Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَأْكُلُوا الرِّبَا أَضْعَافًا مُضَاعَفَةً ۖ وَاتَّقُوا اللَّهَ لَعَلَّكُمْ تُفْلِحُونَ
130. O, voi cei care credeţi, nu luaţi camătă înmulţită fără măsură. Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!
Ne aflăm în contextul bătăliei de
la Uhud și ne amintim că principala cauză a eșecului a fost lăcomia pentru bogăție arătată de
musulmani. Ei au fost atât de copleșiți de pofta de pradă, încât, în loc
să-și urmărească succesul inițial spre victorie, s-au angajat în jefuirea
prăzii. Ne întrebăm acum, ce legătură are camăta cu evenimentele petrecute la
Uhud, din moment ce până acum Allah subhanahu wa taala ne-a vorbit despre
credincioși, despre cum trebuie să se comporte aceștia pentru a câștiga
Paradisul, ce trebuie să facă ei pentru a avea parte de succes, milă și
îndurare din partea Lui Preaînaltul.
Unul dintre motivele pentru care
acest verset în care se vorbește despre camătă a fost pogorât imediat după cele
anterioare în care subiectul a fost cu totul diferit, este pentru a atrage
atenția musulmanilor: ”Dacă voi, credincioșilor, nu ați ascultat de profetul
Muhammed (ﷺ)
chiar și într-o singură chestiune temporară (nu ați rămas la locurile stabilite
pentru luptă), veți asculta porunca interzicerii cametei?” De aceea, vom
observa pe parcursul acestor lecții legătura dintre aceste câteva versete în
care se vorbește despre camătă și cele imediat următoare în care Allah
Preaînaltul oferă ”antidotul” acestei practici, și anume caritatea (sadaqa), o
legătură foarte importantă pentru toate laturile vieții unui musulman atât în
plan, moral, cât și financiar, oricând și oriunde.
Perioada în care a fost revelat
acest verset reprezintă a treia etapă a interzicerii categorice a ribei, care a
avut loc în anul 3 hijri, după înfrângerea suferită de musulmani în bătălia de
la Uhud.
Versetul începe cu o chemare: ”O, voi cei care credeți...” – prin
urmare, versetul se adresează tuturor dreptcredincioșilor și toți cei care sunt sau se consideră credincoși
trebuie să răspundă acestei chemări, după care urmează verbul لَا تَأْكُلُوا – nu
mâncați – este foarte curios faptul că Allah Preaînaltul a spus ”nu
mâncați”, când ar fi putut spune nu luați, nu dați, nu cumpărați sau nu vindeți
cu dobândă. Prima intenție a omului nevoiaș, și nu numai, atunci când are bani
este aceea de a-și potoli foamea, nu-i așa? Până și marii savanți au spus că ”oamenii
trebuie să aibă mai întâi burțile îndestulate înainte să le vorbești despre
credință sau știință”. De exemplu, dacă o persoană vine înfometată la moschee
și altcineva îi ține o lecție despre credință sau despre cum să plătească zakat,
această metodă este total lipsită de înțelepciune. De aceea Allah ﷻ folosește verbul تَأْكُلُو, însă acest lucru nu înseamnă că Allah Preaînaltul a interzis
doar hrana obținută din dobândă și a permis cumpărarea altor lucruri necesare
omului (de exemplu, îmbrăcăminte).
Orice lucru obținut din riba*
este interzis. Profetul Muhammed (ﷺ)
a spus: „Allah îi va
blestema pe cei care scot profit din riba (cămătărie), pe cei care o propun, pe
cei care o scriu (într-un contract) și pe cei care o confirmă. El a spus:
«Aceștia au același păcat!»" (Muslim)
*Pentru explicații
detaliate despre riba (dobânda), vă rugăm să consultați versetele 275 - 279 din
Surat Al-Baqara.
Și Allah ﷻ a spus ” الرِّبَا أَضْعَافًا مُضَاعَفَةً - nu luați dobândă înmulțită fără măsură” – ceea ce înseamnă că și o dobândă foarte mică este haram - „înmulţită fără măsură (ad'aafaan mudaa'afat)” înseamnă că riba este păcat indiferent cât de mică sau mare ar fi. Nu este permisă intenția de a câștiga bani din riba și a împlini fapte bune (de exemplu, să joci la loto cu intenția de a câștiga bani pentru a trimite o persoană fără posibilități să împlinească pelerinajul). Dacă scopul este nobil și mijloacele trebuie să fie la fel de nobile. În islam scopul nu scuză mijloacele. Acesta este motivul pentru care Allah ﷻ a atras atenția musulmanilor în acest verset asupra ribei, cauza principală a relelor, și a interzis-o. Cei care împrumută bani cu dobândă devin atât de absorbiți de ea încât ziua și noaptea nu se gândesc la nimic altceva decât la creșterea profiturilor nemuncite și acest lucru le sporește în mod firesc lăcomia pentru bani. Observăm cum sistemul bancar din zilele noastre nu mai face față situațiilor și se împrumută la un alt sistem bancar, oamenii merg să împrumute bani pentru orice, oamenii iau credit pentru zile onomastice, pentru a-și schimba telefonul, televizorul sau frigiderul, iar aceste situații nu vor duce la un moment dat decât la colaps. Mulți analiști economici din zilele noastre sunt de acord și au spus că singura metodă economică care ar putea liniști toate necesitățile și dorințele omului este varianta islamică, iar unele bănci neislamice chiar au început să implementeze această gândire și să pună în practică acest tip de împrumut fără dobândă pe care Allah ﷻ l-a poruncit.
Ce legătură ar putea avea evlavia
cu riba și versetele anterioare?
”Şi
fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!” – de ce există oameni care se delasă de păcate, care
renunță a mai folosi riba? Ce altceva ar putea să îl oprească pe om să renunțe
la aceste lucruri în afară de evlavie (taqwa)? Doar taqwa - teama, speranța și
dragostea pentru Allah Preaînaltul îl poate ajuta pe om să renunțe la lucrurile
rele și la păcate; taqwa îl determină pe om să fie cu grijă față de orice vorbă
sau faptă împlinită, conștient fiind că Allah îl aude și îl vede mereu; din
dragoste pentru Allah ﷻ oamenii împlinesc anumite fapte bune și din frică de
Allah ﷻ nu împlineasc
anumite păcate.
Observăm că izbânda este menționată și în versetele despre luptă, și în cele despre credincioșii care urmează calea lui Allah, și în cele despre dobândă, ceea ce înseamnă că Allah a subliniat descrierea acestei victorii în diferite situații pentru ca noi să înțelegem mai bine cine, cum, când și în ce condiții putem ieși mereu izbânditori. De-a lungul vieții, omul are acest țel de a încerca să-L mulțumească pe Allah ﷻ pentru a putea primi izbânda atât în această viață, cât și în Ziua de Apoi.
131. Şi fiţi cu teamă de Focul cel pregătit pentru
necredincioşi!
Acest verset subliniază foarte clar faptul că cei care ajung să mănânce din dobândă sunt asemenea celor necredincioși care au declarat război Lui Allah subhanahu wa taala: Allah Preaînaltul nu a declarat război niciunora dintre păcătoși, cu excepția celor ce se folosesc de riba. Pedeapsa acestora va fi Focul Iadului pregătit pentru ei în Ziua de Apoi.
132. Şi fiţi supuşi faţă de Allah şi faţă
de Trimis, ca să fiţi iertaţi!
Acesta este unul dintre versetele
prin care Allah ﷻ ne transmite că Sunnah și Coranul sunt
singurele modalități prin care oamenii pot primi Mila Lui Preaînaltul; nu
există altă cale în afară de punerea în practică a Coranului și Tradiției
profetului Muhammed (ﷺ). Este foarte
important ca noi, musulmanii, să nu separăm Coranul de Sunnah, ci să le
înțelegem și practicăm ca un întreg, căci una fără de alta nu este posibil; noi
nu ne putem construi un islam particularizat, bazat doar pe Coran sau doar pe
Sunnah, deoarece Coranul este Legea Divină scrisă, iar Sunnah înseamnă punerea
în practică a acestei Legi, și ambele se completează una pe cealaltă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu