vindeți
cu dobândă. Prima intenție a omului nevoiaș, și nu numai, atunci când are bani,
este aceea de a-și potoli foamea. Până și marii savanți au spus că oamenii
trebuie să aibă mai întâi burțile îndestulate înainte să le vorbești despre
credință sau știință. De exemplu, dacă o persoană vine înfometată la moschee și
altcineva îi ține o lecție despre credință sau despre cum să plătească zakat,
această metodă este lipsită de înțelepciune. De aceea Allah subhanahu wa taala
folosește verbul ”تَأْكُلُوا”, însă acest lucru nu
înseamnă că Allah Preaînaltul a interzis doar hrana obținută din dobândă și a
permis cumpărarea altor lucruri necesare omului, cum ar fi îmbrăcămintea.
Orice lucru obținut din riba (dobânda sau cămătăria) este
interzis. Profetul ﷺ a spus: „Allah îi va
blestema pe cei care scot profit din riba, pe cei care o propun, pe cei care o
scriu (într-un contract) și pe cei care o confirmă. El a spus: «Aceștia au
același păcat!»" (Muslim). Pentru explicații detaliate despre riba, se pot
consulta versetele 275 - 279 din Surat Al-Baqara.
De asemenea, Allah subhanahu wa taala a spus: ”الرِّبَا أَضْعَافًا مُضَاعَفَةً” (nu luați dobândă
înmulțită fără măsură) – ceea ce înseamnă că și o dobândă mică este haram.
Expresia „înmulţită fără măsură” (ad'aafaan mudaa'afat) arată că riba este un
păcat, indiferent cât de mică sau de mare ar fi. Nu este permisă intenția de a
câștiga bani din riba pentru a împlini fapte bune, cum ar fi jocul la loto cu
scopul de a câștiga bani pentru a trimite o persoană fără posibilități să
împlinească pelerinajul. Dacă scopul este nobil, și mijloacele trebuie să fie
la fel de nobile. În islam, scopul nu scuză mijloacele. Acesta este motivul
pentru care Allah subhanahu wa taala a atras atenția musulmanilor în acest
verset asupra ribei, cauza principală a multor rele, și a interzis-o.
Cei care împrumută bani cu dobândă devin atât de
absorbiți de ea, încât ziua și noaptea nu se gândesc la nimic altceva decât la
creșterea profiturilor nemuncite, iar acest lucru le sporește în mod firesc
lăcomia pentru bani. Observăm cum sistemul bancar din zilele noastre se
confruntă cu mari dificultăți și se împrumută de la un alt sistem bancar.
Oamenii merg să împrumute bani pentru orice: iau credit pentru zile onomastice,
pentru a-și schimba telefonul, televizorul sau frigiderul, iar aceste situații
duc la un moment dat la colaps. Mulți analiști economici din zilele noastre
sunt de acord că singura metodă economică ce ar putea liniști toate
necesitățile și dorințele omului este varianta islamică, iar unele bănci
neislamice chiar au început să implementeze această gândire și să pună în
practică acest tip de împrumut fără dobândă pe care Allah subhanahu wa taala
l-a poruncit.
Ce legătură ar putea avea evlavia cu riba și versetele
anterioare? ”Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!” – de ce există oameni
care se lasă de păcate și care renunță la a mai folosi riba? Ce altceva ar
putea să îl oprească pe om să renunțe la aceste lucruri în afară de evlavie
(taqwa)? Doar taqwa – teama, speranța și dragostea pentru Allah Preaînaltul –
îl poate ajuta pe om să renunțe la lucrurile rele și la păcate. Taqwa îl
determină pe om să fie atent la orice vorbă sau faptă împlinită, conștient fiind
că Allah îl aude și îl vede mereu. Din dragoste pentru Allah subhanahu wa taala
oamenii împlinesc anumite fapte bune, iar din frică de Allah subhanahu wa taala
nu împlinesc anumite păcate.
Observăm că izbânda este menționată și în versetele
despre luptă, și în cele despre credincioșii care urmează calea lui Allah, și
în cele despre dobândă. Acest lucru înseamnă că Allah a sublinit descrierea
acestei victorii în diferite situații pentru ca noi să înțelegem mai bine cine,
cum, când și în ce condiții putem ieși mereu izbânditori. De-a lungul vieții,
omul are acest țel de a încerca să-L mulțumească pe Allah subhanahu wa taala
pentru a putea primi izbânda atât în această viață, cât și în Ziua de Apoi.
132.
Şi fiţi supuşi faţă de Allah şi faţă de Trimis, ca să fiţi iertaţi!
Acesta este unul dintre versetele prin care Allah
subhanahu wa taala ne transmite că Sunnah și Coranul sunt singurele modalități
prin care oamenii pot primi Mila Lui Preaînaltul. Nu există altă cale în afară
de punerea în practică a Coranului și a Tradiției profetului Muhammed ﷺ. Este foarte important ca noi, musulmanii,
să nu separăm Coranul de Sunnah, ci să le înțelegem și să le practicăm ca un
întreg, căci una fără de alta nu este posibilă. Noi nu ne putem construi un
islam particularizat, bazat doar pe Coran sau doar pe Sunnah, deoarece Coranul
este Legea Divină scrisă, iar Sunnah înseamnă punerea în practică a acestei
Legi, ambele completându-se una pe cealaltă.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu