Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
126. Şi Allah nu a făcut-o decât o veste bună şi
pentru ca inimile voastre să se liniştească prin aceasta. Victoria
nu poate veni decât de la Allah, Puternicul, Înţeleptul [Al-’Aziz,
Al-Hakim];
În versetele anterioare am vorbit despre cum Allah subhanahu wa
taala îi ajută pe credincioși atunci când aceștia se încred în El Preaînaltul
cu sinceritate, răbdare și evlavie, dar și despre bătălia de la Uhud și Badr.
Prin urmare, în acest verset Allah subhanahu wa taala subliniază evenimentele
din versetele anterioare și ajutorul oferit musulmanilor (acei trei mii de
îngeri), spunând că toate acestea sunt vești bune pentru ca inimile dreptcredincioșilor
să se liniștească.
Pe lângă această veste directă, există și o veste indirectă, și
anume vestirea cu Paradisul a celor care merg pe calea lui Allah subhanahu wa
taala. Așadar, putem privi acest verset și prin prisma acestei vești indirecte:
omul are nevoie întotdeauna de o liniștire, cu atât mai mult atunci când vine
din partea lui Allah Preaînaltul, atunci când Allah garantează acceptarea
faptelor și depune mărturie pentru toți cei care se dedică prin vorbele, comportamentul și faptele lor pe
calea lui Allah subhanahu wa taala.
Allah subhanahu wa taala acordă o deosebită importanță inimilor
noastre. Vom găsi foarte multe versete în Sfântul Coran în care Allah
Preaînaltul vorbește despre inima omului și ne învață cum să ne liniștim și
curățim inima atunci când aceasta începe să se înăsprească. De asemenea,
profetul Muhammed (ﷺ) spune despre inimă: ”În corp este o bucată de carne; dacă ea este
sanatoasă, întreg corpul este sănătos, iar dacă este stricată, întreg corpul
este stricat, si aceasta este inima.” (Bukhari, Muslim)
Victoria nu poate veni decât de la Allah –
negația prin care începe această propoziție (nu poate veni) și ”illa”
(decât), care semnifică excepția, înseamnă că nu există absolut nicio formă de
victorie decât aceea pe care Allah Preaînaltul o oferă, însă modalitatea prin care Allah oferă acea victoria
nu este una ”gratuită”, ci necesită efort din partea omului. De exemplu, omul
nu va merge nepregătit la un examen, succesul de la Allah Preaînaltul nu va îl
va însoți dacă el nu va depune un minim de efort pentru împlinirea unei acțiuni;
astfel, omul va învăța, va depune efortul necesar și va împlini toate acțiunile
necesare pentru acel examen, apoi se va încrede în Allah subhanahu wa taala,
iar ajutorul și succesul îl vor însoți cu siguranță.
Despre semnificația așezării epitetelor lui Allah Preaînaltul în ordinea regăsită în verset , mai întâi Puternicul și apoi Înțeleptul, am vorbit și în lecțiile anterioare, când am spus că nu este îndeajuns puterea, dacă nu există și înțelepciune, un om puternic nu va fi un bun conducător dacă nu este și înțelept, iar un om înțelept nu va putea realiza multe lucruri dacă nu deține și putere.
127. Pentru a nimici o parte
dintre necredincioşi sau pentru a-i supune prin umilire, astfel încât să se
întoarcă dezamăgiţi.
Contextul în care a fost pogorât acest verset a fost bătălia de la
Badr și Uhud. Pentru a nimici o parte dintre
necredincioşi - modalitatea
prin care Allah Preaînaltul relatează cele două confruntări dintre credincioși
și necredincioși nu scoate nicidecum în evidență faptul că Allah a vrut să le
facă rău sau să îi nimicească pe aceștia, deoarece ambele confruntări au avut
loc din necesitatea apărării musulmanilor față de necredincioși, mai degrabă, prin
folosirea expresiei ”a nimici o parte dintre necredincioși” se vrea ca
la un moment dat, atunci când oamenii ajung să înțeleagă adevăratul islam, să nu
îl vadă ca o formă prin care Allah subhanahu wa taala sau musulmanii doresc distrugerea oamenilor sau a pământului.
Acest verset este o relatare a unor evenimente din trecut, pogorât pentru ca
musulmanii din acea perioadă să înțeleagă că Allah Preaînaltul este de partea
lor și îi ajută atunci când au nevoie. La vremea respectivă, quraișii, pe lângă
pierderea averilor la momentul celor două confruntări, au suferit o pierdere mult
mai mare, și anume sentimentul de umilință pe care l-au simțit în fața tuturor popoarelor
de arabi care trăiau în Peninsula Arabică. Allah subhanahu wa taala a dorit ca
adevărul să trimfe în ochii tuturor.
Orice comunitate care se
bazează pe credință, adevăr și dreptate în acțiuni, va primi ajutor de
la Allah subhanahu wa taala și va izbândi întotdeuna. Și Allah Preaînaltul nu a
spus că acea comunitate trebuie să fie musulmană sau credincioasă, ci a spus că
va ajuta orice comunitate care are la bază aceste principii..
Dacă privim în jurul nostru vom observa, din păcate, că cele mai nedrepte dintre națiuni sunt cele de musulmani; vom observa că sunt națiuni nu neapărat cele mai drepte, dar care pun omul în centrul interesului, pun sinceritatea, dreptatea și adevărul în centrul interesului acestuia, și aceste națiuni vor fi primi ajutor și izbândă de Allah subhanahu wa taala. De ce ne mai întrebăm ”O, Allah! De ce se întâmplă aceste nenorociri?” atât timp cât noi suntem departe de adevăr și avem pretenția să facă alții lucruri pe care noi, deși putem, nu le facem. Ar trebui să ne schimbăm atitudinea, mentalitatea și apoi să cerem lui Allah Preaînaltul să schimbe lucrurile sau situațiile pentru care ne rugăm, probabil, de mult timp.
128. Tu, [Muhammed,] nu ai nici un amestec în
aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt
într-adevăr nelegiuiţi.
Allah subhanahu wa taala se adresează profetului Muhammed (ﷺ) spunându-i că nu are legătură cu hotărârile pe care El
Preaînaltul le ia cu privire la oameni: El Preaînaltul hotărăște umilința, izbânda
sau căința oamenilor, fie că o primește, fie că îi pedepsește, fiindcă doar
Allah știe cine va ajunge mai apoi să se căiască, să devină musulman sau să rămână în necredință. Zalimun
(nelegiuți) are mai degrabă sensul de nedreptate, cei care nedreptățesc sau cei
care se nedreptățesc pe ei înșiși. Ei s-au nedreptățit pe ei înșiși deoarece au
fost alături de Profet (ﷺ) foarte mult timp, au
auzit Coranul, au aflat adevărul și nu au vrut să creadă.
129. Ale lui Allah sunt toate cele din ceruri şi de
pre pământ; El iartă pe cine voieşte şi osândeşte pe cine voieşte. Căci Allah
este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
Aceste verset începe cu descrierea imensității și puterii lui Allah
subhanahu wa taala. Ale lui Allah sunt cele din ceruri și cele din pământ.
El Preaînaltul iartă pe cine dorește și pedepsește pe cine
voiește. Observăm că Allah vorbește mai întâi despre iertare și mai apoi menționează
pedeapsa. Oare de ce? Allah subhanahu wa taala oferă oamenilor timp și șansa de
a se căi și iartă pe cine dorește El Preaînaltul; dacă omul dorește să fie
iertat, se va căi și va împlini fapte bune, însă dacă omul nu vrea să fie
iertat și nu se căiește, nu va obține iertarea lui Allah subhanahu wa taala.
يَغْفِرُ لِمَنْ يَشَاءُ
– semnifică faptul că Allah
subhanahu wa taala este pregătit mai mult pentru a da iertare oamenilor, decât pentru a-i
pedepsi, deși ambele acțiuni sunt extrem de ușoare pentru El Preaînaltul.
Finalul versetului subliniază iertarea prin epitetele lui Allah
subhanahu wa taala: Iertărtor, Îndurător - غَفُورٌ
رَحِيمٌ –
observăm că aceste două nume ale lui Allah nu sunt articulate, ceea ce înseamnă
că este Iertător și Milos cu toată lumea, nu neapărat cu o persoană anume; atât
timp cât o persoană are credință în inima sa, acea credință îi va aduce milă și
îndurare din partea lui Allah subhanahu wa taala.
Legătura dintre începutul și sfârșitul versetului: mulți
oameni ajung să-și piardă credința pentru anumite câștiguri lumești. Omul ar trebui
să aibă convingerea că oricât ar alerga pentru aceste bunuri lumești nu va putea obține mai mult
decât i-a prescris Allah subhanahu wa taala, fiindcă ”Ale lui Allah sunt toate din ceruri și de
pre pământ”. Faptul că Allah și-a
atribuit toate aceste bogății din cer și
pământ ar trebui să ne confere o deosebită liniște sufletească, deoarece acest
lucru înseamnă că Allah Preaînaltul este Cel mai Drept și nu va da nimănui mai
mult sau mai puțin decât merită. Omul trebuie să tindă întotdeauna să câștige
Mila și Iertarea lui Allah subhanahu wa taala prin acțiuni, vorbe și fapte
permise.
Allah subhanahu wa taala să trimită Mila și Îndurarea asupra
fiecăruia dintre noi și să ne facă să fim dintre cei care aud binele, îl
urmează și pun în practică islamul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu